Am intrat în perioada odelor pocăinței. Adică în perioada din anul bisericesc ce se zice „Triod” (tri-od = trei ode, adică trei cântări de pocăință care se cântă la Utrenie). Ieri a început acest timp al suspinărilor pentru păcate. Biserica ne ajută la dobândirea duhului de pocăință prin propunerea unui perfect parcurs scripturistic. Așadar, să înceapă cina Domnului! Să mâncăm bucatele cele mai dulci ca mierea pe care ni le oferă cu dragoste de oameni Mântuitorul sufletelor noastre! „Căci scris este: nu numai cu pâine se va hrăni omul, ci CU ORICE CUVÂNT CARE IESE DIN GURA LUI DUMNEZEU”!
Prima duminică a Triodului ne vorbește despre două atitudini ale celor care cred în Dumnezeu. Una greșită, cealaltă corectă. Domnul pune față în față fariseismul omului îngâmfat cu umilința păcătosului sincer. Știți cu toții pilda. Intrigă foarte mult atitudinea fariseului. „Mulțumescu-Ți Ție Doamne că nu sunt ca ceilalți oameni.. CI EU”.. După ce îi judecă pe alții, se consideră pe el însuși deasupra tuturor. Se consideră drept, dar a uitat ce a grăit Duhul Sfânt prin prooroc: „Căci dreptatea noastră înaintea Ta este ca o cârpă lepădată”. Adică, chiar și drept să fi fost, ce este curăția omului înaintea Sfântului Sfinților?..
Dar nu era drept! Era un om care judeca pe aproapele, un om căzut în mândrie pentru câteva fapte pe care le făcea, împlinind Legea lui Moise.. Un astfel de om ca fariseul zugrăvit de Domnul, dacă ar fi dus la o spovedanie de-a noastră ortodoxă, ar răspunde așa cum îmi răspund mie de ani de zile foarte mulți credincioși la întrebarea: „Ce păcate ați făcut?”: „Nu am făcut păcate. Mulțumesc lui Dumnezeu”.
De câte ori spovedesc enoriași și în loc să aud păcatele celor care se găsesc sub epitrahil, aud păcatele celor care i-au supărat pe ei.. De câte ori aud de la soacre păcatele nurorilor și de la cumnatele prezente, păcatele cumnatelor absente.. Și ale vecinilor.. Și ale părinților.. Și lista poate continua.. De multe ori sunt silit de conștiința mea de profesionist să devin sever: „Bine, am înțeles, dar DUMNEAVOASTRĂ, CHIAR NU AVEȚI PĂCATE? Să lăsăm persoanele care vă deranjează și să ne întoarcem la păcatele dumneavoastră”.
Oare nu ne dăm seama că ne-am murdărit cu „aluatul fariseilor” de care ne spunea Domnul să ne ferim?.. Atitudinea fariseului din Templu, trasă la indigo: CEILALȚI – păcătoși, NOI – drepți. Mulțumiți de noi înșine, autosuficienți. Nu, nu-I place lui Dumnezeu de noi în condițiile acestea..
Vameșul, om plin de păcate. N-o să-l laud eu acum, că doar nu-i Zaheu! E doar unul care le face, apoi se duce la Biserică și plânge. Dar.. măcar plânge! Măcar suspină.. Măcar imploră mila lui Dumnezeu.. Și o primește, pentru că Dumnezeu este bun și iubitor de oameni, așa cum strigă preotul la Liturghie la sfârșitul ecteniei: „CĂ BUN ȘI IUBITOR DE OAMENI EȘTI, ȘI ȚIE SLAVĂ ÎNĂLȚĂM..”!
Nu vrea Dumnezeu niște creștini care zac în fel și fel de păcate și care în anumite perioade din an plâng pentru ele, apoi se întorc la aceeași viață păcătoasă.. Cum arată Biserica, dacă este compusă în majoritate din astfel de oameni? O Biserică pătimașă, o Biserică murdară! Iar Iisus dorea să fie o diferență vizibilă între „LUME” și „UCENICII SĂI”, cei care alcătuiesc Biserica. Hristos Domnul dorea ca Biserica să fie o adunare de oameni sfinți. Și așa a fost timp de multe secole. Dar azi..
Totuși, decât ca fariseul, decât ca cei care spovedeac păcatele altora, mai bine păcătoși plânși și smeriți.
Vedeți dumneavoastră în ce categorie vă găsiți AZI.. Sunteți drepți?.. Sunteți murdari și murdari vreți să rămâneți?..
Să-L rugăm pe bunul nostru Mântuitor să ne mai dea încă un MÂINE! Și să-L rugăm ca măcar acest MÂINE să-l trăim frumos, curat și în umilință.
„CEALALTĂ VREME A VIEȚII NOASTRE ÎN PACE ȘI ÎNTRU POCĂINȚĂ A O SĂVÂRȘI, LUI DUMNEZEU SĂ CEREM”! Amin
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)
