Hramul Catedralei Patriarhale | Sf. Constantin este fondatorul Europei creştine, spune PS Varlaam Ploieşteanul
În omilia rostită cu ocazia serbării hramului Catedralei Patriarhale, Episcopul vicar Varlaam Ploieșteanul a explicat de ce Sfântul Împărat Constantin cel Mare este socotit întocmai cu apostolii și reprezintă un model de lider creștin.
Prin Edictul de la Milano (313), acesta a permis libertatea tuturor religiilor în Imperiul Roman, despovărând astfel creștinii de permanenta amenințare a persecuțiilor. El a creat condițiile pentru unificarea dreptei credințe, convocând Primul Sinod Ecumenic la Niceea, când Sfinții Părinți au stabilit Simbolul de Credință.
Domnia sa „a însemnat un nou început în istoria umanități, a marcat o despărțire a civilizației europene de cultura și mentalitatea păgână”, a spus Episcopul vicar, citându-l pe filosoful Constantin Noica, care afirma că civilizația europeană începe la Niceea.
Împăratul a realizat și „o adevărată revoluție socială”, a mai spus ierarhul, creștinând legea și instituțiile, „oferind drepturi minorităților, dăruind libertate de conștiință tuturor oamenilor și punând bazele noii civilizații europene”.
Preasfințitul Părinte Varlaam a enumerat câteva schimbări uriașe făcute de împărat:
- a pus crucea și monograma lui Hristos pe steagul imperiului și pe coifurile soldaților;
- „a dezbrăcat” Cultul Împăratului de semnificațiile idolatre, păstrând doar aspectul politic-administrativ și transformând templele dedicate acestuia în locuri publice de recreere;
- a eliminat din legile penale pedepsele care contraveneau învățăturii creștine despre demnitatea omului creat după chipul lui Dumnezeu (răstignirea, zdrobirea picioarelor, însemnarea sclavilor sau prizonierilor cu fierul roșu);
- a interzis jocurile sau luptele sângeroase și mortale cu gladiatori;
- episcopii și preoții au primit dreptul de a proclama libertatea sclavilor;
- a preferat creștini în armată și administrație, pentru virtuțile lor morale;
- a ridicat instituția căsătoriei „la rangul pe care l-a avut în rai, când Dumnezeu a creat pentru Adam pe femeia sa, Eva, legătură care a fost binecuvântată de Mântuitorul prin prezența Sa la Cana Galileei”;
- a inițiat lucrarea filantropică a Bisericii, pentru bătrâni, bolnavi, orfani, văduve, străini;
- a determinat retrocedarea locașurilor de cult și a bunurilor confiscate de la creștini în timpul persecuțiilor, sau despăgubirea acestora pentru ele;
- a reconstruit, din averea personală și din vistieria statului, biserici distruse în timpul persecuțiilor, și a ctitorit altele noi;
- a chemat din exil pe episcopi, preoți și creștini.
„Cel mai mare gest pe care l-a făcut pentru a arăta despărțirea sa de trecutul păgân al imperiului a fost mutarea capitalei de la Roma, oraș profund păgân, în vechea cetate Byzantion, din Asia Mică”, a spus Episcopul-vicar. Acesta avea să se numească apoi Constantinopol, după numele împăratului.
Credința și zelul cu care Sfânta Elena, cea care l-a născut și l-a crescut pe împărat, a descoperit Crucea lui Hristos și a ctitorit primele biserici din Țara Sfântă, precum și reformele pe care fiul ei le-a făcut „ne arată convertirea autentică și profundă a Sfântului Constantin”, a spus ierarhul.
Acesta a oferit un model autentic de conducător creștin, preocupat atât de bunăstarea materială, cât și spirituală a poporului. Multe capete încoronate i-au urmat exemplul, a afirmat Preasfințitul Părinte Varlaam, evocându-l pe Sfântul Constantin Brâncoveanu, care a purtat numele marelui împărat și a fost martirizat chiar în orașul pe care acesta l-a întemeiat.
În galeria sfinților români care i-au călcat pe urme se află și Sfântul Voievod Neagoe Basarab, „un conducător creștin isihast”, precum și Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, care „a construit o mulțime de biserici și de mănăstiri și a apărat cu sabia în mână, ca oarecând Constantin, lumea creștină de năvălirea hoardelor păgâne”.
Ierarhul și-a încheiat cuvântul cu îndemnul de a ne inspira din viața acestor înaintași și de a prelua de la ei „râvna pentru Biserică, dragostea pentru creștini, fidelitatea față de Hristos și cinstirea Crucii Lui”.
Catedrala Patriarhală
Lăcaşul de cult cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” este ctitoria domnitorului Constantin Şerban Basarab (1654-1658).
Catedrala a fost sfinţită de Patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreună cu Mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău.
Catedrala patriarhala, Reședința patriarhală și Palatul Patriarhiei constituie un ansamblu de primă însemnătate al Bucureștilor, care datează de pe la mijlocul secolului al XVII-lea, o dată cu mănăstirea ctitorită în 1656 de voievodul Țării Românești, Constantin Șerban Basarab (1654-1658).
Biserica cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena a fost sfințită în 1658 de Patriarhul Macarie al Antiohiei și al Întregului Orient, împreuna cu Mitropolitul Ștefan al Țării Românești și cu episcopii de Râmnic și de Buzău. Sfântul locaș a fost pictat pentru prima dată în 1665, în timpul domniei voievodului Radu Leon (1664-1669). Același domnitor a hotărât, prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca mănăstirea să devină reședință mitropolitană.
De fapt, Mitropolitul Ștefan își stabilise deja aici reședința încă de prin anul 1661. În 1925, când Biserica Ortodoxă Română a fost ridicată la rangul de Patriarhie, Reședința mitropolitană a devenit Reședința patriarhală iar Catedrala mitropolitană a devenit, provizoriu, Catedrala patriarhală, până la edificarea unei noi catedrale adecvate.
În decursul timpului, Catedrala și Palatul cu paraclisul său au fost reparate, s-au făcut extinderi și transformări, dintre care cele mai importante lucrări au avut loc între anii 1792-1799 (inițiate de mitropoliții Filaret al II-lea și Dositei Filitti), 1834-1839 (inițiate de mitropolitul Grigorie IV Dascălul și terminate după moartea sa), 1932-1935 (inițiate de patriarhul Miron Cristea), 1960-1962 (inițiate de Patriarhul Justinian Marina, proiectant arh. Paul E. Miclescu), în anii 1989 și 2000-2001, cu binecuvântarea vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist, și în 2008, sub îndrumarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel.
Catedrala și-a recăpătat forma inițială în urma restaurării realizate între 1960-1962 din inițiativa patriarhului Justinian Marina. E a fost construită după modelul arhitectural al bisericii Mănăstirii Curtea de Argeș, zidită de domnitorul Neagoe Basarab. Ca și aceasta, este compusă din altar și naos, înscriind în plan o forma treflată, dintr-un pronaos supralărgit, sprijinit pe coloane din piatră, de secțiune octogonală, prevăzute, la partea superioară, cu remarcabile capiteluri sculptate în manieră compozită și poleite, iar în elevație prezintă aceleași patru turle prismatice.
La exterior, fațadele Catedralei sunt delimitate de jur împrejur în două registre printr-un brâu de piatră dispus cvasimedian. Monumentul bucureștean este, însă, de proporții mai ample decât modelul său de la Curtea de Argeș. În pridvor, deasupra ușii de la intrare, se află icoana praznicară cu Sfinții Împărați Constantin și Elena, pictată în 1665. Pictura murală actuală, în manieră neobizantină, a fost realizată de Dimitrie Belizarie, între anii 1932-1935, înlocuind-o pe cea de factură neoclasică a lui Nicolae Polcovnicul din perioada 1834-1839 (suprapusă, la rândul ei, peste un strat pictural mai vechi). Icoanele împărătești ale tâmplei au fost lucrate în email de Otilia Oteteleșanu între 1961-1964, în atelierele Patriarhiei.
Moaștele Sfântului Dimitrie cel Nou, așezate într-o frumoasă racla de argint, au fost aduse în Catedrala din satul Basarabi, de pe malul drept al Dunării, la 13 iulie 1774, de către mitropolitul Grigorie II (1760-1787). Sfântul Dimitrie cel Nou este patronul spiritual al orașului București, iar ziua sa de prăznuire, 27 octombrie, este, în fiecare an, prilej de mare pelerinaj al credincioșilor din întreaga țară. În dreapta pronaosului se află mormintele patriarhilor Bisericii Ortodoxe Române: Miron Cristea (+1939), Nicodim Munteanu (+1948), Justin Moisescu (+1986) și Teoctist Arăpașu (+2007). Mormântul celui de-al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Justinian Marina (+1977), se află în biserica ‘Sfânta Treime’ a Mănăstirii Radu Vodă din București, capela Seminarului Teologic Liceal Ortodox ‘Mitropolitul Nifon’ din București.
La răsărit de altarul catedralei se află clopotnița ridicată de voievodul Constantin Brâncoveanu în 1698 și restaurată în 1956-1958, precum și coloana cu inscripții, de formă rotundă, realizată în memoria mitropoliților Teodosie (+1708) și Ștefan al II-lea (+1738), ale căror morminte s-au aflat, inițial, în acest loc.
La nord de catedrală au fost instalate în 1959, sub forma unui ansamblul numit ‘TROIȚA’, trei cruci de piatră, dintre care cea mare, provenită de la Salatruc-Argeș, datează din vremea domnitorului Petru Cercel (1583-1585), iar celelalte datează din 1617 și, respectiv, 1644.
În perioada mai-octombrie 2008, prin directa îndrumare a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, s-au înfăptuit noi și ample lucrări de consolidare și restaurare la Catedrala patriarhală. Între aceste lucrări se înscrie, în primul rând, consolidarea navei și turlelor bisericii, prin montarea unor tiranți din beton armat. De asemenea, s-a refăcut complet tencuiala exterioară, folosindu-se mortar special adus din Italia, s-a refăcut soclul și trotuarul Catedralei, s-au montat ferestre noi și s-a învelit din nou biserica și turlele cu tablă de plumb.
Tot în timpul lucrărilor din anul 2008 s-au montat, în registrul de sus al pridvorului, 26 de icoane în mozaic. A fost restaurată pictura, catapeteasma și mobilierul ornamental. Candelele, candelabrul mare de argint și vitraliile au fost recondiționate, iar instalațiile au fost înlocuite complet, fiind refăcute și echipamentele audio-video de transmisie pentru Radio TRINITAS și TRINITAS TV. De asemenea, clopotnița a primit 4 clopote noi, turnate la fabrica Grassmayr din Austria, fiind montat și un sistem de acționare electromecanic controlat prin computer.
La terminarea acestor lucrări, duminică, 26 octombrie 2008, la sărbătoarea Sf. Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, s-a săvârșit slujba de resfințire a Catedralei patriarhale din București, la 350 de ani de la ctitorirea acestui sfânt locaș. Slujba de resfințire a fost săvârșită de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, înconjurat de un sobor din care au făcut parte: 34 de ierarhi membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Preasfințitul Epifanie Gattas Hazim, Episcop-vicar patriarhal, delegatul Patriarhului Ignatie al IV-lea al Antiohiei, preoți și diaconi.