Scrisoare către elector

0 453

Normalitatea – o noțiune ambiguă. Individual, fiecare dintre noi o percepe în funcție de valorile personale, educație, anturaj, mediul profesional dar mai ales prin prisma cultului propriei personalității, mai exact al autoeducației. La nivel macro normalitatea ar trebui să fie ceea ce intră sub incidența legilor formale dar constituționale și aplicabilitatea acestora fără excepție și echivoc. Incertitudinile provocate de labilitatea aplicării sistemului legislativ, de la nivel individual până la cel de grup și societate, plasează normalitatea într-un relativ personal, indiferent din ce punct de vedere este percepută, evaluată și aplicată. Normalitatea ca percepție și justificare a acțiunilor personale revine exclusiv societății, al nivelului de trai al acesteia, implicit al nivelului de educație, dar mai ales ca și inducere și menținere al ei, revine castei aparte din întregul identificat ca fiind societate, respectiv clasa politică. Politicul și în egală măsură electoratul sunt factorii esențiali în definirea unei societăți, diferențele fiind făcute prin implicare, mijloacele prin care se execută această implicare și mai ales consecințele acestei implicări. Electoratul – sau votantul simplu se implică doar la nivel de vot (în ultimii ani sub 50% din totalul celor cu drept de vot), eventual în analize și aprecieri personale în ceea ce îi propune și promite politicul, în timp ce politicul se implică în absolut orice, chiar dacă își depășește atribuțiile și limitele.

”Poate v-am pierdut deja” – mă gândeam recitind aceste rânduri, atunci când am editat acest editorial. De zile întregi mi-am propus să vă scriu și am luat în calcul că indiferent ce scrie și transmite un jurnalist în mesajul lui, dacă este onest, fără prejudecăți sau pretenții de adevăr absolut, atunci mesajul, ideea lui, ajunge doar la cine este interesat să citească și să analizeze. Vedeți voi, ceea ce scrie un jurnalist nu este diferit de mesajul public al unui politician, decât dacă acel jurnalist nu a renunțat la principii, iar păstrarea principiilor declină politicul făcându-i inamici. Pentru că da, în politică principiile sunt ”rara avis”, iar a renunța la principii este un drum fără întoarcere, un drum care doar în stare incipientă presupune arta negocierii, ulterior existând doar Politicianul! Cu cât e mai sus, cu atât mai mult Politicianul devine un supraom, deasupra la orice, oricât, și ca o epidemie fără soluții, oriunde, adică omniprezent.

În arta negocierii nimic nu e cedat pe degeaba și nu se ia nimic din ceea ce n-a fost cedat. Viața are un suflu personal care aduce de la sine un alt sistem de valori, un alt set de reguli. Este o realitate pe care politicianul trebuie să o accepte și să-i supraviețuiască adaptându-se. O viață pe care simplul elector nu o înțelege și dacă reușește să treacă dincolo de aparențe nu-i va aduce decât incertitudini și accederea în procentul celor 50% din cei nehotărâți sau care nu participă la vot pe motivul lipsei de încredere.

Politicul înțelege și aplică propriul set de legi, infailibile de altfel și total neconcurențiale. Liderii politici se perindă pe rând, elimină concurența și concomitent propriul balast, exact cel care i-a ajutat să parvină în ierarhia politică. Dacă ai răbdare să analizezi și intuiești persoanele potrivite pentru a pune întrebări se pot afla dovezi certe ale vinovăției, indiferent cât de malefici pot fi și ca atare indiferent cât de întortocheate sunt căile găsite pentru a-și pune în aplicare planurile. Trebuie să fii asemeni lor pentru a putea pune cap la cap piesele puzzle-urilor, pentru a putea asimila la adevărata lor valoare compromisurile lor morale care duc la decăderea lor umană individuală, decăderea suficientă pentru a-și duce la îndeplinire scopurile și a-și acoperi nevoile lor primitive: invidia, mândria și aviditatea de putere.

Trebuie să acceptăm și să înțelegem că oamenilor buni li se întâmplă și lucruri rele, iar unul dintre aceste lucruri rele poate fi intrarea în politică. Fără excepție, mai devreme sau mai târziu, toți politicienii de carieră sunt altfel decât vor să fie percepuți. Se vor ascunde în spatele minciunii, manipulării, dar mai ales naivității și superficialității electoratului. Vor găsi și expune de fiecare dată o acoperire care va justifica acțiunile lor, însă ceea ce spune adevărul despre ei sunt faptele lor nu vorbele lor, pentru că faptele lor le deconspiră adevărata față, adevăratul caracter. Căutați-le faptele nu poveștile, ascultați-vă intuiția apoi analizați personajul politic care vă interesează.

De ce am scris aceste rânduri? De ce le-am oferit opiniei publice și electoratului? Din două motive!

  1. Fiecare este dator lui însuși și la tot ce-i este drag (acelora pentru care duce lupta supraviețuirii) cu analiza, înțelegerea și dincolo de luarea unei decizii – punerea ei în aplicare, indiferent care este acea decizie. Tu, ca elector, să iei decizia politică corectă este o chestiune strict personală, inofensivă, dar exprimarea votului este o acțiune civică care poate influența totul, de la sărăcie la bunăstare, de la starea de spirit până la dorința de a schimba tabăra devenind politician.
  2. Mă gândeam să vă trimit mai multe scrisori, iar fiecare dintre ele să conțină experiențele personale din interacțiunea cu câțiva dintre principalii candidați la alegerile locale, fără să implic păreri personale și prejudecăți, lăsând la aprecierea voastră ceea ce veți face cu aceste scrisori, de la refuzul lecturii lor până la implicarea efectivă în viitorul apropiat al tuturor, simplu doar, prin exprimarea opțiunii politice personale în cabina de vot (atunci când și votului îi va veni rândul).

P.S.: Aceste rânduri nu se adresează doar celor care au deja o opțiune electorală, ele se adresează cu predilecție celor care prin indecizia sau saturația lor nu participă la scrutinul electoral, legitimând astfel politicieni, mai mult sa mai puțin potriviți, în luarea unor decizii care ne privesc direct, decizii care vor influența pe termen scurt și mediu viitorul nostru.

P.P.S: Nu pot afirma ”Toți politicienii sunt la fel!”. Sunt și excepții, dar atât de puține încât merită menționate. În umbra mainstreamului clasei politice există oameni bine intenționați, care încă mai cred în sacrificiul personal pentru redresarea lucrurilor. Ei pot fi încurajați și sprijiniți  în a-și păstra principiile, iar primul pas în acest sens ar fi votul vostru de încredere. Ulterior gestul din cabina de vot. Dacă regăsiți acești oameni în opțiunea electorală actuală, scrieți-le, căutați-i, inițiați un dialog (chiar și virtual). Poate că dezamăgirea sau sila devin speranță, ulterior încredere.

Leave A Reply

Your email address will not be published.