Cine câștigă din conflictul armat declanșat în Nagorno Karabah?

0 309

” Situația din regiunea Karabah se va normaliza într-un fel sau altul. Dar pentru tot în viață trebuie să plătești un preț ” – expert militar, Valentin Vasilescu

“Provocarea militară, declanșată pe 27 septembrie în Nagorno Karabah, îi avantajează pe agenții serviciilor de informații occidentale, care au ocupat birourile de conducere ale administrației de la Erevan. Scopul lor fiind acela de a înlătura Rusia din Armenia, folosind pretextul că Moscova nu este dispusă să acorde ajutor militar Armeniei, în conflictul cu Azerbaidjanul”.

“Nu este o coincidență că SUA încearcă de ceva timp să convingă conducerea armatei Armeniei să rupă relațiile cu armata Rusiei. Pe de altă parte, în premieră, Armenia a înlocuit o parte din trupele NATO, în Afganistan. Scopul strategic al SUA în Caucazul de Sud este același ca și în cazul Georgiei”.

Potrivit expertului militar român Valentin Vasilescu, în 2019, a fost publicat un studiu destinat Comitetului șefilor de state majore din armata SUA, adjunctului șefului marelui stat major, care propunea un plan de măsuri pentru contracararea influenței Rusiei în țările fostei URSS. Prin includerea Armeniei în NATO, Rusia se vede obligată să abandoneze baza militară din Gyumri și baza aeriană din apropierea Erevanului. Redislocarea însemnînd, pe lângă pierderea unor poziții strategice-cheie și alocarea de fonduri suplimentare pentru ajustarea dispozitivului Comandamentului aero-terestru și maritim SUD al Rusiei”, a spus specialistul.

În opinia lui Vasilescu, Azerbaidjanul și-a creat o poziție de stabilitate în dialogul cu partenerii, demonstrând consecvență în raporturile sale cu Occidentul și mai ales cu Rusia. Această poziție începe să devină extrem de importantă, în contextul recentei revoluții colorate din Armenia, care a adus, prin forță, la putere forțele pro-occidentale. Rusia se așteaptă la o schimbare bruscă de direcție a Erevanului spre Vest. Și pentru aceasta este nevoie de un pretext. Într-o țară ca Armenia, controlată de serviciile occidentale, este suficient să se organizeze manifestări de nemulțumire a mulțimilor, în stradă, față de poziția Rusiei”.

“Având în vedere că în timpul amplelor operațiuni militare din Nagorno Karabah, Rusia nu a oferit ajutor Armeniei, Erevanul are un bun pretext să iasă din Organizația Tratatului de Securitate colectivă (OTSC), bazîndu-se pe promisiunile făcute de Occident, că va deveni membru NATO. De altfel, cerințele accederii la NATO sunt renunțarea la OTSC și la Uniunea Economică Euroasiatică.

Există posibilitatea ca Armenia să fie învinsă militar de Azerbaidjanm în Nagorno Karabah, pierzînd acest teritoriu, populat de o majoritate armeană. Dar în această viață armenii vor trebui să plătească pentru tot, inclusiv pentru fraude politice”, – a rezumat interlocutorul nostru.

 Câteva note oferite de expetul militar Valentin Vasilescu

Heydar Aliyev, tatăl președintelui actual al Azerbaidjanului, este văzut că un erou național. Absolvent de arhitectură, Aliyev a devenit ofițer KGB, absolvind cursurile Școlii militare de la Leningrad, ca și Putin, ajungând la gradul de general maior. Ca șef, a intuit calitățile tânărului Vladimir Putin, ajutandu-l să promoveze. După trecerea în rezervă, Aliyev a fost mai întâi prim secretar al RSS Azerbaidjan, apoi a devenit prim-vice premier al URSS.

În războiul din Nagorno Karabahk Azerbaidjanul a fost înarmat și susținut de NATO, prin intermediul Turciei, in timp ce Armenia a avut sprijinul Rusiei. Înfrângerea Azerbaidjanului a generat, pe plan intern, un vid de putere și un război civil. Dacă Armenia primea undă verde de la Moscova, in 48 de ore putea ocupa Baku.

În acest context dificil, in 1993, Aliyev care se retrăsese din viața politică din 1988, revenind în satul său natal, a fost ales președinte al Azerbaidjanului. Heydar Aliyev a condus țara până în 2003, folosind potențialul de petrol și gaze naturale al Azerbaidjanului pentru a ocoli dificultățile cu care s-a confruntat celelalte state foste comuniste, după prăbușirea URSS, atrăgând investiții străine în Azerbaidjan. Cu toate acestea, taxele plătite de concernele străine pentru exploatarea hidrocarburilor, sunt de 2,5 ori mai mari decât cele plătite în Romania.

De reținut faptul că prima vizită oficială a lui Vladimir Putin, in 2001, a fost la vechiul său camarad și prieten din Azerbaidjan. În cei 10 ani, Aliyev a făcut același lucru că și Ceaușescu, industralizand Azerbaidjanul agrar. După moartea sa, fiul său Ilham Aliyev a devenit președinte al Azerbaidjanului, continuând linia politică tatalui sau. El este în funcție și azi. Produsul intern brut al Azerbaidjan a evoluat de la 15 miliarde USD in 1993 la 47 miliarde USD în 2019.

https://youtu.be/4AXuMq0cfn4

Spre deosebire de RSS Azerbaidjan, în RSS Armenia, URSS a investit puternic în sectorul industrial modern, mașini-unelte, chimie, textile, etc . Majoritatea capacităților de producție au fost abandonate sau privatizate, în ultimii ani. Confruntă cu un declin economic, Armenia exportă masiv materii prime : cupru, zinc, aur și plumb. Din punct de vedere energetic, Armenia este dependenta de Rusia.

Guvernul pro-occidental de la Erevan, adus de valul revoluției colorate, a “dactilografiat” o notificare dictată de Pentagon, prin care anula acordul cu Rusia, valabil până în 2044. Rusia fiind obligată să-si retragă imediat militarii din bazele armene. Înainte de a fi semnată, notificarea a ajuns la serviciile de informații azere și ruse. Se poate bănui că Azerbaidjanul a acționat militar în Nagorno Karabahk intuind atitudinea Rusiei. Și cumva, în sprijinul Rusiei. Acum, notificarea Armeniei a fost aruncată la coș, ca și visul de accedere la NATO. Singura speranță a Armeniei a rămas Rusia.

Leave A Reply

Your email address will not be published.