19 octombrie 1497: Regele Ioan Albert ridică asediul cetății Suceava, iar armata poloneză începe retragerea

Câteva zile mai târziu Ștefan cel Mare îi învinge pe poloni la Codrii Cosminului

0 334

Grigore Ureche descrie asediul cetăţii Suceava:

,,Au bătut prejur de dînsa trei săptămîni şi ziua şi noaptea şi nimica n-au folosit“. Aici Ştefan cel Mare îşi arată din nou calităţile de maestru al gherilei. ,,Între timp, în jurul cercului asediatorilor s-au concentrat pe nesimţite forţele principale ale oştirii române, astfel încît polonii s-au trezit ei înşişi în ipostaza de asediaţi, toate legăturile cu exteriorul fiindu-le interceptate. Eşecul asediului, pierderile în oameni şi cai, nemulţumirea nobililor poloni, care <<au început să murmure, zicînd că regele i-a adus pentru ca să-i piardă>>, boala de friguri a suveranului şi molimele care bîntuiau au constituit tot atîtea premise pentru acceptarea de către Ioan Albert a armistiţiului cu domnul Moldovei, perfectat prin intermediul voievodului Transilvaniei, în condiţiile impuse de domnul Moldovei.

Armata polonă dispunea, la vremea respectiva de o puternică artilerie-pînă la 200 de tunuri de diferite dimensiuni. Bernard Wapowski menţionează că între cele folosite la asediul Sucevei <<două mai ales erau de o mărime uimitoare, unul era tras de 40, celălalt de 50 de cai>>. În adevăr, aceste tunuri depăşeau chiar şi cele mai mari piese de artilerie de asediu folosite în veacul al XV-lea“ . Lui Ştefan nu-i rămîne decît să convoace oastea. Radu cel Mare, domnitorul Ţării Româneşti, vine în ajutorul fraţilor moldoveni şi trimite un corp de cavalerie. Nici transilvănenii nu rămîn mai prejos şi trimit 12.000 de oşteni aleşi pe sprînceană, comandaţi de însuşi Bartolomeu Dragfi, voievodul Transilvaniei. Aceste lucruri sînt foarte importante pentru înţelegerea trecutului nostru.

La 19 octombrie trupele polone au renunţat la asediul Sucevei. Cîteva zile mai tîrziu ( 22-23 octombrie ), Ioan Albert, împreună cu avangarda oştirii, s-a deplasat pînă în apropierea rîului Siret, o parte a trupelor sale aflîndu-se lîngă cetatea Sucevei. După trecerea Siretului avangarda polonă s-a oprit pentru a aştepta restul forţelor. Regele a dat apoi ordin de reluare a marşului spre Cernăuţi, pe drumul obişnuit, care trecea prin Codrii Cosminului. În ziua de 25 octombrie, în timp ce avangarda, compusă din nobilimea ei nordică, în dreptul satului Cosmin, grosul oastei polone şi-a organizat tabăra la marginea de sud a codrului.

Cunoscînd itinerariul de retragere al inamicului, Ştefan cel Mare a hotărît să-l nimicească în Codrii Cosminului într-o ambuscadă de mari proporţii“ ,,Cînd oastea polonă fu în mijlocul pădurii, moldovenii prăvăliră asupra ei copaci înţinaţi-asta înseamnă că se ţineau numai într-o margine, restul fusese tăiat-şi-i atacară cu putere. Neavînd unde să fugă, neputîndu-se desfăşura din pricina locului strîmt, leşii fură zdrobiţi, ca odinioară ungurii lui Carol Robert. Regele putu, cu mare greutate, să-şi facă drum pînă la Cernăuţi unde avu loc o nouă luptă; înfrînţi şi de data aceasta, puţini dintre soldaţii lui Ioan Albert îşi mai văzură ţara.

O altă oaste polonă, de călăreţi mazuri, era zdrobită, în aceeaşi vreme, de către vornicul Boldur la Lenţeşti. Campania din 1497 se isprăvi deci printr-un adevărat dezastru“. Ştefan cel Mare îi mai dă astfel o lecţie lui Ioan Albert. În vara anului următor năvăleşte în Polonia şi arse o grămadă de cetăţi ajungînd pînă la Cracovia.

(Preot Florin Tuscanu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.