Frici la început de an… De ce?

0 313
Ca să fiu sincer, nu prea am simțit mare optimism în tonul internauților la începutul acestui an. Ceea ce s-a întâmplat în lume anul trecut a tăiat cheful tuturor de a mai face planuri pe termen lung. Ceea ce s-a urat cu ocazia Sfintelor Sărbători, s-a urat pentru că “așa-i obiceiul”, nu pentru că oamenii sunt convinși de posibilitatea împlinirii urărilor lor. Cum să mai speri în zilele noastre la “MULȚI ani”, când lumea moare ca la concurs în jurul tău ba de cancere, ba de viruși, ba de foame, ba de accidente rutiere?..
Cum să mai crezi în această omniprezentă “sănătate”, când pe toate canalele media se chinuie să te convingă că de acum înainte numai cu vaccinurile lor vei avea o minimă șansă la puțină sănătate?.. Cum să crezi în “fericirea” pe care le-o dorești tuturor și pe care toți ți-o urează, când asupra omenirii se înalță amenințător spectrul unei crize economice (provocate intenționat, bineînțeles) mai mari decât anul trecut?..
Da, dragi prieteni, obiectiv vorbind, la începutul lui 2021 nu prea sunt motive pentru a sări în sus de optimism.. Închiși în sistemul de gândire al acestei lumi, situația pare cel puțin îngrijorătoare. Suntem avertizați prin toate mijloacele că “nimic nu va mai fi ca înainte” și că trebuie să ne obișnuim cu un fel de schimbare totală și definitivă a modului “tradițional” de viață. Adică ceea ce s-a trăit până în anul 2019 în istoria recentă a omenirii, nu se va mai putea trăi. Și atunci nu ai cum să nu privești la pruncii mici, la nou-născuți, și să nu te întrebi așa cum Sfântul Petru L-a întrebat pe Domnul Iisus despre Sfântul Ioan Teologul: “Și cu aceștia ce va fi?”
Ce viitor îi mai așteaptă pe cei mai mici dintre noi, când de la o lună la alta lucrurile se schimbă cu o repeziciune fantastică după un plan perfect prestabilit, care se atinge etapă cu etapă? Dacă de la o lună la alta nu știm ce urmează cu noi, oare cum putem avea cea mai mică idee despre viitorul pruncilor de-abia născuți?.. Și atunci, nu am eu dreptate când afirm că urările făcute de sărbători au fost lipsite de forță și de convingere?..
Până acum a vorbit “cetățeanul” din mine, am privit lucrurile din unghiul de vedere al omului de rând. Să-i dau cuvântul și preotului din mine, adică omului care a studiat cuvântul lui Dumnezeu și care cunoaște cât de cât spiritul Sfintei Evanghelii. Mai întâi vreau să vă spun că un creștin adevărat, vreau să zic unul care crede cu adevărat în Dumnezeu, nu poate fi sufocat de spaimele lumii fără Dumnezeu. Despre spaimă ne spune Dreptul Iov că este “lepădarea oricărui ajutor de la dreapta judecată”. Adică în momentele de pericol, dacă nu ai de ce să te “agăți” cu mintea precum alpinistul care se folosește și de cea mai mică pietricică atunci când escaladează piscurile, cedezi psihic și te apucă spaima. Dacă nu vezi nici cea mai mică posibilitate de a primi ajutor de undeva, te cuprinde panica și te pierzi.
Ei bine, creștinul nu este el fiu al lui Dumnezeu prin harul Sfântului Botez?.. Cum să te învingă fricile acestei lumi când tu privești cerul fără de sfârșit, știind că ești privit în ochi de Dumnezeu, Tatăl tău Care este în ceruri și pe Care cerurile nu Îl cuprind în infinitatea Sa?.. Un al doilea argument dătător de nădejde este chemarea Fiului lui Dumnezeu Iisus Hristos făcută întregii omeniri obosite de stresul cotidian: “Veniți la Mine voi, toți cei osteniți și împovărați, și VĂ VOI ODIHNI PE VOI”. Deci chiar dacă în momente de slăbiciune ne-am lăsat cuprinși de fricile celor care nu au “nici un dumnezeu”, auzind chemarea lui Hristos ne întoarcem către El și vom primi “odihnă sufletelor noastre”. Când Domnul trimite harul Său peste om, acesta devine din laș curajos și din fricos erou! Toate sunt ușoare cu Hristos în spatele nostru!
Al treilea argument împotriva acestei deznădejdi actuale generale este afirmația plină de bucurie făcută de Sfântul Apostol Pavel: “Și de trăim, și de murim, ai Domnului suntem!” Adică dacă ești creștin nu ai de ce să te temi nici măcar de varianta cea mai grea, moartea: la urma urmei viața de pe pământ și viața din ceruri nu sunt decât două forme de existență ale aceluiași suflet. Cel ce petrece cu Hristos acum, va fi cu Hristos Dumnezeu și în cealaltă viață, prin urmare trebuie să trăiască plin de pace și de bucurie chiar și în mijlocul celor mai mari pericole. “Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi; la loc de pășune, acolo m-a sălășluit”, spune un psalm al lui David.
Da, iubiții mei prieteni, ne putem ura câte-n lună și în stele, dar să nu uităm că Împlinitorul urărilor noastre este Vistierul bunătăților, Duhul Sfânt, Care are în vistieriile Sale și viața lungă, și sănătatea și fericirea. Deci să chemăm binecuvântarea lui Dumnezeu asupra celor pe care îi iubim și astfel va înflori din nou optimismul nostru cel vechi. Chiar dacă vremurile sunt rele, “cele ce sunt cu neputință la oameni sunt cu putință la Dumnezeu”. Așadar Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă păzească de toate relele în anul 2021, amin.
Părintele Sorin Croitoru de la Mantova

Leave A Reply

Your email address will not be published.