(VIDEO) Bogdan Stanoevici, călătorul cu sania albastră

0 355

Actorul Bogdan Stanoevici (Bogdan Dragoş Aureliu Marian Stanoevici – nume complet) s-a născut la 22 ianuarie 1958, la Bucureşti. A absolvit, în 1982, U.N.A.T.C. “I. L. Caragiale”.

Între 1979 şi 1989, Bogdan Stanoevici a interpretat o serie de roluri principale în film şi în teatru şi era unul dintre cunoscuţii membri al grupului SONG. Dintre cele 13 lung metraje în care a jucat înainte de ’89 amintim: “Eu, tu, şi… Ovidiu” (1978), “Destinaţia Mahmudia” (1981), “Trandafirul galben” (1982), “Să mori rănit din dragoste de viaţă” (1984), “Noi, cei din linia întâi” (1985), “Secretul lui Nemesis” (1987), “François Villon – Poetul vagabond” (1987), “Sania albastră”. A jucat în piese de teatru şi a apărut în mai multe emisiuni la Televiziunea naţională.

Eu am avut șansa enormă… generația mea și cele dinainte, noi am crescut și am trăit în facultatea de teatru printre Amza Pellea, Marinuș Moraru, Dem Rădulescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache… numai nume mari! Îmi amintesc și acum, Amza Pellea spunea că meseria asta nu se învață! Se fură! Dumnezeu îți dă talentul, după care tu trebuie să știi să iei de la ceilalți ce e bun și să folosești pe scenă, acolo unde ai și tu ceva de făcut! Și trebuie și puțin noroc! Nu e suficient nici talentul și nici școala! Chiar am debutat lângă ”monștri sacri”. Ei m-au crescut, aș putea spune. Surpriza cea mare a fost, la premieră, că, la ieșirea din scenă “am luat” aplauze. Și toți spuneau“Uite, Bogdănelu’, puștiul, cum a plecat el cu aplauze de pe o scenă!” Dumnezeu a avut grijă. Lucrurile s-au legat în continuare. Am început să fac film, din vara de după primul an de facultate. Am avut primul rol principal într-un film – “Tridentul nu răspunde”, după care lucrurile au început să se înlănțuie. Și am contruit o bună parte de carieră timp de 10 ani, din ‘79 până în ’89. Apoi am plecat, cu puțin timp înainte de evenimente… sunt „generația cutremur”, cum ni se mai spunea. Am luat examenul de admitere, după care am plecat în armată. Că, pe vremea mea, se făcea armată! Și ce bine era! Disciplina și uniformiza oamenii, deveneai mai respectuos, aveai grijă de ceilalți, se crea spiritul de echipă! Era importantă armata!

În mai 1989 s-a stabilit prin căsătorie în Franţa, unde a mai jucat în filme ca: “La Ferme” de Mathieu Zeitindjioglou (2001), “Quicksand” de John Makenzie (2001), “Toronto R-V” de Andra Nicols (2004), “Tertium non datur” de Lucian Pintilie (2005).

A început cu scheciuri pentru televiziune, la Canal Plus, parodiind procesul lui Ceauşescu, la modă în 1990. A apărut în emisiuni de televiziune şi jucat pe scenele de teatru franceze. După 22 de ani, în februarie 2011, Bogdan Stanoevici a revenit in România, cu ocazia premierei filmului israelo-franco-român, “Misiunea directorului de resurse umane” în regia lui Eran Riklis.

În România a intervenit ceea ce eu numesc capitalismul sălbatic. Iar acest capitalism nu are reguli. De fapt, are o singură regulă: câștigul cât mai mare al celui care are puterea de a decide și de a beneficia de structurile existente din punct de vedere economic, în principal. Dar asta are urmări și în viața socială, în educație, în felul în care copiii cresc.

În momentul în care, pe timpul comuniștilor, un copil creștea într-o familie… să zic, medie, de oameni care erau funcționari, undeva, într-un minister oarecare sau într-o structură a statului… el creștea având niște baze sănătoase, de respect față de familie, față de ceilalți, de respect față de țară, față de drapel, față de valorile și structurile de stat, uniforma militară, funcția juridică, profesorul ș.a.m.d. Acel copil creștea, având niște valori de bază foarte bune. Și voia să reușească în viață. Ori, în capitalismul sălbatic, s-au inversat valorile. Au apărut peste noapte așa-zișii milionari care au fost, de fapt, niște escroci care au profitat de fostul sistem pentru că erau în aparatul de conducere și care, când s-a schimbat treaba, aveau în continuare acces la informații, la bani, la structuri… se știau între ei. Spre exemplu, unul responsabil la Uzina 23 august sau la nu știu ce uzină… Uzina s-a privatizat. El, fiind cel care răspundea, a cumpărat-o pe doi lei simbolici. A devenit proprietatea lui! Uzina având tot ce-i trebuie! Nu vorbim de cele pe care le-au distrus ca să folosească pământurile de dedesubt. Că așa s-a distrus toată industria românească: în mod stupid!

Dar, pentru că acest capitalism sălbatic impunea! Noi trebuia să devenim doar o piață de consum. Mână de lucru ieftină și piață de consum! Noi, din punctul de vedere al acestui capitalism sălbatic, nu aveam dreptul să evoluăm și să ne dezvoltăm pentru că am fi fost un concurent puternic.

A fost ministru delegat pentru Românii de Pretutindeni în Cabinetul Ponta III, între 5 martie şi 16 decembrie 2014. La 16 ianuarie 2015, a devenit secretar de stat în Ministerul Culturii, funcţie deţinută până la 29 decembrie 2015.

În perioada februarie 2017- februarie 2020, Bogdan Stanoevici a fost director general interimar al Circului Metropolitan (Globus) din Bucureşti.

Leave A Reply

Your email address will not be published.