Ortodoxia și vremurile noastre…

0 314

Am aflat cu mare amărăciune de tragedia întâmplată la Suceava, unde un copilaș a murit imediat în urma botezului său. Amărăciune am simțit gândindu-mă la bieții părinți și punându-mă în locul lor. Amărăciune am simțit gândindu-mă la bietul preot și punându-mă în locul lui.

Amărăciune am simțit gândindu-mă la atacurile furibunde care vor urma la adresa Bisericii Ortodoxe și a slujbelor ei.. Mi-am zis în mintea mea: după ce vrăjmașii Ortodoxiei s-au folosit de corona virus ca să atace Sfânta Euharistie prin pretextul linguriței de împărtășanie, acum se vor folosi de acest nefericit caz, al doilea în câțiva ani, după cum îmi amintesc, ca să atace Taina Sfântului Botez. Și chiar așa văd că se întâmplă. Deocamdată la un nivel neoficial, dar mă aștept și la vreo ordonanță de guvern dată peste noapte, în care să se dea indicații precise în privința botezării pruncilor în Biserica Ortodoxă.

Nu vreau să dau eu explicații de natură tehnică, anume ce s-a făcut și ce trebuia făcut de fapt. Știu că Părintele săvârșitor al acelui nefast botez nu a făcut decât ceea ce face de ani lungi de zile, adică un botez ortodox “standard”, prin întreită și COMPLETĂ afundare a pruncului în apa botezului.

Cu siguranță în cazuri de gravă neputință a copilașilor care au o stare de sănătate foarte precară trebuie făcute excepții de la norma generală. În cazuri deosebit de grave se poate boteza fără completa afundare a pruncului, ba chiar și prin stropire. Numai că trebuie să înțelegem că este vorba despre rare excepții de la regula generală și nu se poate vorbi despre permanentizarea acestor excepții.

Dacă s-ar întâmpla o astfel de permanentizare, Ortodoxia nu ar mai fi Ortodoxie, ci ar ieși de pe făgașul ei. Întrebarea este: mai vrem o Ortodoxie, sau nu?.. De multe ori mi s-a cerut și mie să botez în moduri ciudate: “Părinte, pe al meu vă rog să nu mi-l scufundați!” Aceasta cu privire la copii puternici, sănătoși.

Răspunsul meu a fost mereu acesta: “Cred că ați greșit biserica. Biserica catolică este puțin mai departe”. Adică trebuie să ne definim clar identitatea religioasă. Biserica Ortodoxă are regulile ei precise, cu putere de lege. Excepțiile rămân excepții, nu pot deveni niciodată reguli generale. Rămâne să ne punem întrebarea dacă vrem cu adevărat să fim creștini ortodocși. La urma urmei nu suntem obligați să fim. Dar dacă ne numim, este musai să fim. Și atunci să ne supunem regulilor, nu să impunem reguli. Dumnezeu să ne miluiască pe toți.

Părintele Sorin Croitoru

Leave A Reply

Your email address will not be published.