44 de ani de la Cutremur. O teamă de înfruntat

0 340

Platforma Națională de pregătire pentru situații de urgență îți arată clar cum să te protejezi pe tine și pe cei dragi de un eventual cutremur, ce să faci înainte, în timpul și după calamitate.

Suntem la o zi distanță de cutremurul care zguduit Grecia și la 44 de ani de când România a trecut printr-un cutremur devastator. Aceste vești provoacă sentimente de frică și este normal să le tratăm cu luciditate prin pregătire, informare, dar și rugăciune.

Cutremure în Sinaxare

Influența bizantină în cultul ortodox, venind dintr-o zonă des afectată de seisme, face ca sinaxarele de azi să cuprindă mai multe pomeniri ale cutremurelor în 26 ianuarie, 16 august, 25 septembrie, 26 octombrie.

„Cutremurul cel Mare” care a avut loc la Constantinopol în data de 26 octombrie 740 este cel mai cunoscut dintre ele. Ortodocșii comemorează evenimentul și se roagă Sfântului Mare Mucenic Dimitrie, cinstit în aceeași zi de 26 octombrie, pentru izbăvirea de astfel de calamități.

Sfinți Ocrotitori în caz de cutremur

Alături de Sfântul Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, creștinii se roagă pentru izbăvirea de cutremure și Sfinților Emidius din Ascoli, Împărăteasa Olga a Kievului, și Longhin Sutașul.

Cutremurele, ca orice necaz, sunt și un motiv de întărire în credință.

De aceea, vă invităm să reflectați la răstignirea Mântuitorului, atunci când sutașul Longhin văzând cutremurul şi cele întâmplate, s-a înfricoşat foarte și a zis: „Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta!” (Matei 27:54) sau la expresia frecvent răspândită pe rețelele de socializare: „Ateismul dispare la un cutremur de peste 7 grade pe scara Richter”.

Rugăciuni de folos în lupta cu frica de cutremur

Troparul cutremurului, glas 8

Cel Ce cauţi spre pământ şi-l faci pe el de se cutremură, izbăveşte-ne pe noi de groaza cea înfricoşătoare a cutremurului, Hristoase Dumnezeul nostru şi trimite-ne nouă milele Tale cele bogate. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Rugăciune pentru potolirea stihiilor (la vreme de trăsnete, fulgere, grindină sau cutremur)

Doamne, Dumnezeule, Cel ce de bunăvoia Ta ai adus toate dintru ne­ființă întru ființă, și cu puterea Ta păstrezi făptura, chivernisind lumea cu purta­rea Ta de grijă; Tu, Care din patru stihii ai așezat făptura și cu patru vremi ai încununat cur­gerea anului, fii bine­cuvântat! Că de Tine se cutremură toate puterile îngerești, pe Tine Te laudă soa­rele, pe Tine Te slăvește luna, Ție se su­pun stelele, pe Tine Te ascultă lu­mina, de Tine se îngrozesc adâncurile, Ție slujesc izvoarele, Tu ai întins cerul ca un cort, Tu ai întărit pământul pe ape, Tu ai îngrădit marea cu nisip, Tu spre răsuflare ai revărsat aerul. Cel ce poruncești norilor și umbli pe aripile vântului; Cel ce cauți spre pământ și-l faci de se cutremură; Cel ce Te atingi de munți, și ei fumegă.

Tu ești Cel ce odinioară într-un nor gros, înconjurat de fulgere și tu­net, Te-ai arătat lui Moise pe mun­tele Sinai; Tu, în vremea lui Avraam și a lui Lot, ai trimis din cer ploaie de foc și pucioasă și pentru fărăde­legile lor nenumărate, cetățile So­doma și Gomora le-ai stricat. Mărtu­risesc dar atotputernicia Ta și, cu umilință plecându-mi genunchii, în­drăznesc a Te ruga: Îndură-Te de noi, păcătoșii și nevrednicii, și nu lăsa ca, pentru fărădelegile noastre cele mari, zidirea și făpturile Tale să fie înghițite de pieire! Toate vietățile așteaptă de la Tine să le dai hrană la bună vreme; dându-le Tu lor, vor a­du­na; deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți; dar întorcându-Ți Tu fața, toate se vor tulbura și se vor sfârși și în țărâna lor se vor întoarce.

Așa Doamne, milostivește-Te spre noi și fă ca arătarea puterilor Tale ne­sfârșite să nu ne fie nouă spre osândă și pieire, ci spre îndreptare și zidire, ca să cunoaștem că Tu ești singur Dum­ne­zeu adevărat, mult-mi­­lostiv și mult-îndurat. Dă-ne așadar să păstrăm pu­rurea neschimbată această cunoaștere; întărește-ne vo­ința de a păzi în toată vremea po­run­­­­cile Tale. Toarnă, Bu­nule, în inimile noastre simțirea dumne­ze­ias­că a dra­­gostei frățești către toți se­menii noș­tri, pentru ca, iubindu-ne cu ade­­vărat unii pe alții, toți să Te mărtu­risim pe Tine, Dumnezeu cel întreit în fețe. Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și slava: a Ta­tălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciune pentru izbăvirea de cutremur

Împărate Sfinte, Iubitorule de oameni Stăpâne, îndelung‑Răbdătorule, Doamne, Făcătorule a toată făptura cea văzută şi cea nevăzută, Care toate le chiverniseşti cu cuvântul negrăitei Tale puteri şi singur ai stăpânire asupra vieţii şi a morţii; Cel ce pedepseşti cu dreptate, şi cu iubire de oameni iarăşi vindeci; Care vremelnica noastră viaţă o cârmuieşti cu preaînţeleapta Ta purtare de grijă şi în tot chipul mântuirea noastră bine o întocmeşti.

Ştim că păcatele noastre cele multe au cutremurat pământul şi l‑au tulburat, şi din pricina lor frică şi cutremur au venit asupra noastră de la faţa mâniei Tale, îndelung‑Răbdătorule; inima noastră s‑a tulburat, clătinându‑se pământul, şi frica morţii a căzut asupra noastră, ca nu cumva ca un leu să răpească sufletele noastre, nefiind cine să le izbăvească; ca nu cumva să ne înghită şi să ne acopere stricăciunea, nefiind Cel ce izbăveşte, nici Cel ce mântuieşte.

Pentru aceasta la Tine cu umilinţă cerem şi Te rugăm pe Tine, singurul Stăpân, Care nu ţii minte răul, să nu pomeneşti fărădelegile noastre cele de demult şi cele de acum, nici să cumpăneşti greutatea păcatelor noastre cu răsplătirea cea cuvenită; că de vei intra în judecată cu neamul nostru acesta, nimeni nu se va îndrepta înaintea Ta, ci va pieri cu totul de pe pământ pomenirea noastră a tuturor.

Adu‑Ţi aminte, îndelung‑Răbdătorule, de îndurările Tale cele din veac şi de milele Tale şi de legământul Tău cel adevărat către părinţii noştri şi să nu ne înghită pe noi adâncul pământului, nici să ne mănânce gura lui, ci milostiveşte‑Te spre noi cei umiliţi şi ne miluieşte pe noi cei smeriţi şi ne cercetează pe noi cei ce ne tulburăm de înfricoşătoarea îngrozire a cutremurului şi suntem cuprinşi de temerea şi frica cea multă.

Şi de sunt undeva între noi unii care se tem de numele Tău şi păzesc poruncile Tale – o parte mică oarecare, aleasă, sămânţă binecuvântată, vistierie ascunsă, pe care Tu unul o ştii şi o păzeşti – ascultă, ca un bun, pe aceştia care cheamă facerea Ta de bine şi mila Ta asupra noastră, şi primeşte rugăciunile lor ce se aduc Ţie, pentru poporul cel ce a greşit, Stăpâne Iubitorule de oameni, precum ai ascultat pe Avraam pentru cei din Sodoma, pe Daniel şi pe Ieremia, dumnezeieştii Tăi prooroci, care au îmblânzit bunătatea Ta asupra robiei lui Israel.

Ca din neam în neam să se slăvească adâncul cel de nepătruns al iubirii Tale de oameni şi al îndelung‑răbdării Tale, şi ca noi să‑Ţi aducem Ţie dar de mulţumire întoarcerea şi pocăinţa noastră, fiind întăriţi cu puternică mâna Ta, pentru rugăciunile şi cererile întru tot preacuratei Maicii Tale, şi ale tuturor sfinţilor, care din veac au bineplăcut Ţie. Amin.

Psalmi 

Psalmul 45 (Al fiilor lui Core)

Dumnezeu este scăparea şi puterea noastră, ajutor întru necazurile ce ne împresoară.

Pentru aceasta nu ne vom teme când se va cutremura pământul şi se vor muta munţii în inima mărilor.

Venit-au şi s-au tulburat apele lor, cutremuratu-s-au munţii de tăria lui.

Apele râurilor veselesc cetatea lui Dumnezeu; Cel Preaînalt a sfinţit locaşul Lui.

Dumnezeu este în mijlocul cetăţii, nu se va clătina; o va ajuta Dumnezeu dis-de-dimineaţă.

Tulburatu-s-au neamurile, plecatu-s-au împărăţiile; dat-a Cel Preaînalt glasul Lui, cutremuratu-s-a pământul.

Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Veniţi şi vedeţi lucrurile lui Dumnezeu, minunile pe care le-a pus Domnul pe pământ.

Pune-va capăt războaielor până la marginile pământului, arcul va sfărâma şi va frânge arma, iar pavezele în foc le va arde.

Opriţi-vă şi cunoaşteţi că Eu sunt Dumnezeu, înălţa-Mă-voi pe pământ.

Domnul puterilor cu noi, sprijinitorul nostru, Dumnezeul lui Iacob.

Psalmul 59 (Al lui David)

Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât; mâniatu-Te-ai şi Te-ai milostivit spre noi.

Cutremurat-ai pământul şi l-ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s-a cutremurat.

Arătat-ai poporului Tău asprime, adăpatu-ne-ai pe noi cu vinul umilinţei.

Dat-ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la faţa arcului;

Ca să se izbăvească cei iubiţi ai Tăi. Mântuieşte-mă cu dreapta Ta şi mă auzi.

Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: „Bucura-Mă-voi şi voi împărţi Sichemul şi valea Sucot o voi măsura.

Al Meu este Galaadul şi al Meu este Manase şi Efraim, tăria capului Meu,

Iuda împăratul Meu; Moab vasul nădejdii Mele.

Spre Idumeea voi întinde încălţămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s-au supus”.

Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povăţui până la Idumeea?

Oare, nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne-ai lepădat pe noi? Oare, nu vei ieşi Dumnezeule, cu oştirile noastre?

Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este izbăvirea de la om.

Cu Dumnezeu vom birui şi El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.

Leave A Reply

Your email address will not be published.