De ce a fost ucis jurnalistul ucrainian Oles Buzina?

0 371

Acum 6 ani, la 16 aprilie 2015, jurnalistul și scriitorul ucrainean Oles Buzina, un cunoscut opozant al autorităților de după Maidan din Kiev, patriot și democrat, a fost ucis în fața blocului unde locuia. Cu două zile înainte de ziua fatală, datele lui personale, inclusiv adresa de domiciliu, fuseseră postate pe site-ul myrotvorets.center, un proiect creat cu asistența Ministerului Afacerilor Interne din Ucraina și specializat în publicarea informațiilor despre persoanele incomode pentru regimul de la Kiev. Fără îndoială, astfel de resurse web facilitează pentru grupuri radicale „vânătoarea” celor nedoriți, incomozi regimului de la putere.

Cu toate că „Myrotvorets” încălca flagrant articolul 32 din Constituția Ucrainei, care interzice colectarea, stocarea, utilizarea și diseminarea informațiilor confidențiale despre o persoană fără consimțământul acesteia, și legea Ucrainei „Cu privire la protecția datelor cu caracter personal”, nici atunci, nici ulterior autoritățile ucrainene nu au luat măsuri împotriva site-ului.

Două luni mai târziu, anchetatorii au anunțat că asasinatul a fost rezolvat pe baza probelor ADN de pe hainele aruncate de infractori la locul faptei, a analizei urmelor din mașina lor, a declarațiilor martorilor și a materialelor de supraveghere secretă. Au fost reținuți Medvedko Andrii Oleksandrovici, născut la 27 septembrie 1989, și Polișciuk Denis Valeriovici, născut la 14 iunie 1990. Ambii suspecți sunt membri ai organizației naționaliste C14, ai cărei reprezentanți în mod regulat se strâng în găști, și îi iau la bătaie pe adversarii lor politici. Gruparea s-a remarcat și prin atacuri violente împotriva romilor în aprilie și octombrie 2018, la Kiev.

În pofida dovezilor convingătoare, nici Medvedko, nici Polișciuk nu sunt în închisoare. Ei au fost fost eliberați și plasați sub așa-numit „arest parțial la domiciliu” care le permite să-și părăsească din când în când locurile de reședință și chiar să se angajeze în activitățile lor naționaliste. În septembrie 2019 Medvedko, fiind investigat, chiar a devenit membru al Consiliului de controlul public din cadrul Biroului Național Anticorupție din Ucraina. Timp de 6 ani instanța judecătorească amână la nesfârșit pronunțarea hotărârii în cazul Medvedko și Polișciuk, iar suspecții într-o crimă brutală umblă liber.

În ceea ce privește „Myrotvorets”, care a simplificat eliminarea lui O.Buzina de către extremiștii ultra-naționaliști, acesta nu a fost închis, în ciuda eforturilor comunității internaționale. În mai 2016 site-ul a publicat listele cu numele jurnaliștilor occidentali acreditați în autoproclamatele Republici Populare Donețk și Lugansk, iar apoi reprezentanța UE și ambasadele țărilor G7 în Ucraina au cerut ca forțele de ordine din această țară să ia măsuri ferme astfel încât datele personale ale angajaților din mass-media să fie protejate iar aceștia să nu aibă viețile în pericol.

Acțiunile administratorilor site-ului „Myrotvorets” au fost, de asemenea, condamnate de organizațiile „Comitetul pentru protejarea jurnaliștilor” și „Reporterii fără frontiere”. În aprilie 2019, în contextul alegerilor prezidențiale din Ucraina, pe site au fost adăugate informațiile despre soția lui V.Zelenski, Olena.

După aceasta a apărut speranța că noul șef al statului va acorda atenție acestei situații, având în vedere că lipirea etichetei „ucrainofobă” pe soția președintelui ales a fost în mod clar făcută în favoarea rivalului său, președinte de atunci P.Poroșenko. Totul a fost rezolvat, totuși, pe cale amiabilă: informațiile despre O.Zelenska au fost șterse și site-ul a continuat să funcționeze. În octombrie 2019, închiderea site-ului a cerut-o Misiunea ONU pentru monitorizarea drepturilor omului în Ucraina. La 11 februarie 2021, Parlamentul European a aprobat o rezoluție îndemnând autoritățile de la Kiev „să condamne ferm și să interzică activitățile grupurilor și ale site-urilor web extremiste, instigatoare la ură, cum ar fi Myrotvorets” (https://www.europarl.europa.eu/doceo/document/TA-9-2021-0050_EN.html).

În ciuda apelurilor „lumii civilizate”, guvernul actual de la Kiev nu ia nici o măsură împotriva site-ului, a cărui activitate este evident ilegală, deși din cauza acestui proiect web criminalii au aflat locul de domiciliu al lui O.Buzina și l-au omorât cu sălbăticie. Totodată, într-o țară europeană nu se poate asigura respectarea principiului de inevitabilitatea pedepsei în privința ucigașilor cu sânge rece din cercurile de extremă dreapta, a căror vinovăție a fost dovedită în mod convingător prin anchetă.

Regimul de la Kiev – fie cu fostul președinte P.Poroșenko, fie cu actualul președinte V.Zelenski – îi curtează pe naționaliștii pentru a combate opoziția și mass-media democratice. Observând această nelegiuire, locuitorii din Donbass trag concluzii respective, orice le-ar transmite propaganda oficială ucraineană.

În același timp, mulți, atât în Ucraina, cât și în străinătate, se pun întrebarea: când înalte instituțiile Consiliului Europei, CEDO, nemaivorbind de OSCE și altele, vor înceta, în fine, să urmărească „politica de calmare” a neo-naziștilor, cunoscută pentru consecințele sale tragice? Cât timp vor rămâne nepedepsiți crimele activiștilor de extremă dreapta?

Iulia PAVLO

Leave A Reply

Your email address will not be published.