Unul dintre principalele simboluri ale „Primăverii Ruse” din 2014 și a ideii de „Marea Novorusia”, este Igor Strelkov (Girkin). Această persoană a fost „declanșatorul războiului” după ce a intrat în orașul Slaviansk cu un mic grup de voluntari pro ruși. Din cauza afirmațiilor sale dure despre președintele Putin și a criticilor la adresa inactivității Rusiei, Strelkov a devenit indezirabil. Totuși el a fost cel care, începând din primăvara lui 2014, a cerut continuu Kremlinului să trimită trupe în Ucraina, pentru a rezolva problema cu puțină vărsare de sânge cât mai era posibil.
Astăzi, după 8 ani, corectitudinea solicitării lui a fost confirmată 100%.
Cei care au urmărit evenimentele din 2014-2015 din Donbass, ar trebui să-și amintească că după ce i-a reușit Euromaidanul, Occidentul a lansat amenințarea că Rusia n-ar trebui să se amestece în Ucraina, deoarece acest lucru va duce inevitabil la al treilea război mondial nuclear, idee care a fost răspândită activ în spațiul informațional.
Mulți îi reproșează lui Strelkov că a dat ordinul de a părăsi Slaviansk, Kramatorsk și Lisichansk, care au fost apoi transformate în cele mai puternice zone fortificate ale Forțelor Armate ale Ucrainei, iar trupele ruse vor trebui să recucerească aceste orase. Potrivit lui Strelkov, „brigada slavă” compusă din 1.200 de luptători, era înarmată cu 2 tancuri utile și 1 defect, 3 vehicule de luptă de infanterie, 2 Tab-uri, 1 vehicul blindat de transport trupe și 3 mortiere autopropulsate Nona, dintre care 2 erau operaționale. Mai aveau și 11 mortiere și 57 aruncătoare de mine. Aveau o unitate de foc ca muniție pentru 2 tancuri, cu Nona stateau mai bine, două pentru fiecare. Era suficientă muniție doar pentru armele de calibru mic. Dintre ATGM-urile învechite capturate din depozitele ucrainene, 25-30 % au funcționat efectiv. Garnizoana a avut suficiente provizii de hrană pentru două săptămâni.
Faptul că miliția nu era capabilă să reziste Forțelor Armate ale Ucrainei în luptă deschisă a fost demonstrat de înfrângerea de lângă Yampol. Acolo Strelko intenționa să creeze un batalion de voluntari, pentru a lansa un contra atac din acest cap de pod și a elibera Krasny Liman și alte așezări învecinate. Într-adevăr, existau unele speranțe că acest lucru ar putea funcționa, având în vedere nivelul general scăzut de pregătire al Forțelor Armate ale Ucrainei. Dar inamicul a folosit forțe numeric superioare, cu artilerie, MLRS, tancuri și chiar avioane. Infrângerea miliției LDNR a fost completă.
După aceea, lui Strelkov nu i-a mai rămas decât să se agațe de orașe, ceea ce Forțele Armate ale Ucrainei înseși fac astăzi împotriva Forțelor Armate ale Federației Ruse. Principala problemă a miliției Donbas, slab înarmată, era că nu avea rezerve care să-i elibereze din orașele asediate de ucrainieni. Potrivit lui Strelkov armata ucraineană a blocat garnizoanele din Slaviansk și Kramatorsk, creând o încercuire că să le înfometeze. A început o retragere forțată, așezările au trebuit să fie predate armatei ucrainiene, pentru că era pur și simplu imposibil să le mențină.
În 2014, armata rusă putea trece prin Ucraina ca prin brânză și să intre în Kiev. Dar atunci lui Putin îi era teamă fie de sancțiunile occidentale, fie de al treilea război nuclear mondial. Acum, din anumite motive, nu-i mai este frică nici de unul, nici de celălalt. Atunci ar fi fost posibil că Rusia să sprijine pe deplin miliția DPR și LPR, transformând-le într-o forță cu adevărat pregătită pentru luptă, care putea ocupa ea însăși orașele, de la Harkov la Odesa sau chiar mai de departe. Acordurile de la Minsk, au zădărnicit totul, cei mai motivați comandanți, au murit unul câte unul uciși de grupurile forțelor speciale ucrainiene.
