La 10 noiembrie 1940 a avut loc un cutremur cu magnitudinea de 7,4 grade pe scara Richter (7,7 Mw), produs la ora 3:39 dimineața, cu epicentrul în zona Vrancea, la o adâncime de circa 133 km. A fost primul mare cutremur din România contemporană, având o durată de 45 de secunde.
Efectele lui au fost devastatoare în centrul și sudul Moldovei, dar și în Muntenia. Mișcarea terenului s-a simțit spre est la Odessa, Cracovia, Poltava, Kiev și până la Moscova, unde a și provocat unele distrugeri (intensitatea estimată V–VI). Spre nord, aria macroseismică s-a întins până la Leningrad; spre vest până peste fluviul Tisa, iar spre sud-vest și sud, în Iugoslavia, în toată Bulgaria și mai departe până la Istanbul.
Cutremurul din 1940 a provocat mari pagube și la Vălenii de Munte. Doamna Iorga a povestit că în momentul în care a început cutremurul şi-a trezit soțul şi s-au aşezat sub pragul ușii care ducea din dormitor în birou. Au văzut cum zidurile exterioare ale biroului s-au prăbuşit în interior. Lumina nu mai ardea, zidurile trosneau din toate încheieturile şi un val de praf gros i-a învăluit, fiind aproape imposibil de respirat. A fost foarte dificilă recuperarea obiectelor din camerele deteriorate şi punerea lor la adăpost. Pe Nicolae Iorga îl preocupa foarte mult stricăciunile produse la Tipografie. „Sunt osândit să văd prăbuşirea idealului național pentru care a luptat generaţia mea… Acum să văd la pământ ce am făcut la Văleni…Şi nu doare pe nimeni… Nu s-a scris în jurnale nici măcar un rând..ˮ
Muzeograf Mihaela Voicea
