Am avut răbdarea infinită de a-l urmări pe generalul locotenent (r.) dr. Virgil Bălăceanu la Digi24TV spunînd generalități, platitudini despre mersul ofensivei ucrainiene. Omul a fost comandantul Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei (SEEBRIG), a absolvit Colegiul de Război al Armatei SUA de la Carlisle, Pennsylvania și a reprezentat România în cadrul Comandamentului NATO de la Bruxelles. A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Militară” în grad de Comandor. Dacă corpul de comandă al armatei române este la nivelul lui Bălăceanu, trebuie să recunosc că am ajuns să avem o armată tare ca fularul.
Eu sunt un simplu prost în ierarhia statului, pe lîngă dl. general dar ca să înțelegi desele modificări survenite în contraofensiva Ucrainei, declanșată pe 4 iunie, despre care Bălăceanu habar n-are, e nevoie de cunoștiințe temeinice de știință militară.
Să luăm drept exemplu oricare din cele 6 direcții tactice de ofensivă ale ucrainienilor, de pe frontul din Zaporojia.
1.Inițial ucrainienii au folosit masiv blindatele occidentale care au fost imediat contracarate de cîmpurile de mine și de mijloacele antitac rusești.
2.A survenit prima schimbare majoră, ucrainienii au renuțat la blindate și au atacat cu brigăzi, mari unități de infanterie. Nici asta n-a mers întrucît grupurile de marș au fost reperate de ruși și au fost lovite masiv cu artileria și aviația.
3.Americanii care conduc ofesiva ucrainiană au decis să folosească multe unități mici și dispersate, de nivel grupă-pluton, care să folosească acoperirile forestiere din teren. Asupra unei grupe formate din 10 militari, cu intervale mari între aceștia, efectul loviturilor de artilerie sau a bombelor este mult diminuat.
4.Armata rusă nu vrea să piardă oameni și a fost obligată să se adapteze la acest procedeu. Și-a retras luptătorii din prima linie de tranșee, care a fost ocupată de ucrainieni. Apoi artileria rusă a lovit cu precizie această linie de tranșee, forțîndu-i pe ucrainieni să se retragă.
5.Americanii au găsit iar ceva nou. Au organizat plutoane ucrainiene demonstrative, de sacrificiu. Cei 30 de militari costituiau avangarda unui batalion de infanterie în marș, pe jos. Asupra lor era atras focul de artilerie al rușilor. Restul batalionului de infanterie se învîrtea 30 de minute, în cerc, în timp ce radarele de contrabaterie ucrainiene descopereau pozițiile de tragere ale pieselor de artilerie rusești și acestea erau neutralizate. Abia atunci, batalionul de infanterie ucrainian ataca tranșeele rusești.
6.Rușii au găsit antidotul și la acest procedeu. Întotdeauna o linie de tranșee este astfel construită, încît să aibă în față un teren descoperit, cel puțin 300-500 m. Rușii au plantat mine antipersonal în zone distincte, în fața tranșeelor și în interiorul acestora. Și le-au declanșat de la distanță, atunci cînd infanteria ucrainiană acoperea zona.
Pierderile de personal înregistrate de ucrainieni i-au forțat să-și retragă de pe front Brigada 128 Alpină și s-o bage la refacere și completare. Alte 8 brigăzi ucrainiene, de pe întreg frontul, au ajuns în situația de a fi desfiițate, tot datorită pierderilor mari în personal.
Militarii valizi au fost redistribuiți la alte unități care au suferit pierderi. Cea mai relevantă fiind Brigada 92 Asalt, rămasă cu puțin mai mult de 3 companii, în jur de 300 de oameni. Desigur 8 brigăzi din 150 cît are armata Ucrainei nu înseamă prea mult, dar nici celălalte nu stau prea bine cu efectivele.
Ca o concluzie, contrar propagandei oficiale care descrie doar lupta brută, pe front se confruntă permanent cele mai luminate minți ale celor 2 școli de gîndire militară : cea rusă și cea americană. România nu există ca școală de gîndire militară. Există doar recitatori de clișee consacrate, de genul lui Virgil Bălăceanu. Așa că nimeni nu vă va vorbi despre această confruntare invizibilă.
