Evenimentele din decembrie 1989 au fost opera Moscovei ? (1)

0 586

Aceasta este noua găselniță a lui Mihai Gâdea directorul A3 CNN, a cărui mătușă a fost Suzana Gâdea, nomenclaturistă a regimului comunist și a tovarăsului său Radu Tudor.

1.Dosarele Direcţiei a IV-a de contraspionaj militar românesc Corbi I şi II au vizat reţeaua KGB şi GRU angrenată în spionaj înfavoarea URSS şi înlăturarea lui Ceauşescu de la putere. Reţeaua a fost alcătuită prioritar din kominternişti români care făcuseră studiile în URSS cu diverse specializări, în majoritate militari. Țintele dosarelor fiind generalii Ion Ioniţă, Nicolae Militaru, Istvan Kostyal, Ioan Şerb, comandorii Radu Nicolae şi Cico Dumitrescu şi alţii. Oarecum tangenţial şi legăturile lor politice din activul PCR. Din rapoartele contraspionajului militar reiese că dorinţele membrilor acestui grup erau mult prea mari în raport cu posibilităţilele lor intelectuale.

(Mircea Dinescu și George Soros)

Potrivit cerinţelor perioadei 1947-1954, cei selectaţi să urmeze cursurile unor instituţii de învăţămînt superior din URSS trebuiau să aibă origine sănătoasă. Să provină din rândul clasei muncitoare, să ştie să citească, să poată iscăli şi atât. Motiv pentru care niciunul nu absolvise mai mult de 7 clase. La întoarcerea din URSS, ei primiseră funcţii importante, completându-şi studiile la fără frecvenţă, prin simpla formalitate a semnării de prezenţă, la înmânarea diplomelor de absolvire.

Spre deosebire de aceştia, ofiţerii de contrainformaţii militare parcurseseră la zi, treaptă cu treaptă, toate formele de învăţămînt din România şi erau înzestraţi cu o inteligenţă superioară celor pe care-i monitorizau. Chiar şi membrii ambasadei sovietice de la Bucureşti ajunseseră să-i considere pe Militaru şi compania, drept indivizi duşi cu pluta. Concluziile contraspionajului militar erau că cei care făcuseră studii militare în URSS nu reprezentau un risc real pentru regimul lui Ceauşescu.

2.Ceauşescu nu prea avea opoziţie, aşa că primul lucru pe care serviciile străine l-au avut de făcut a fost acela de identifica persoanele care ar fi putut crea românilor iluzia că aveau suficientă credibilitate pentru a declanşa, ele însele, prin activitatea lor de dizidenţi, întoarcerea populaţiei împotriva regimului. După care să fabrice din ei falşii dizidenţi ai României. Existenţa a 2 milioane de etnici maghiari pe teritoriul României a constituit un avantaj al AVO în faţa serviciilor de informaţii occidentale.

Deşi reuşitele în penetrarea informativă ale AVO erau modeste, serviciile de informaţii occidentale, care aveau interese uriaşe în România, au apreciat că AVO le putea servi drept o poartă de intrare mult mai facilă în România. Ataşatul militar Arady Sandor a primit ordin, ca AVO să se orienteze iniţial către un nucleu format din evrei komiternişti, mult mai inteligenţi decât complotiştii din armată cu studii în URSS, căzuți în dizgrația lui Ceaușescu. Dar şi din copiii, nepoţii şi rudele lor, precum Dan Deşliu, Ascanio Damian, Petre Roman, Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Mircea Dinescu şi alţii. La acesta au aderat scriitori, actori, oameni de ştiintă, printre care Ana Blandiana, NicolaeManolescu, Mariana Celac, Domokos Geza, Doina Cornea, Ion Caramitru şi alţii, avându-l ca paravan pe Gogu Rădulescu, membru al secţiei Propagandă a CC al PCR.

(Disidentul Mircea Dinescu luând notițe în timpul unei vizite de lucru a președintelui RSR, Nicolae Ceaușescu)

3.Sesizând de unde bate vântul schimbării, „Corbii” au făcut o mişcare surpinzătoare, renunțînd să mai cerșească sprijinul Moscovei, aliniindu-se şi ei nucleului de intelectuali neo-kominternişti. Şi omul lor de legătură a fost cel care ajunsese ofiţer în 1949, direct din brigadier la şantierul Bumbeşti-Livezeni, adică colegul lor generalul Victor Stănculescu. Stănculescu a fost racolat cel mai probabil în 1986 de un agent MI6 (Serviciul Secret de Informaţii Externe al Marii Britanii).

Agentul se numea George Pop, cetăţean britanic de origine română, care lucra din 1984 în România, ca reprezentant al firmei Rolls-Royce divizia motoare de avioane şi echipament militar. El superviza asamblarea motoarelor pe avionul Rombac (BAC-1/11 construit în licenţă în România). Ulterior, MI6 l-a predat informativ pe Stănculescu colegilor de la AVO maghiar, care au inventat o combinaţie operativă având ca subiect un posibil import de tehnică militară din România, care implica negocieri cu omologul său ungar de la Direcţia de Înzestrare şi cu Ferenc Karpati, şeful Marelui Stat Major ungar.

Sub acest pretext a ajuns Stănculescu în august 1989 să petreacă o vacanţă de instruire, ţinută de AVO într-o vilă de pe malul lacului Balaton. Ocazie cu care a primit şi rolul hotărâtor, acela de a da Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989 prin care Ceauşescu era înlăturat definitiv de la putere. Surprinzător sau nu, o parte din discuţiile lui Victor Stănculescu la Balaton şi legătura ulterioară cu ataşatul militar maghiar înRomânia, Şandor Aradi, au fost cunoscute de contraspionajul român. Securitatea a înregistrat pe 11 septembrie 1989 apelurile pe care Aradi le primea de la Budapesta, în care i se cerea „coşul cu fructe”, pe care Stănculescu i l-a oferit ataşatului militar ungur, peste câtva timp chiar în biroul său de la MApN.

4.Surse din cadrul fostei Securităţi au menţionat în repetate rânduri că, din 1988, au început o serie de schimbări structurale în cadrul instituţiei. De exemplu UM 0110 care anterior se ocupa cu spionii serviciilor de informaţii ai ţărilor socialiste care acţionau în România şi-a triplat peste noapte numărul de ofiţeri, transferînd 60% din analiştii şi oamenii de teren din contrainformaţii din unitățile care se ocupau de spionii statelor NATO.

Astfel se explică de ce dosarele Corbi I şi II au fost transferate de Securitate de la contraspionajul militar la UM 0110. Pe baza celor două dosare anterioare, UM 0110 a deschis unul nou, numit Azur, care viza în principal serviciul de informaţii maghiar AVO şi acele servicii occidentale, cu care AVO începuse să colaboreze intens. Dosarul Azur menţiona că din 26 ianuarie 1988, când ambasadorul Olandei, Strok Coen Frederik a ajuns la post la Bucureşti, el a fost pus în contact cu grupul neo-kominterniştilor, de către Hugh Arbuthnott, ambasadorul Marii Britanii.

Securitatea l-a luat pentru o scurtă perioadă de timp în colimator pe Coen dându-i numele conspirativ „Stan”, concluzionând că acesta nureprezenta un pericol real. Dizidenţa intelectualilor neokominternişti consta în refacerea „capacităţii combative” după cele 8 ore epuizante de periat scamele de pe balonzaiderul „Cârmaciului”. Care se materializa în chiolhanuri prin saloanele luxoase ale ambasadelor occidentale din Bucureşti, unde diplomaţii străini îşi camuflau munca de tip „Mircea fă-te că lucrezi” cu boema neo-kominternistă a cărei deviză devenise Ubi panis, ibi patria! De cele mai multe ori prin invitarea acestora la diverse spectacole, la care, fără ca ei să ştie, participau şi ofiţeri acoperiţi ai Securităţii. De exemplu maxima „subminare” a regimului Ceauşescu a constat într-o reprezentaţie cu o piesă de teatru, jucatăde doi celebrii actori englezi, sosiţi special de la Londra.

Ţinută la ambasada Marii Britanii, la care au fost invitaţi Dinescu şi întreaga trupă neo-kominternişti. Doina Cornea, fiind adusă de la Cluj cu maşina ambasadei. În tot acest timp, un dizident autentic precum inginerul Ursu era arestat şi asasinat în închisoare, fără ca serviciilor occidentale să le pese de el, întrucâtnu făcea parte din grupul său satiric neo-kominternist. Şi toţi aceşti neo-kominternişti care până în decembrie 1989 au făcut„dizidenţă” bând şi mâncând pe banii occidentalilor s-au umplut ulterior de vile, merţane, moşii, toate din banii noştri, caurmare a meritelor inventate tot de ei, în înlăturarea lui Ceauşescu de la putere.

5.De ce avea Occidentul atît de mare nevoie de Ungaria ? În 1989 lumea bipolară de până atunci, în care URSS şi SUA îşi împărţeau sferele de influenţă, tocmai apusese. SUA şi aliaţii săi occidentali înregistrau o ascensiune de neoprit, în timp ce URSS era în pragul colapsului. Această stare de lucruri a permis SUA să-şi contureze obiectivele pentru următoarele 3 decenii.

Ţinta cea mai mai îndepărtată, vizibilă abia în zilele noastre, era controlul asupra petrolului din zona mării Caspice şi a reorganizării traseelor oleoductelor care legau Asia Centrală de Balcani şi de restul Europei. Pentru a ajunge acolo, Washingtonul trebuia să se asigure că România nu mai constituie niciun obstacol în calea sa şi acest deziderat era obţinut în două feluri. Fie direct prin răsturnarea lui Ceauşescu de la putere, fie prin sprijinirea noului aliat al SUA (Ungaria), de a intra prin orice mijloace în posesia Transilvaniei.

Ardealul, populat de etnici maghiari, constituia singura poartă de acces din Europa Occidentală, înţesată cu trupe de americani, către câmpurile petrolifere din republicile sovietice Azerbaidjan, Turkmenistan, Uzbekistan şi Kazakhtan, pe care SUA, cu ajutorul lui Gorbaciov, urmau să le desprindă de URSS.

6. Fundaţia Soros de la New York semnase o înţelegere cu Ungaria pentru constituirea la Budapesta a unei filiale şi a unui institut Soros, cu scopul de a-i ajuta pe unguri să scape de comunism, ocazie cu care Ungaria îşi deschisese graniţa cu Austria. Așa că pe 16 iunie 1989, miliardarul american, de origine evreu ungur, George Soros (György Schwartz) a organizat în Ungaria comemorarea victimelor represiunii revoluţiei maghiare din 1956, prin înhumarea fostului lider comunist Imre Nagy.

Soros s-a prezentat drept „un om de stat fără stat”, făcând profeţia că în curînd imperiul sovietic se va numi imperiul Soros şi cadrele pepinierei sale vor controla societatea civilă şi spaţiul politic în ţările est europene. La festivitate, devenită simbolul luptei împotriva comunismului în Europa de Est, a participat şi un grup de generali NATO, în frunte cu Manfred Woren.

7. Ca o paranteză, în 1973, cînd Ceauşescu a plecat în vizită la Washington, hotărît să găsească calea finanţarii şi tehnologizării, necesară dezvoltării industriale pe principii moderne a României, singura ţară din Europa de Est care recunoscuse statul Israel şi avea relaţii bune cu el era România. Prin canalele serviciilor de informaţii ale celor două state, Ceauşescu reuşise să obţină o„călăuză” care să-i deschidă larg porţile reprezentanţilor cercurilor evreieşti din America.

Călăuza fiind cel pe care Ceauşescu l-a cunoscut sub codul de agent „Marcel” şi care se numea în realitate George Soros. Cu ajutorul lui Marcel, România a primit clauza naţiunii celei mai favorizate şi a avut posibilitatea de a accesa credite nelimitate cu dobândă preferenţială de 2%. După evacuarea cu elicopterul de pe sediul CC, organizată de generalul Stănculescu, soţii Ceauşescuau fost capturaţi şi ţinuţi sub pază militară, din 22 pînă pe 25 decembrie 1989, în cazarma UM 01417 de la Târgovişte. Ofiţerii care-i păzeau i-au auzit de mai multe ori întrebându-se cu reproş: Ai văzut ce ne-a făcut Marcel?

Leave A Reply

Your email address will not be published.