2006 – A decedat Naghib Mahfuz, un romancier egiptean, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1988 și autor al „Trilogiei din Cairo”. A fost director al Biroului de Supraveghere a Artelor şi al Fundaţiei pentru Cinematografie (1966-1968). În ultima parte a vieții a activat în funcția de consilier al Ministerului Culturii. A publicat, într-o carieră de peste 70 de ani, 34 de romane, peste 350 de nuvele și multe scenarii de film.
În opera sa timpurie, din perioada 1939-1944, Mahfuz s-a străduit, pornind de la preocuparea cu vechiul Egipt , să promoveze afirmarea unei identități egiptene. După cel de-Al Doilea Război Mondial și după căderea monarhiei, în Egipt speranța într-o eliberare de sub sistemul colonial britanic și nemulțumirea față de antagonismele sociale grave au dus la orientarea autorului spre subiecte contemporane, prezentate în mod realist, cum a fost, de exemplu, în romanul „Străduța Midaq” din 1947.
1991 – Atletul american Mike Powell a reușit să depășească recordul mondial la săritura în lungime, record stabilit în 1968 de către Bob Beamon.
1986 – S-a înregistrat un cutremur de pământ în Vrancea, cu magnitudinea de 7,2 pe scara Richter, la o adâncime de 140 km.
1974 – A fost realizat calculatorul pe baza de laser Corel.
1964 – A murit Scarlat Lambrino, istoric român, membru corespondent al Academiei Române (din 1934); Între anii 1923 și 1925 s-a aflat printre membrii Școlii Române din Franţa. A fost șef de săpături pe șantierul arheologic de la Histria (1928-1940), iar în perioada 1 august 1938 – 20 iulie 1940 a fost și director al Muzeului Național de Arheologie.
1963 – A fost pusă în funcţiune linia telefonică directă, denumită „telefonul roşu” între Casa Albă şi Kremlin.
1948 – A fost creată Direcția Generală a Securității Poporului (Securitatea), prin Decretul nr. 221 al Prezidiului Marii Adunari Nationale.
1940 – A avut loc „Dictatul de la Viena”, prin care partea de nord a Transilvaniei (43.492 km2 şi 2.687.000 de locuitori, majoritate români) a fost smulsă României şi predată Ungariei hortyste. De asemenea, i s-a cerut României să cedeze Bulgariei partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul-Durostor şi Caliacra). Astfel România a pierdut 99.738 km2 (33,8% din suprafaţă) şi 6.821.000 de locuitori (33,3% din populaţie).
Germania nazistă a fost principalul beneficiar al „Dictatului de la Viena” prin faptul că a câștigat suportul militar simultan al Ungariei și României. Cele două țări au aderat la „Pactul tripartid” (1940).
„Dictatul de la Viena” nu numai că nu a clarificat situația, ci a dus la o tensionare a relațiilor dintre România și Ungaria. Nu a reușit să rezolve problema naționalităților, separând toți etnicii maghiari de toți etnicii români. Aproximativ 1.200.000 de români, aproximativ 50% din populația teritoriului Transilvaniei de Nord, au rămas în porțiunea primită de Ungaria, iar circa 500,000 maghiari au rămas în Transilvania Sudică.
„Dictatul de la Viena” a produs o gravă criză politică în România. La 4 septembrie 1940, guvernul Gigurtu a fost forțat să demisioneze, între altele sub presiunea legionarilor. Armata ungară a intrat în teritoriul cedat al Transilvaniei la 5 septembrie 1940. Populația maghiară a întâmpinat cu entuziasm trupele și a considerat separarea de România ca o eliberare.
1940 – S-a stins din viaţă Joseph John Thomson, fizician englez, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică în anul 1906, ca apreciere pentru meritele deosebite ale investigațiilor sale teoretice și experimentale asupra conducției electrice în gaze.
1933 – A fost înfiinţată compania aeriană Air France.
1918 – A fost asasinat șeful Direcției Politice de Stat a Rusiei bolșevice (C.E.K.A.), Urițki.
1918 – La Moscova a avut loc atentatul Faniei Kaplan asupra lui Lenin, petrecut în timp ce liderul bolșevic părăsea clădirea unei fabrici unde participase la un miting muncitoresc. Lenin a fost împușcat, conform martorilor, de trei ori, două gloanțe rănindu-l la umăr și la piept. Conform declarațiilor Faniei Kaplan, ea a încercat să-l ucidă pe Lenin pentru că îl considera un „trădător” și pentru că „… cu cât va trăi mai mult, cu atât va îngropa mai adânc ideea de socialism”.
Fania Kaplan nu a fost judecată. A fost împușcată la ora 4 dimineața, în data de 4 septembrie 1918, de către comandantul militar al Kremlinului, într-un garaj, cu motorul unei mașini în funcțiune. La execuție a fost invitat și un poet bolșevic, Demian Bednîi, ca să se „inspire din revoluție”.
1891 – A încetat din viaţă Emanoil Bacaloglu, fizician, chimist şi matematician român, de origine greacă, membru al Academiei Române din 1879, participant al Revoluţiei de la 1848; creditat cu primele lucrări științifice românești de matematică, fizică şi chimie, contribuind la crearea terminologiei în limba română pentru aceste domenii.
1698 – A apărut, la Iaşi, Principatul Moldovei, prima scriere filosofică românească: „Divanul sau gâlceava înţeleptului cu lumea sau giudeţul sufletului cu trupul”, de Dimitrie Cantemir.
1265 – Prima mențiune documentară a Hunedoarei
Prima atestare documentară a Hunedoarei a avut loc în 30 august 1265, sub numele de Hungnod. Hunedoara este unul dintre cele mai vechi oraşe din Transilvania.
Hunedoara (în germană Eisenmarkt, în maghiară Vajdahunyad , în trad. Târgu Fierului) este un municipiu în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente Hunedoara (reședința) și Răcăștia, și din satele Boș, Groș, Hășdat și Peștișu Mare.
Numele Hungnod, cel menţionat ca fiind al aşezării din Evul Mediu, apare pentru prima dată în registrul de dijme papale În acea vreme, comitatul Hunedoara, cunoscut şi ca Varmeghia Hunedoarei (în maghiară Hunyad vármegye, în germană Komitat Hunyad, în latină Comitatus Hunyadiensis), a fost o unitate administrativă a Regatului Ungariei. Documentele ungare plasează Hunedoara printre cele mai vechi oraşe din Transilvania. Istoria aşezării îşi are origini mult mai vechi, zona fiind locuită încă din perioada Neoliticului, cu aproape 4.000 de ani în urmă, potrivit mărturiilor arheologice.
Beatrice de Frangepan a fost considerată una dintre cele mai frumoase şi bogate prinţese din Regatul Ungar. În ciuda frumuseţii cu care a fost binecuvântată, viaţa moştenitoarei Castelului Corvinilor a fost o înşiruire de drame care au culminat cu moartea soţului ei şi a celor doi copii, ultimii urmaşi ai familei Corvinilor.
Cea mai veche biserică din municipiul Hunedoara poartă hramul Sfântului Nicolae, iar potrivit istoricilor datează din vremea regelui Matia Corvin, fiul lui Ioan de Hunedoara. Biserica ridicată în apropierea Castelului Corvinilor stârneşte controverse privind vechimea ei, dar şi datorită unor legende vechi.
Contestată de istorici, legenda Corvinilor, ilustrată în trecut pe frescele din veranda Aripei Matei a castelului din Hunedoara, se numără printre cele mai cunoscute povestiri despre originea voievodului Ioan de Hunedoara. Povestea spune că Ioan (Iancu) ar fi fost, de fapt, copilul din flori al regelui Ungariei, Sigismund de Luxemburg, îndrăgostit de o româncă din zona Hunedoarei.
Cea mai înfricoşătoare poveste adevărată din istoria Castelului Corvinilor este cea a decapitării domniţei Ana (Barbara) Torok, de către soţul ei, nobilul Ioan Torok, cel care a stăpânit Castelul Corvinilor în secolul XVI. Domniţa a sfârşit torturată şi ucisă cu un piron, pentru că îşi înşelase soţul.
Comitatul Hunedoara se învecina la vest cu Comitatul Caraș-Severin (Krassó-Szörény), la nord-vest cu Comitatul Arad (Arad), la nord-est cu Comitatul Turda-Arieș (Torda-Aranyos), la est cu comitatele Alba de Jos (Alsó-Fehér) și Sibiu (Szeben). În partea de sud, acest comitat forma granița între Regatul Ungariei și Regatul României. Munții Carpați formau limita sudică a comitatului. Suprafața comitatului era de 7.809 km², incluzând suprafețele de apă.
Comitatul Hunedoara a fost înființat în Evul Mediu. El a fost atestat pentru prima oară în 1265 ca Hungnod de către Papal Quitrent Register. În 1876, când structura administrativă a Transilvaniei a fost schimbată, teritoriul său a fost parțial modificat. În 1918, urmată fiind de confirmarea Tratatului de la Trianon din 1920, comitatul, alături de întreaga Transilvanie istorică, a devenit parte a României.
Majoritatea teritoriului Comitatului Hunedoara se regăsește azi în județul Hunedoara. O fâșie din partea de est se află în județul Alba. O mică fâșie în vest se află acum în județul Caraș-Severin (comuna Băuțar).
La recensământul din 1910 populația comitatului era de 340.135 locuitori, dintre care: Români – 271.675 (79,87%), Maghiari – 52.720 (15,49%), Germani – 8.101 (2,38%), Slovaci – 1.024 (0,30%).
La începutul secolului 20, subdiviziunile comitatului Hunedoara erau următoarele:
Districte (járás):Algyógy (Geoagiu), Brád (Brad), Déva (Deva), Hátszeg (Hațeg), Kőrösbánya (Baia de Criș), Marosillye (Ilia), Petrozsény (Petroșani), Puj (Pui), Szászváros (Orăștie), Vajdahunyad (Hunedoara)
Districte urbane (rendezett tanácsú város): Déva (Deva), Hátszeg (Hațeg), Szászváros (Orăștie), Vajdahunyad (Hunedoara).
