29 septembrie 1943, s-a născut Lech Walesa, preşedinte al Sindicatului „Solidaritatea” laureat al premiului Nobel pentru pace pe anul 1983

2007 –  Prea Fericitul Părinte Daniel a fost întronizat Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

2007 – Rabinul Shlomo Sorin Rosen a fost instalat ca rabin în comunităţile evreieşti din România.

2004 – Pentru prima dată de la înfiinţare (1895), Institutul Pasteur din Bucureşti a organizat „Ziua Porţilor Deschise”, permiţând accesul curioşilor în camerele secrete în care se produc vaccinurile.

2004 – Asteroidul 4179 Toutatis a trecut la o distanţă extrem de mică faţă de Pământ, echivalentă cu de patru ori distanţa dintre Terra şi Lună.

2003 – David Hempleman-Adamsa traversat Antlanticul pentru prima dată într-un balon cu aer cald; distanţa dintre Canada şi Irlanda a fost parcursă în 76 de ore.

2001 – A decedat Gellu Naum, poet, prozator și dramaturg român, considerat cel mai important reprezentant român al curentului suprarealist și unul dintre ultimii mari reprezentanți ai acestuia pe plan european.

În 1941 s-a constituit grupul suprarealist român (alcătuit din Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost, Virgil Teodorescu și Paul Păun), a cărui activitate deosebit de intensă, între anii 1945 și 1947, l-a făcut pe André Breton să afirme: „Centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la București”.

După 1947, în condițiile impunerii Realismului socialist , ca unică formă permisă de exprimare în literatură, grupul s-a destrămat. În 1948 și 1949, Gellu Naum a scris poemul cu tentă filozofică și ezoterică Calea șearpelui, experiență care îi va marca definitiv stilul. În anii ’50 și ’60, a publicat mai multe cărți de literatură pentru copii (precum mult apreciata Carte cu Apolodor), dar și de literatură proletcultistă (precum volumul Soarele calm sau „romanul pentru tineret”: Tabăra din munți), acestea din urmă nefiind prezente în majoritatea bibliografiilor oficiale. Cu toate acestea, Gellu Naum a continuat să scrie, pe ascuns, poeme suprarealiste (de exemplu, poemul din 1958: Heraclit).

Odată cu perioada destinderii regimului, a început să publice poeziile de sertar în 1968, cu volumul Athanor. Cu acest volum și cu următoarele (Copacul-animal, Tatăl meu obosit etc.), Gellu Naum a reușit să stârnească unele reacții printre critici, dar începe să fie recunoscut ca un scriitor important abia după publicarea romanului Zenobia (1985). În numai câțiva ani, au apăr numeroase ediții traduse din poemele lui Gellu Naum. De asemenea, el a fost invitat să țină lecturi publice în Germania, Franța, Olanda și Elveția.

Opera sa este tradusă în principalele limbi internaționale, fiind încununată cu premii importante (Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România pentru întreaga activitate literară, 1986; Premiul european de poezie, Münster, 1999; The American Romanian Academy Arts Award, 2002).

Gellu Naum a rămas până la sfârșitul vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine.

1998 – A fost descoperit, la Mănăstirea Petru Vodă, trupul Părintelui Ilie Lăcătuşu (n. 6.12.1909 – m. 22.07.1983), în condiţiile corespunzătoare sfintelor moaşte: nestricăcios, frumos mirositor. Câteva luni mai târziu, la Televiziunea Română a fost difuzat filmul „Semne”, realizat de regizorul Cornel Ciomâzgă, în care era relatată descoperirea.

1997 – Preşedintele Emil Constantinescu a apreciat drept corectă decizia Comisiei Europene privind statele care urmau să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană, recunoscând faptul că cele cinci state central şi est-europene, propuse de Comisia Europeană pentru începerea negocierilor de aderare (Cehia, Estonia, Polonia, Slovenia şi Ungaria), se aflau în faţa României din punct de vedere al îndeplinirii standardelor economice şi sociale.

1993 – Un cutremur de 6,2 a avut loc în regiunea Latur/Killari, India, soldat cu 9.751 morţi.

1990: A fost semnată, la New York, „Declaraţia mondială privind supravieţuirea, protejarea şi dezvoltarea copiilor”, în cadrul Conferinţei mondiale la nivel înalt consacrată condiţiei copilului.

1988 – Premiul Nobel pentru Pace a fost decernat „Căştilor albastre”: Forţele Naţiunilor Unite.

1988 – Alpinista Stacy Allison a devenit prima femeie din SUA care a reuşit să escaladeze Everestul.

1957 – În Kyshtym, Uniunea Sovietică, a explodat un tank cu substanţă radioactivă, numărul morţilor fiind necunoscut. 10 000 de oameni au fost evacuaţi.

1947 – A avut loc un accident la reactorul industrial, ce producea plutoniu pentru bombele atomice, în oraşul secret Chelyabinsk-40, Rusia.

1943 – S-a născut Lech Walesa, preşedinte al Comitetului Fondator al Sindicatului „Solidaritatea” (septembrie1980), preşedinte al Poloniei (1990-1995), laureat al premiului Nobel pentru pace pe anul 1983. În timpul revoltei muncitorilor împotriva guvernanţilor, ce a a avut loc în decembrie 1970, Lech Walesa a fost unul dintre lideri protestatarilor. După înăbuşirea mişcării, el a fost reţinut de autorităţi, iar mai apoi concediat. A urmat pentru Walesa o perioadă extrem de grea, fiind nevoit să îşi întreţină familia prestând munci ocazionale. În 1978, împreună cu alţi muncitori, a pus bazele unei mişcări anticomuniste, pentru care a fost închis de mai multe ori de către securitate. În august 1980, la Gdansk, a izbucnit greva, iar Lech Walesa a fost în fruntea muncitorilor care îşi cereau drepturile. Autorităţile s-au văzut nevoite să negocieze cu protestatarii, cărora le-au dat dreptul să îşi formeze un sindicat propriu, denumit „Solidaritatea”. Biserica Catolică, în fruntea căreia se afla Papa Ioan Paul al II-lea, a sprijinit mişcarea de la Gdansk şi chiar l-a primit pe Walesa la Vatican, în ianuarie 1981.

1938 – A fost semnat „Acordul de la München” de către prim-miniştri Italiei, Benito Mussolini, Marii Britanii, Arthur Chamberlain, Franţei, Edouard Daladier, şi de către cancelarul Germaniei, Adolf Hitler; acordul prevedea cedarea către Germania a regiunii sudice a Cehoslovaciei, fiind un prim pas spre ocuparea totală a Cehoslovaciei de către Germania şi spre modificarea raporturilor de forţe din Europa în cel de-Al Doilea Război Mondial.

1917 – Statuia în bronz a lui George Enescu (operă a sculptorului Ion Jalea) a fost dezvelită în faţa Operei Române din Bucureşti.

1910 – A văzut lumina zilei Arsenie Boca, părinte ieromonah, teolog și artist român, fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde, datorită personalității sale, veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București), supranumită „Capela Sixtină a Orientului”.

Pe 29 septembrie 1935 a fost hirotonit diacon celibatar de către mitropolitul Nicolae Bălan. În anul 1939 a petrecut trei luni la Schitul Românesc Prodromu de la Muntele Athos, apoi a fost închinoviat la Mănăstirea Sâmbăta de Sus (județul Brașov). În Vinerea Izvorului Tămăduirii (1940) a fost tuns în monahism, iar în 1942 ridicat la treapta preoțească și numit stareț al Mânăstirii Brâncoveanu, pe care a renovat-o schimbând înfățișarea locurilor.

Deja din 1940 a declanșat, la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ceea ce s-a numit „mișcarea de reînviere duhovnicească de la Sâmbăta”, despre care Nichifor Crainic spunea: „Ce vreme înălțătoare când toată țara lui Avram Iancu se mișca în pelerinaj, cântând cu zăpada până la piept, spre Sâmbăta de Sus, ctitoria voievodului martir Constantin Brâncoveanu!”.

L-a ajutat pe părintele profesor Dumitru Stăniloae (fostul său profesor de la Sibiu) în demersul de a traduce Filocalia. I-a pus la dispoziție manuscrisele aduse din călătoria la Muntele Athos, l-a încurajat la lucru, recitind textele, a realizat coperta colecției, a susținut lucrarea pentru tipărire prin numărul mare de abonamente pe care le-a procurat.

1901 – S-a născut Enrico Fermi, fizician italian, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică pe anul 1938, membru de onoare străin al Academiei Române; a condus lucrările de construcţie a primului reactor nuclear la Universitatea din Chicago şi a realizat primele cercetări în domeniul fisiunii nucleare, contribuind la construcţia bombei atomice în proiectul Manhattan.

1888 – S-a născut lingvistul şi filologul Iorgu Iordan, membru al Academiei Române, întemeietor al Institutului de Filologie Română „Al. Philippide” din Iaşi, al Societăţii române de lingvistică romanică, pe care a condus-o până la sfârşitul vieţii; a fost preşedinte şi vicepreşedinte al Comisiei Naţionale pentru UNESCO şi a primit titlul de Doctor Honoris Causa din partea Universităţilor din Berlin, Budapesta, Montpellier, Roma, Iaşi.

1846 – A fost efectuată prima extracţie de dinţi fără durere, sub narcotic, de către William Thomas Green Morton, pe pacientul său, Eben Frost.

1829 – Londra a recunoscut forţele poliţieneşti ale oraşului, care, ulterior, au luat numele de Scotland Yard.

1812 – S-a născut Eudoxiu Hurmuzachi, cercetător al arhivelor, istoric, membru al Societăţii Academice Române. Documentele de arhivă, peste 6 000 la număr, strânse în cercetările întreprinse constituie fondul de documente ce-i poartă numele – „Colecţia Hurmuzaki”.

1758 – A văzut lumina zilei celebrul amiral britanic Horatio Nelson, duce de Bronte, cel care a participat la războaiele napoleniene şi s-a remarcat în bătăliile navale de la Abukir, unde a distrus flota franceză, şi de la Trafalgar, unde s-a confruntat cu forţele franco-spaniole. Englezii îl consideră erou naţional, considerând că victoriile sale au făcut ca Anglia să nu fie invadată de Franţa.

Bătălia care i-a adus faima a fost cea de la Trafalgar, din sud-vestul Peninsulei Iberice, din 21 octombrie 1805. Nelson a obţinut o victorie completă asupra flotei franco-spaniole, condusă de amiralul Villeneuve, care a fost făcut prizonier. Comandantul britanic nu a apucat să se bucure de victoria sa, fiind împuşcat în umăr şi piept de un puşcaş francez. A murit cu 30 de minute înainte de încheierea luptei, nu înainte de a spune: „Slavă Domnului. Mi-am făcut datoria”.

1547 – A văzut lumina zilei Miguel de Cervantes, scriitor spaniol. A intrat în serviciul unui cardinal, iar apoi s-a înrolat în armata italiană, fiind rănit în bătălia de la Lepanto. A fost capturat de piraţi şi dus ca sclav în Alger, pentru ca, în 1580, să fie răscumpărat. A fost închis de câteva ori după ce s-a reîntors în Spania, astfel încât cariera literară şi-a început-o destul de târziu. Prima sa carte importantă a fost romanul pastoral „Galateea”, din 1585. A scris apoi numeroase piese de teatru, însă numai câteva s-au păstrat peste timp. Opera sa reprezentativă este „Don Quijote de la Mancha”, o satiră a literaturii cavalereşti, care face parte din capodoperele prozei universale.

106 î.Hr. – S-a născut Gnaeus Pompeius Magnus sau Cnaeus Pompeius Magnus, general și om de stat roman. Fiu al lui Gnaeus Pompeius Strabo, reprezentant al unei familii senatoriale, Pompei s-a afirmat în viața politică după debarcarea lui Sullla în sudul Italiei și reizbucnirea războiului civil dintre populari și optimați. La începutul anului 83 î.Hr., a reușit să recruteze 3 legiuni cu care a contribuit la victoria optimaților.

A fost ales consul în 70 î.Hr., împreună cu Crassus. În 67 î.Hr., prin „Lex Gabinia”, i s-a conferit puteri extraordinare („imperium maius”) pentru 3 ani, cu misiunea de a combate pirateria din Marea Mediterană. A dovedit un talent organizatoric de excepție și a rezolvat această misiune în câteva luni. În 66 î.Hr, i-a fost încredințată comanda supremă în Orient, în războiul împotriva lui Mithridates al VI-lea, regele Pontului.

Pompei l-a învins pe acesta, apoi pe aliatul său Tigranes II cel Mare, regele Armeniei.

În 60 î.Hr. s-a constituit primul triumvirat între Pompei, Cezar și Crassus, înțelegere privată și secretă a celor 3 împotriva aristocrației senatoriale. În 57 î.Hr. a dobândit puteri excepționale pe timp de 5 ani, în vederea asigurării aprovizionării Romei cu cereale. În 55 î.Hr. a fost ales din nou consul, iar la sfârșitul consulatului a obținut guvernarea Spaniei pe 5 ani, însă nu a părăsit Roma.

Moartea lui Crassus la Carrhae, gloria lui Cezar în Gallia, au dus la destrămarea triumviratului și la apropierea de Senat.