Sfântul Luca este unul dintre cei 70 de Apostoli pe care Mântuitorul i-a trimis să propovăduiască Vestea cea Bună a Mântuirii.

Născut într-o familie păgână din Antiohia, apostolul a fost din tinerețe însetat de studiu. A devenit un bun cunoscător al științelor medicale, dar și pictor. Vorbea limba greacă, ebraică și aramaică.

A fost ucenic al Sfântului Apostol Pavel, pe care l-a însoțit în unele călătorii misionare în Grecia, Macedonia, Ierusalim, Cezareea Palestinei și Roma, unde a stat alături până la final de Sfântul Pavel care a suferit martiriul.

Întors în Grecia, a fost ales episcop al Tebei, hirotonind preoți și diaconi și vindecând pe mulți bolnavi prin rugăciunile sale.

Tradiția bisericească spune că la vârsta de 84 de ani a fost prins de închinătorii la idoli, torturat și răstignit pe un măslin. Din mormântul său izvora o licoare tămăduitoare, folosită îndeosebi la bolile de ochi.

În timpul domniei Împăratului Constanțiu, moaștele sale au fost aduse de la Teba la Constantinopol, în Biserica Sfinților Apostoli, alături de cele ale Sfinților Andrei și Timotei.

Conform Tradiției, Sfântul Luca este cel care a pictat pentru prima dată o icoană a Maicii Domnului, dar și alte icoane ale Sfinților Apostoli. De aceea, este considerat atât ocrotitorul medicilor, dar și al iconarilor.