România își prinde urechile în „Războiul orașelor”, dus cu aeronavele fără pilot

1. Generalul locotenent Gheorghiță Vlad, șeful SMG a reclamat cu maximă iresponsabilitate necesitatea de a legifera lovirea de către armata română a dronelor rusești care atacă porturile dunărene ale Ucrainei, pe teritoriul acestui stat. Au urmat 2 Ro-Alert în județul Constanța, generate premeditat de MApN, în care pe post de drone a fost vorba de stoluri de păsări. Nicolae Ciucă și Elena Lasconi, alți 2 iresponsabili aflați în campanie electorală pentru președinția României, au bătut și ei monedă pe acest subiect. Nu mai contează că NATO a respins o astfel de gogomănie, venită initial din partea Poloniei. Așadar, dacă România o face, nu beneficiază de prevederile art. 5 din Tratatul NATO. Nimeni nu și-a pus întrebarea dacă putem să respingem, cu ce avem la ora actuală, un raid de represalii cu drone al Rusiei, ca urmare a distrugerii UAV-urilor Geran, pe teritoriul Ucrainei, de către armata română.

2. Cum trebuie să ne adaptăm apărarea teritoriului national astfel încît să fim eficienți în cazul unor atacuri cu drone ? La această întrebăre încerc să găsesc un răspuns, analizînd competiția uriașă : drone vs contramăsuri, apărută odată cu conflictul din Ucraina. În luna iulie Rusia a trimis în total 426 de drone Shahed/Geran în Ucraina. De cealaltă parte, numai în timpul nopții 9/10 septembrie, apărarea AA rusă a interceptat și distrus 144 de drone ucrainiene cu rază lungă de acțiune peste regiunile din centrul Rusiei, inclusiv în regiunea Moscovei, relatează Ministerul rus al Apărării. Este evident că amploarea atacurilor reciproce cu drone va crește. Părțile par blocate într-un război de poziție și încearcă să încline balanța lovind adânc în spatele liniilor.

3. Plec de la premiza că acest lucru s-a întâmplat deja în conflictele trecute. Printre exemplele relativ recente se numără așa-numitul „Război ale orașelor” din timpul confruntării Iran-Irak din anii 80. După ce trupele iraniene au reușit să oprească blitzkrieg-ul tancurilor irakiene și să transfere războiul într-unul pozițional, armata lui Saddam Hussein a încercat să decidă rezultatul războiului cu atacuri cu rachete și cu bombe asupra orașelor iraniene. A fost atacată capitala Teheran, cele mai mari centre industriale Tabriz, Isfahan, Shiraz, precum și mai multe orașe mici din prima linie. Iranul a răspuns cu bombardamente asupra Bagdadului, Kirkuk și Basra. Diferența este că atunci instrumentele ”Războiului Orașelor” erau avioane cu echipaj și rachetele balistice. Numai că ciclul de producție al sutelor de rachete balistice utilizate pentru țintele militare ale unui oraș mediu este estimat la aproximativ un an, construirea unui regiment de avioane cu reacție durează tot un an iar piloții trebuie antrenați pentru jumătate din viață.

4. Acum, principalul instrument al „Războiului orașelor” ruso-ucrainean a devenit drona relativ ieftină și extrem de rapid replicabilă ( video 1 ).

Posibilitățile de extindere a producției și utilizării UAV-urilor sunt incomparabil mai mari decât cele ale aeronavelor cu pilot și ale rachetelor balistice. Forțele și mijloacele de apărare AA existente au fost create pentru a respinge raidurile a maximum cîteva zeci, pînă la 100 de avioane. Sistemele de rachetele AA, privite din punctul de vedere al muniției, al costului și al capacității de producție, nu vor putea ține pasul cu roiuri formate din sute de drone, extrem de ieftine, unele dintre ele civile, procurate la liber din comerț și adaptate scopului militar. Pe lângă cifre și economie, geografia este importantă. Datorită independenței față de aerodromuri și a duratelor lungi de zbor, aeronavele fără pilot pot extinde semnificativ geografia atacurilor. Dronele ucrainene, unele provenite din modificarea avioanelor ultraușoare, au ajuns deja în regiunea Leningrad, Murmansk și în Caucaz ( foto 2 ).

5. În perioada post-sovietică, forța aeriană a țărilor din fostul lagăr comunist a fost foarte puternic diminuată și nu poate fi restaurată prea repede cu aeronave de generația a 5-a și 4++. De exemplu, producția în serie a interceptoarelor MiG-31, la singura fabrică ( Sokol din Nizhny Novgorod ) care le-a produs, a fost sistată în 1994. De aceea sistemul rusesc de apărare AA este plin de goluri și face ca actuala apărare AA să nu prea aibă sens. Atunci când bateriile AA acoperă zone populate, dronele vor ocoli zonele apărării AA și vor lovi adânc în teritoriu, venind din direcții neprotejate.

6. Există o căutare activă a soluțiilor, iar una dintre cele mai promițătoare domenii este utilizarea aeronavelor ușoare cu piston, optimizate pentru combaterea dronelor, prin instalarea la bord de arme de calibru mic. Sunt mult mai ieftine decât interceptoarele cu reacție, costul orei de zbor este mai mic, viteza lor este comparabilă cu viteza dronelor interceptate, pot decola de pe aerodromuri ale aerocluburilor, de pe orice suprafață plană și nu necesită ani de pregătire pentru pilot. Pe baza aeronavelor ușoare, este posibilă organizarea apărării anti-drone distribuite spațial la un preț accesibil.

7. Ucraina a fost mai pregătită pentru amenințarea unor lovituri masive cu drone, înainte de invazia Rusiei și ulterior a făcut pași importanți în această direcție. La sfârșitul lunii iunie, mass-media și rețelele de socializare au vehiculat fotografii ale aeronavei ucrainene Yak-52, care a fost surprinsă în timpul interceptării UAV-ului rusesc de cercetare ZALA ( foto 3 ).

Pe fuselajul avionului ucrainean puteți vedea semne care indică numărul de drone rusești pe care le-a doborât : 3 siluete caracteristice de drone ZALA, 6 Orlan și unul, probabil iranian Mohajer-6, toate destinate recunoașterii aeriene ( foto 4 ).

Aceasta este prima relatare a utilizării în luptă a unei aeronave cu piston, deși se știe că SUA, Israel și alte țări dispun de aceste componente de apărare anti-drone, bazate pe aeronave ușoare ( în principal aeronave Cessna ). În Rusia, crearea unei apărări anti-drone de acest tip lipsește datorită birocrației. Aceași situație o găsim și în România care nu mai produce avioane sportive sau de școală, cu piston.

8. Pentru Rusia această transformare este mai ușor de realizat decît pentru România datorită flotei mari de avioane civile : sportive și particulare, de împrăștiere a insecticidelor și transport cargo și persoane ( sunt sute de AN-2 în serviciu ) și a elicopterelor de transport marfă și persoane în zone greu accesibile ( sute de Mi-8 în versiune civilă ). Dar acestea trebuie echipate pentru a fi utilizate în versiunea de vînatoare de drone. Adică instalarea de turele telecomandate sau containere cu arme de calibru mic, suport informațional modern pentru piloți ( laptop cu ecran de situație tactică ), instalarea unui dispozitiv de ochire ( vizor, colimator ), echipament de comunicații, asigurarea utilizării aparaturii de vedere pe timp de noapte sau echiparea acestora cu aparate de termoviziune. Un calcul simplu arată că sunt necesare câteva sute de astfel de avioane, plasate sub o comandă unică.

9. S-a remarcat că mai ușor să depistezi dronele în timp ce se apropie de graniță, deoarece acestea intră pe teritoriul rusesc de-a lungul acelorași coridoare. Și cea mai importantă este desfășurarea unei rețele de posturi terestre de avertizare despre zborurile cu drone, pe aceste culoare de pătrundere. Posturile de avertizare fiind un analog al rețelei Serviciului de Observare, Informare, Legături Aeriene ( O.I.L.A. ) existent în România pînă în anul 1955, cănd a fost înlocuită cu rețeaua stațiilor radar. Dar această rețea trebuie adusă nivelul tehnologic actual, cu echipamente moderne de comunicații, senzori acustici și seismici, dispozitive de termoviziune sau de gamă largă în spectrul electromagnetic, etc.

10. Aerostatul este cea mai indicată platformă pentru montarea senzorilor de detecție a dronelor. De exemplu, sistemul lui Raytheon, JLENS ( Joint Land Attack Cruise Missile Defense Elevated Netted Sensor System ), adică Protecție împotriva rachetelor de croazieră folosind senzori pe aerostate, a apărut încă din 1994, când România ca și Rusia lui Elțin își distrugea cu entuziasm potențialul de apărare. Aerostatul poate sta în aer de la cîteva luni, pînă la un an, iar radarul și senzorii montați pe ele descoperă potențiale amenințări pe o rază de 400-500 km. Din era sovietică datează și Centrul de Cercetare și Testare Aeronautică de la Volsk, regiunea Saratov care dezvoltă și certifică aerostatele utilizate de armata rusă. În dotarea armatei ruse există mai multe tipuri de aerostate multirol, echipate cu surse de alimentare, sisteme de control și comunicații, cu un volum de până la 1.800 de mii de metri cubi și o sarcină utilă de până la 900 kg ( foto 5 ). Armata României nu are niciun aerostat.

11. Desigur, aeronavele ușoare nu sunt capabile să blocheze toate direcțiile posibilelor amenințări aeriene. Cu toate acestea, apărarea anti-dronă cu interceptoare ușoare va reduce dramatic eficacitatea dronelor de atac cu rază lungă, ieftine și produse în masă. Forțînd costructorii de drone să caute soluții de atac mai scumpe și de înaltă tehnologie.