2015: Baschetbalistul american Kobe Bean Bryant îşi anunţa retragerea din activitatea sportivă
2012: Italianul Luiz Felipe Scolari prelua cârma naționalei de fotbal a Braziliei
2007: Patriarhul Daniel punea piatra de temelie la Catedrala Mântuirii Neamului, amplasată pe dealul Arsenalului, în vecinătatea nordică a Palatului Parlamentului
1994: Locuitorii capitalei sud-coreene Seul celebrau 600 de ani de la fondarea orașului
1989 – A fost abolit articolul din Constituţia Cehoslovaciei socialiste care prevedea monopolul partidului comunist în conducerea ţării. Partidul comunist din Cehoslovacia nu a mai deţinut monopolul puterii.
1947 – Adunarea Generală a ONU a hotărât împărţirea Palestinei în două state, israelit şi arab. Ierusalimul a fost proclamat oraş liber, sub administraţia ONU.
1945 – În urma falsificării rezultatelor plebiscitului organizat la comanda lui Iosip Broz Tito, Regatul Iugoslav, datând din 1918, a fost transformat în stat socialist sub denumirea de Republica Populară Federativă Iugoslavia.
1938 – Corneliu Zelea Codreanu, liderul charismatic al extremei – drepte naționalist creștine din România interbelică, Nicadorii (asasinii lui I. G. Duca) și Decemvirii (asasinii lui Mihail Stelescu) au fost ucişi de jandarmi. Comunicatul oficial anunţa că au încercat să fugă de sub escortă și au fost împușcați; în realitate, au fost sugrumați în două dube, în apropiere de Tâncăbești.
1932 – A venit pe lume Jacques René Chirac, politician francez, președinte al Republicii Franceze în 1995 și 2007, totodată, co-principe al Andorrei.
Jacques Chirac a fost colaborator al președinților francezi Georges Pompidou în anii 1960 și Valéry Giscard- d’Estaing în anii 1970. A fost primar al Parisului din 1977 până în 1995 și prim-ministru în 1974 – 1976 și 1986 – 1988.
Conservatorul Chirac a început politica ca un suspect de comunism: el a semnat Chemarea de la Stockholm și a vândut ziarul comunist „l’Humanité”. Asta a fost mai târziu o problemă pentru el, când a dat la o academie pentru a deveni ofițer militar: deși meritele sale academice îl puneau pe primul loc printre studenți, armata nu dorea un ofițer comunist și a aranjat să intre ultimul, asigurându-i rolul de soldat.
1899 – Se fondează clubul de fotbal FC Barcelona
Fondat în 1899 de un grup de fotbaliști elvețieni, britanici și catalani conduși de Joan Gamper, clubul a devenit un simbol al culturii catalane și al naționalismului catalan, mottoul său fiind prin urmare „Barça este mai mult decât un club” (catalană: FC Barcelona – Més que un club). Imnul oficial al Barcelonei este „Cant del Barça”, scris de Jaume Picas și Josep Maria Espinàs. Spre deosebire de multe alte cluburi, suporterii dețin și conduc Barcelona. Este al doilea cel mai bogat club de fotbal în ceea ce privește veniturile, având o cifră de afaceri anuală de 450 milioane €. FC Barcelona are o îndelungată rivalitate cu Real Madrid, meciurile disputate între cele două echipe fiind cunoscute sub numele de „El Clásico”.
Stema
Stema FC Barcelona a fost creată de Carles Comamala, fost jucător și conducător al clubului, care în 1910 a câștigat concursul organizat de club. Emblema are un contur în formă de oală (foarte asemănător cu emblemele cluburilor elvețiene). În interior, în partea din stânga sus, este prezentă crucea Sfântului Gheorghe (roșu pe alb), în timp ce în partea dreaptă conține patru bare vertical roșii pe un fundal galben, ceea ce reprezintă stema regiunii Catalunia. O bandă orizontală cu inițialele clubului (FCB) separă partea de sus de partea de jos a stemei, care este mai mare și care este acoperită ăe toată lățimea emblemei de linii verticale albastre și grena, având în centru o minge de fotbal. De-a lungul istoriei, stema a suferit diverse modificări, dar și-a păstrat același design. În anii 40, din ordinul guvernului, cele patru bare roșii au fost înlocuite cu două bare, pentru a împiedica identificarea cu emblema Cataluniei. La începutul anilor 50, vechiul design a fost din nou folosit. În primii anii, emblema orașului a fost și ea prezentă pe stema clubului, apărând din nou în meciurile internaționale din cadrul Cupei Orașelor Târguri din anii 50.
1878 – Agenţiile diplomatice române de la Petersburg, Rusia şi cea rusă de la Bucureşti, România, au fost ridicate la rangul de legaţie.
1877 – A încetat din viaţă Alexandru Papiu Ilarian, jurist, istoric, memorialist şi om politic român. Alexandru Papiu Ilarian a fost academician (1868), profesor universitar la Iaşi, susţinător al unirii Principatelor Moldovei şi Valahiei, precum şi al domniei lui Alexandru Ioan Cuza.
Alexandru Papiu Ilarian şi-a definitivat studiile universitare la Viena şi Padova. A studiat dreptul, devenind doctor în acest domeniu în 1852.
La doar 21 de ani, s-a implic activ în desfăşurarea Revoluţiei de la 1848 din Transilvania. A condus nenumărarte întâlniri revoluţionare şi a publicat multe articole legate de desfăşurarea mişcărilor. A făcut parte din Comitetul Naţional Român Revoluţionar de la Sibiu şi apoi din Comitetul de Pacificare.
A fost membru al Eforiilor Şcolilor, procuror la Curtea de Casaţie (1862), ministru de justiţie în guvernul Kogălniceanu (între 1863 şi 1864). Din această postură a condus proiectul de secularizare a averilor mănăstirilor. A fost membru al Baroului Bucureşti.
1852 – A decedat Nicolae Bălcescu, istoric, scriitor și revoluționar român; a participat la Revoluția din 1848.
Ideologia comunistă românească, sprijinindu-se pe unele lucrări ale lui Karl Marx, îl considera pe Nicolae Bălcescu drept un înaintaș al acesteia. De aceea, pe biletele bancare românești, de 1.000 de lei, ediția 1950, precum și pe cele de 100 de lei, edițiile 1952 și 1966, a fost gravată imaginea lui Nicolae Bălcescu. Peste 10 localități rurale, precum și străzi din România comunistă au primit numele lui Nicolae Bălcescu, în memoria revoluționarului pașoptist.
Nicolae Bălcescu este figura cea mai luminoasă a revoluției de la 1848. E tipul revoluționarului care, înțelegând mersul istoriei, și-a dat seama că adevărata revoluție trebuie să se sprijine pe forța poporului, să-i exprime năzuințele și drepturile. Bolnav de ftizie, având de îndurat lipsurile și greutățile exilului, în preajma ultimei sale călătorii spre țărmurile cu climă blândă ale Mediteranei, unde își va da sfârșitul, Nicolae Bălcescu ne apare în acest portret cu fruntea vastă de gânditor, dominată de focul privirii, cu ochii mari, pătrunzători, care exprimă o adâncă viață interioară.
Acest portret, de o mare sobrietate, nu ne transmite numai imaginea personajului, ci și admirația pictorului pentru adevăratul conducător al revoluției de la 1848. Lucrat cu măiestrie, portretul exprimă personalitatea vastă de gânditor și de luptător al lui Nicolae Bălcescu și se înscrie în galeria portretelor psihologice de seamă din istoria picturii noastre.
„Revoluţia de la 1821 a strigat dreptate şi a vrut ca tot românul să fie liber si egal, ca statul să se facă românesc. Ea fu o revoluţie democratică. Revoluţia de la 1848 a vrut ca românul sa fie nu numai liber, dar şi proprietar, fără care libertatea e mincinoasă. Pentru aceea adauga la deviza sa cuvântul fraţiei, această condiţie de căpetenie a progresului social. Ea fu o revoluţie socială. Revoluţia viitoare va cere unitatea si libertatea naţionala. Deviza ei va fi: Dreptate, Fraţie, Unitate! Ea va fi o revoluţie naţională”.
1849 – S-a născut Sir John Ambrose Fleming, inginer și fizician englez, specialist în electricitate, cunoscut pentru inventarea, în 1904, a primului tub electronic, dioda, denumită pe atunci kenotron. El a inventat și regula mâinii drepte, folosită în matematică și electronic
A fost un creștin devotat și a predicat despre evidența învierii. În 1932, a înființat Mișcarea de Protest împotriva Evoluției. Neavând copii, și-a lăsat averea organizațiilor creștine de caritate, în special celor care ajutau săracii.
1784 – La București, s-a dat un pitac domnesc prin care toți egumenii erau obligați ca în cazul în care vor găsi copii cu glas frumos să-i aducă la „Sfântul Sava”, la dascălul Mihalache (unde cu un an în urmă, Vodă Mihai Suțu înființase o clasă de muzică).
1394 – Oraşul Seul a devenit capitala Coreii.
Regele coreean Yi Seong-GYE, fondator al dinastiei Joseon, a mutat capitala de la Kaesong la Hanyang, oraş cunoscut astăzi sub numele de Seul.
