Reinvestigare: Acuzații false de „muncă silnică” aduse unei companii chineze

De la difuzarea sa pe canalul France 2 și pe YouTube, emisiunea TV „Cash Investigation” a făcut obiectul a numeroase critici din partea telespectatorilor, mulți dintre aceștia atrăgând atenția asupra editării selective, narațiunilor înșelătoare și ingorării flagrante a realității.

Dintre cele peste o mie de comentarii în limba franceză, engleză și chineză de pe canalul de YouTube al emisiunii, cele mai apreciate comentarii o condamnă ca fiind o „relatare falsă,” „o minciună sfruntată” și o „bătaie de joc la adresa jurnalismului.”

Care sunt motivele pentru care emisiunea de pe canalul France 2 a stârnit un val de reacții negative și condamnări de o asemenea amploare?

În cadrul emisiunii, două jurnaliste franceze autoproclamate, Justine Jankowski și Marine Zambrano, au distorsionat un videoclip de recrutare al companiei chineze Jifa Group, o întreprindere textilă din provincia Shandong, interpretând greșit, în mod deliberat, termenul de „Manqinjiang” din limba chineză (care înseamnă „bonus pentru prezență completă”) ca fiind „Xinjiang” – transformând un simplu stimulent de angajare într-o formă de propagandă împotriva Chinei.

Acestea s-au strecurat în atelierul companiei doar pentru a fi mâhnite de faptul că nu au găsit muncitori uiguri, iar apoi au început să cutreiere rețelele de socializare din China în căutarea unui nou unghi pentru a născoci „dovezi” despre așa-zisa „muncă silnică” a grupurilor etnice minoritare, în videoclipurile de recrutare ale companiei.

Încercarea lor, însă, a fost stânjenitor de lipsită de tact: conținutul audio original în limba chineză, cu accent din Shandong, utilizat în această emisiune, nu a fost complet eliminat, ci doar i s-a redus volumul și a fost suprapus cu o narare în limba franceză.

Un cunoscător al limbii chineze poate observa cu ușurință faptul că emisiunea a tradus greșit, în mod deliberat, cuvintele cu accent.

Nesatisfăcuți cu traducerile eronate, editorii de la canalul France 2 și-au intensificat înșelăciunea folosind un videoclip de recrutare care prezenta inițial două femei chineze de etnie Han. Aceștia au alterat digital imaginile pentru a blura fața unei femei cu părul roșcat, fabricând totodată o narațiune conform căreia aceasta ar fi fost o femeie „de etnie uigură persecutată din nord-vestul Chinei,” forțată să muncească în fabrică.

Această distorsionare deliberată a șters adevărata identitate a femeii în cauză, precum și statutul său de angajare voluntară, transformându-i imaginea într-un instrument menit să insinueze, în mod fals, opresiunea sistemică în Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang.

„Aceasta este o minciună sfruntată,” a declarat angajata care nu a fost blurată în videoclip și care a dorit să rămână anonimă, în fața jurnaliștilor, prezentând filmarea originală. „Au blurat-o intenționat pe colega mea cu părul roșcat în videoclipul în care apăream amândouă și au afirmat, în mod fals, că era din Xinjiang și că a fost «forțată» să lucreze aici.”

Dacă femeia blurată din videoclip ar fi fost cu adevărat de etnie uigură, de ce nu au publicat imaginile originale? Dacă problema era confidențialitatea, de ce nu a fost blurată și fața celeilalte femei? Acestea sunt întrebări justificate.

Jankowski and Zambrano, sub pretextul că „încercau să găsească o toaletă,” au înregistrat pe ascuns imagini din incinta fabricii. Nereușind să găsească muncitori uiguri sau alte minorități etnice „forțate să muncească” în atelier, cele două „jurnaliste” s-au agățat de o „descoperire” neașteptată, grăbindu-se să o eticheteze drept „muncă infantilă.”

În interiorul atelierului, ele au folosit camere ascunse pentru a filma o fetiță în vârstă de 12 ani, venită să își viziteze mama care lucrează la fabrică. Pe fundalul audio al videoclipului, vocea fetiței putea fi auzită clar, spunând că venise să își viziteze mama, deoarece acasă nu era nimeni care să aibă grijă de ea în timpul vacanței de vară.

Cele două așa-zise jurnaliste au constrâns apoi fetița în îndeplinirea unei sarcini, au înregistrat-o, iar ulterior au manipulat filmarea, prezentând-o drept „dovadă” a „muncii infantile.”

Ca urmare a acestei emisiuni, compania Jifa a pierdut un număr considerabil de comenzi din partea Decathlon, ceea ce apoi a dus la pierderea unor locuri de muncă și la instabilitate financiară pentru angajații săi.

Pentru a-și face născocirea să pară credibilă, emisiunea a apelat din nou la o față cunoscută, Adrian Zenz, pentru a o susține.

Datorită lucrărilor sale pseudo-științifice despre Xinjiang, Zenz, un membru al grupului de extremă dreaptă „Fundaţia Memorială a Victimelor Comunismului,” finanțat de guvernul Statelor Unite, a fost prezentat de unele instituții media occidentale drept un expert de renume în ceea ce privește regiunea Xinjiang.

În anul 2021, compania Shache Xiongying Textile, o întreprindere din prefectura Kashgar, situată în sudul regiunii Xinjiang, l-a dat în judecată pe Zenz pentru afirmațiile sale false conform cărora compania folosește „munca silnică.” Calomnia acestuia a prejudiciat grav reputația companiei și a provocat pierderi economice semnificative.

Barrie Jones, un fost jurnalist britanic, a subliniat că instituțiile media occidentale răspândesc adesea dezinformări cu privire la Xinjiang, iar Zenz este una dintre sursele principale.

Maxime Vivas, un scriitor și jurnalist francez, autor al lucrării „Uiguri, pentru a pune capăt știrilor false” și care a vizitat regiunea de nord-vest a Chinei în anii 2016 și 2018, a împărtășit un punct de vedere similar.

Caracterizând anumiți jurnaliști occidentali drept „papagali,” Vivas a declarat pentru Global Times într-un interviu: „Ei nu fac altceva decât să repete minciunile răspândite de Adrian Zenz, un evanghelist «ghidat» de convingerile sale – acesta a afirmat odată că Dumnezeu i-a poruncit să lupte împotriva Chinei.”

Motivele din spatele acelor „adevăruri” fabricate sunt de la sine înțelese. Anumite națiuni occidentale refuză să recunoască progresul rapid și realizările Chinei. Drept urmare, ele recurg la diverse tactici pentru a submina China și pentru a-i îngreuna creșterea constantă.

După cum a recunoscut public și Lawrence Wilkerson, fostul șef de cabinet al secretarului de stat american Colin Powell, cea mai eficientă metodă prin care CIA ar putea destabiliza China ar fi să „provoace tulburări” în Xinjiang, iar așa-numita narațiune a „muncii silnice” ar putea servi drept pretext pentru ca Washingtonul să urmeze această agendă.

Asemenea lui Zenz, Institutul Australian pentru Politici Strategice, un grup de reflecție anti-China, cu sediul în Canberra, finanțat de guvernul american, constituie un alt exemplu elocvent.

Cu toate acestea, grupul de reflecție autoproclamat „independent și imparțial” a fost închis recent, ca urmare a suspendării finanțării externe din partea Statelor Unite. Acest lucru a determinat-o pe Bethany Allen, șefa Departamentului de Investigații și Analiză pentru China din cadrul institutului, să caute sprijin din alte surse.

„Din cauza înghețării finanțării din partea Statelor Unite, întregul ecosistem global al organizațiilor non-profit care se ocupă de China se confruntă cu un eveniment de extincție,” a declarat Allen, solicitând altor guverne să acopere golul de finanțare.

Declarațiile lui Allen au declanșat un val de critici pe rețelele de socializare, unele persoane comentând: „Ai recunoscut că faci propagandă pentru guvernul american” și „Miliarde din banii contribuabililor americani au fost direcționate către troli plătiți ca tine pentru a inventa povești. Mă bucur că acest lucru a încetat.”

„Îi invit pe jurnaliștii din întreaga lume să desfășoare investigații pe teren, în întreaga regiune, pentru a vedea adevăratul Xinjiang, în loc să se lase orbiți de anumite instituții media care se concentrează pe denigrarea Xinjiangului,” a declarat Ma Xingrui, secretar în cadrul comitetului regional din Xinjiang al Partidului Comunist Chinez, în timpul celor „două sesiuni” recent încheiate de anul acesta. De asemenea, Ma a declarat că oamenii din întreaga lume sunt bineveniți să vadă ei înșiși realitatea.

Progresul din Xinjiang este real și tangibil. Potrivit autorităților agricole din Xinjiang, rata de mecanizare a recoltării bumbacului a crescut de la 35 la sută în 2014 la aproximativ 85 la sută în 2023, iar în prezent depășește 90 la sută. Ca răspuns la denigrările din Occident, o glumă populară din Xinjiang spune că singurii „muncitori forțați” ar fi utilajele cultivatorilor de bumbac.

În luna octombrie a anului trecut, Summitul Mondial al Mass-Mediei de la Urumqi a reunit peste 200 de reprezentanți ai mai bine de 100 de instituții mass-media internaționale, oferindu-le oportunitatea de a explora regiunea în mod direct.

Datorită extinderii politicii de exonerare de viză a Chinei, un număr mai mare de cetățeni străini ar putea vizita țara, în loc să își formeze cunoștințele despre China în baza relatărilor părtinitoare din Occident.

Javier Garcia, șeful de la acea vreme al biroului din Beijing al Agenției de Presă EFE din Spania, a declarat că a vizitat personal plantațiile de bumbac din Xinjiang și a fost martor direct la respectul acordat muncitorilor. „Sper ca oamenii să vadă China așa cum este, ci nu printr-o prismă distorsionată de prejudecăți și idei preconcepute,” a declarat el.