Duminica Floriilor (sau Floriile) este o sărbătoare creștină fără dată exactă, comemorată întotdeauna în ultima duminică dinaintea Paștelui. Sărbătoarea comemorează un eveniment menționat de către toate cele patru evanghelii (Marcu 11:1–11, Matei 21:1–11, Luca 19:28–44, Ioan 12:12–19): intrarea lui Iisus în Ierusalim în zilele dinaintea patimilor. Floriile sunt denumite, de asemenea, Duminica Patimilor sau Duminica Floriilor a Patimilor Domnului.
Duminică, ortodocşii prăznuiesc Floriile sau Duminica Stâlpărilor, cea mai importantă sărbătoare care vesteşte Paştele şi care este dedicată Intrării Mântuitorului Iisus în Ierusalim. Totodată, toţi cei care la botez au primit nume de flori îşi sărbătoresc onomastica. Oamenii merg la biserică, au dezlegare la peşte şi nu-şi uită tradiţiile şi obiceiurile locului.
Salcia este nelipsită la sărbătoarea Floriilor. Credincioşii merg la slujbă cu ramurile şi după ce sunt sfinţite le pun la icoane, geamuri, uşi, porţi sau le utilizează în gospodărie. În ziua de Florii se curăţă mormintele şi se împodobesc cu ramuri de salcie.
Pe ramurile pomilor fructiferi, pe butucii viţei de vie, pe stupi şi la ferestre se agaţă ramuri de salcie, pentru ca toţi membrii familiei să se bucure de prosperitate şi de sănătate. De asemenea, pe ogoare şi în grădini, se îngroapă mugurii salciei sub prima brazdă, tot pentru efectul lor miraculos, care atrage belşugul.
Cei care au ţinut post se pot delecta cu mâncăruri din peşte. De Florii, este dezlegare la peşte şi se spune că preparatele au putere de vindecare asupra celor care le prepară şi apoi le mănâncă.
În seara din ajunul Floriilor, în unele zone, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la o altă biserică.
Pentru sănătatea familiei, se aerisesc hainele, se termină curăţenia casei şi se stropeşte toată gospodăria cu agheasmă.
Este bine ca fetele care nu sunt căsătorite să scoată zestrea afară, la soare şi s-o împodobească cu flori. Este un obicei prin care, în ziua de Florii, păstrând rânduiala Postului, tinerele se roagă Mântuitorului Iisus să le dea sănătate şi să le aducă ursitul mai repede.
Rugăciuni pentru sănătatea familiei
Se spune că un credincios care se împărtăşeşte de Florii are şansa să i se împlinească orice dorinţă. Acesta trebuie să-şi pună în gând o dorinţă, când se apropie de preot, să primească sfânta împărtăşanie;
În Muntenia, în ziua de Florii oamenii nu se spală pe cap, pentru că este duminica în care înfloresc pomii, şi din acest motiv, cei care nu respectă tradiţia vor încărunţi;
Conform vorbelor din popor, aşa cum va fi vremea în Duminica Floriilor, la fel va fi şi în prima zi de Paşte.
Superstiţiile de Florii legate de vreme nu se încheie aici. Unele spun că broaştele vestesc prin cântecul lor o vară lungă şi frumoasă;
Fetele îşi visează ursitul. În unele zone, fetele pun în noaptea de Florii busuioc sub pernă, pentru a deveni mai frumoase şi pentru ca, în acel an, cu puţin noroc, să se mărite;
În unele zone ale ţării, locuitorii de la sate se încing cu ramurile de salcie peste mijloc. Astfel, spun ei, sunt protejaţi de boli şi devin mai rezistenţi;
Cei care mănâncă muguri de salcie după slujba de sfinţire se vor tămădui de boli şi îşi vor întări sistemul imunitar şi pe viitor;
Superstiţiile de Florii spun că persoanele care nu vor să cinstească aşa cum se cuvine această sărbătoare se vor umple de pistrui. Se mai spune că din această zi, urzicile înfloresc şi nu mai sunt comestibile.
Pelerinaje şi cinstirea celor răposaţi
În seara din ajunul Floriilor, în unele zone, se mai păstrează obiceiul de a participa la un pelerinaj care porneşte de la o biserică şi se încheie la o altă biserică.
Sâmbăta dinaintea Floriilor este dedicată comemorării morţilor. Ziua aceasta este numită şi Moşii de Florii sau Lazărul, obişnuindu-se ca femeile să facă „plăcinte lui Lazăr“ şi să le dea de pomană. La sate, femeile nu torc deloc, pentru ca nu cumva morţii, care aşteaptă la poarta Raiului, să revină pe pământ, să se îmbăieze. Despre Lazăr circulă mai multe legende, fiecare regiune având specificul ei. În una dintre acestea, Lazăr moare după ce a poftit la nişte plăcinte pe care mama lui nu a putut să le facă, pentru că torcea.
În unele sate din Ialomiţa se mai păstrează încă obiceiul de a colinda de Florii. În Sâmbăta Floriilor copiii colindă cu crenguţe de salcie sfinţite la biserică de preotul satului, apoi merg la fiecare casă, cântă şi urează de bine şi sănătate. Glasuri curate de copii povestesc peste vremuri despre Iisus. Cel primit cu slavă şi ramuri de măslin şi finic în Ierusalim de aceleaşi mulţimi care peste o săptămână aveau să-l răstignească.
Ca de fiecare dată când vin colindătorii gazdele primesc copii cu drag. Îi ascultă şi îşi împodobesc împreună casa cu salcie sfinţită, se bucură şi speră. Speră şi spun cu credinţă: „Vă aşteptăm şi la anul!“. Aşa cum îşi amintesc bătrânii satului, plata pentru colindători erau ouăle albe, nefierte. Tocmai bune pentru pregătitul Sfintelor Paşti,.
Intrarea lui Iisus în Ierusalim este povestită de toți cei patru mari evangheliști: Ioan, Matei, Luca și Marcu. În Noul Testament se relatează faptul că apostolii și-au pus hainele pe asinul pe care s-a așezat Mântuitorul. Acest gest a fost interpretat de Sfinții Părinți ca o mărturisire a faptului că învățăturile apostolilor vor inspira toate națiunile de pe Pământ.
Biserica Ortodoxă a păstrat obiceiul sfințirii ramurilor de salcie, așa cum s-a întâmplat și în Ierusalim cu frunzele de palmier. Salcia este cunoscută ca având puteri mari de regenerare, iar credincioșii țin aceste ramuri în mâini atunci când se citesc rugăciunile de sfințire, împreună cu lumânările aprinse.
Pe lângă sărbătoarea religioasă, atenția credincioșilor mai este îndreptată de Florii și către renașterea naturii. În fond, denumirea acestei sărbători ortodoxe vine de la prințesa romană a florilor, Flora. Astfel, pe lângă celebrarea intrării Domnului în Ierusalim, creștinii îi mai celebrează și pe cei care au nume de flori.
