Credeți-mă pe cuvânt, că asta nu e cu rimă, e cu râme. Da, da, râme, dintr-acelea de folosesc pescarii la baltă. Dacă nu ați auzit până acum de Gheorghe Udriște, fost deputat liberal, actualmente declarat și asumat de Mișcarea Populară, sunt convins că de acum înainte îl veți ține minte. Unii cu încântare, alții cu încrâncenare. Zău așa, numai cu rime îmi iese acest material. Foarte probabil sunt bulversat de statornicia ludică a deputatului. În toamna anului trecut, maestrul deputat a avut o inițiativă balauristică, adică declararea sărbătorii sfântului Gheorghe ca zi liberă la nivel național. Dacă aceasta inițiativă legislativă nu a scăpat vigilenței colegilor domniei sale, acum propune una și mai năstrușnică: în cazul în care zilele de sărbătoare legală pică în weekend, zilele libere să fie acordate în primele zile lucrătoare ulterioare weekendului. Nu pot să cred ce ghinionist se simte acest domn, din cauza faptului că sărbătoare Paștilor pică duminica. Oricum această inițiativă îi va conferi statutul de idol pentru proletarii bugetari, maneliștii care vor concerta vreo două-trei zile în plus și patronii de buticuri-chioșc amenajate în uscătoriile sau parcările de la blocuri.
Inițiativele de acest gen, îmi readuc în memorie bancul cu Bulă care are o replică ravisantă cu ocazia unei ședințe de partid, după luarea de cuvânt a colegilor lui, Ionescu, Popescu și Rădulescu. Ionescu propunea să se elimine duminicile libere, pentru că sabotau producția socialistă. Popescu întărea economia națională prin anularea concediilor medicale, în timp ce Rădulescu propunea desființarea concediului de odihnă pentru propășirea neamului românesc și creșterea productivității muncii. Bulă propunea anularea salariului, fapt care i-a adus oprobriul colegilor sindicaliști din ședință. Atunci el a motivat cererea lui insistând asupra efectelor secundare ale remunerației, pentru că la fiecare chenzină mergea omul la cârciuma din colț, a lui nea’ Dulescu, unde îți bea mințile și odată ajuns acasă, consumându-și căsnicia procrea specimene precum Ionescu, Popescu sau Rădulescu. Personal, consider că singura durere care ar putea dovedi durerile de cap pe care mi le provoacă asemenea personaje și inițiativele lor ar fi durerea aferentă unei circumcizii. Nu mă-ndură inima să suport o asemenea durere, așa că trebuie să mă obișnuiesc cu migrenele.
Inițiativa deputatului nu este un pamflet, dar această satiră trebuie tratată ca atare.
