Marius Bostan cel cu nimic în „bostan”
Ministrul Comunicaţiilor, Marius Bostan, a declarat ieri că gratuitatea învăţământului este o reminiscenţă a comunismului şi că în zilele noastre, orice serviciu trebuie plătit. Trebuie să spun că o asemenea abjecţie nu am mai auzit de ceva vreme pe scena politică a României. Sigur, în fiecare zi îşi dă câteunul cu ciocanul în… picior, dar Bostan merită un premiu pentru inepţia zilei. Cum poate declara aşa ceva fără să nu facă scurtă la limbă, vreo întindere a muşchilor logicii?!
România este o ţară a cărei rată a analfabetismului este în topul ţărilor din Uniunea Europeană, este prima „roşie stricată” cu care îl „onorez” pe stimabil. Gradul abandonului şcolar datorită situaţiei precare financiare este foarte mare, în mediul rural extrem de multe familii nu îşi permit să îşi ţină copiii la şcoală (asta în condiţiile în care sistemul este „gratuit”). Şi aşa sunt costuri pentru rechizite şi nu numai, darămite să mai plătească şi serviciul? Îi recomand domnului ministru să se ducă din nou la şcoală ca să ia pulsul şi să vadă ce costuri presupune şcoala în prezent şi numai bine poate mai învaţă ceva cu această ocazie.
Fac o pauză din aruncatul cu „roşii stricate” şi trebuie să remarc faptul că el este ministrul comunicaţiilor. Sunt sigur după cele spuse că în educaţie nu are ce căuta, dar tot după cele spuse, încep să am îndoieli şi în privinţa prezenţei unui asemenea individ pe scena politică. Profesorii de la SNSPA ar trebui să îi retragă diploma de management obţinută de către sus-numit că să nu îi defăimeze.
Şi statul ce face, stimabile Marius Bostan? Spunea ilustrul că nu există calitate în învăţământul românesc, o concluzie pertinentă (cred că singura), dar aparatele cărora noi le dăm bani din salariile noastre ca să se ocupe de aceste lucruri ce fac? Sunt ineficiente pare-se, oglindesc oameni de o competenţă îndoielnică. Calitate nu poţi avea cu salarii mici, fără un plan de dezvoltare pe termen lung al sistemului de învăţământ şi nu schimbat periodic după ifosele şi ideile cretinoide ale unuia sau altuia, plimbaţi pe fotoliul cel mare de la minister.
Eu spun ca de mâine, conducerile aparatelor de stat să îşi plătească dreptul de a sta acolo (oricum plătesc la partid sub o formă sau alta) sau să o facă pe un salariu de profesor debutant, pe o bursă de student/elev – în concordanţă cu performanţele lor de balerine supraponderale pe o scenă de cioburi (afirma că performanţa trebuie răsplătită). Cioburi din nou, pentru că numai asta lasă în urma lor, nici un plan temeinic, nici o realizare de răsunet, numai vorbe goale, nasuri maro şi genunchii juliţi de la drumul prin partid care îi duce acolo.
El este o reminiscenţă a trecutului, un „tovarăş” care a trecut prin mai multe funcţii de-alungul timpului. Poşta Română este unul din locurile unde a fost în Consiliul de Administraţie şi unde se văd „performanţele” de neegalat ale instituţiei care astăzi abia că îşi mai duce traiul. A mai fost prin Consiliul de Reformă, diverse funcţii prin administraţia publică. Ce mai, domnule, numai locuri cu „performanţe” incredibile. Ce caută în Guvern? Ce îl recomandă? După acrobaţia de ieri care sfidează logica administrativă şi politică, ar trebui să îşi înainteze demisia şi să plece să predea informatică unde poate îi e locul. Ar fi cea mai eficientă mişcare a lui în calitate de ministru.
Îmi doresc să văd demisia acestui profesor de informatică şi tot la fel de tare îmi doresc să se angajeze după aceea într-o şcoală din mediul rural şi să ne spună după un an dacă mai are aceleaşi convingeri „capitaliste”. Dar ceea ce îmi doresc cel mai mult este ca elementele ce compun sistemul de învăţământ să ia act şi să reacţioneze: federaţii studenţeşti, sindicatele profesorilor şi cei care chiar trebuie să se ocupe de educaţie, din cadrul ministerului de resort.