Motto: Ce ție nu-ți place, altuia nu face! (pe modelul nou: Ce ție nu-ți place, fă altuia să te convingi că nu-ți place!)
Deși ne găsim în plină vară, ciudată oricum, cu ploi interminabile dublate de arșiță extremă, acțiunea prin care ne furăm singuri sau unii altora căciula continuă și posedă în acest anotimp o conotație specială. Și anume, vara nefiind ca iarna, sau vițăvercea, (parafrazând un clasic în viață, respectiv pe ex-președintele Traian Băsescu), nu avem nevoie de căciuli deoarece, cald fiind, este de domeniul evidenței că este inutilă purtarea acestui accesoriu vestimentar, căciula, protejarea propriei scăfârlii realizându-se prin intermediul altor obiecte: șepci, pălări etc. Prin urmare acțiunea de a ne fura singuri sau unul altuia căciula este inutilă, orice anotimp ar fi, și vizează, sub aspect simbolic, în ceea ce urmează, respectul pe care îl acordăm muncii prestată de către oricine în această dulce și suavă Românie.
Când cineva ne face o lucrare sau ne vinde un produs avem tendința de a minimaliza munca sau valoarea produsului pentru a nu le plăti la valoarea contactată în prealabil, sau de a-l face să se simtă pe celălalt ca un milog în fața noastră. Tendința de subevaluare a muncii se face și prin aceea că îi dăm de înțeles persoanei în cauză că oricine ar fi putut să facă acea lucrare, chiar și noi, care avem în fapt doar calitatea de beneficiar. Este lipsit de un elementar bun simț să procedezi în acest fel. De altfel, noi la rândul nostru, când vom fi puși să ni se evalueze munca și când cineva ne va trata în felul descris anterior ne vom simți umiliți și disprețuiți. Spre exemplu pentru rezolvarea unei probleme care intervine la calculatorul propriu și care implică uneori și până la 6-8 ore de lucru efectiv, interval de timp în care se realizează salvarea de date, reinstalarea sistemului de operare, devirusare și pentru care dacă ni se cere 250 de lei ni se pare mult. Deși acel specialist IT și-a acumulat experiența în mii de ore de lucru efectiv și studiu individual. În schimb dacă ni se cere 1000 de lei pentru a ni se pune gresia și faianța ni se pare în regulă. O segregare între munca intelectuală și munca manuală în detrimentul celei intelectuale, în parte o reminescență a unei mentalități comuniste de care ar fi fost cazul să ne dezbărăm deja până acum. În consecință este de dorit să apreciem și să ne respectăm munca unii altora. Știu că există o deosebire esențială între valoarea muncii noastre și prețul plătit pentru aceasta, mai ales în România, respectiv prețul muncii noastre este cotat cel mai adesea pe piață autohtonă mult sub valoarea efectivă intrinsecă a efortului și calității muncii depuse. Dar, chiar și în condițiile date, ținând cont de aceasta este de dorit să nu ne facem viața mai grea decât este deja, bătându-ne efectiv joc unii de ceilalți prin subevaluare reciprocă. Există aici un aspect conex extrem de subtil. Companiile străine multinaționale oferă prețuri mult mai mici în România decât să zicem în Polonia pentru aceeași muncă prestată, datorită faptului că există persoane care acceptă un nivel extrem de jos de salarizare. Astfel, un prieten care a lucrat într-o astfel de firmă în România era plătit cu 750 euro pe lună pentru un volum de muncă mult mai mare decât omologul său din Polonia care primea 2000 de euro. Acestă subevaluare a muncii proprii constituie rezultatul reflexului subconștient al subevaluării muncii celorlalți corelat cu o lipsă de încredere în forțele proprii. Respectând munca altuia, ne respectăm de fapt pe noi înșine.
