Gălăgia naţională
Weekend-ul acesta (8-9 iulie) va avea loc summitul NATO de la Varşovia, unde topicul principal îl va reprezenta securitatea în zona Marii Negre. Acest lucru se întâmplă în contextul în care acţiunile militare şi numărul trupelor ruseşti din zonă au crescut considerabil. Refuzul Bulgariei, la poate una din puţinele iniţiative proprii ale conducerii noastre pe plan extern, nu pare însă un motiv de îngrijorare prea mare – până la urmă se vor conforma deciziilor luate la summit. Pe cealaltă parte, trupele NATO din ţara noastră şi cele aflate în prima linie, îşi sporesc efectivele militare pe zi ce trece. Ţara de la sud de Dunăre a luat decizia controversată în urmă unei analize economice a ţării, în care au realizat că sunt nevoiţi să reia acordurile pentru energie cu Rusia odată ce sancţiunile le vor fi ridicate. La acest lucru mai adăugăm şi cele aproape două milioane de turişti ruşi pe an care vizitează nisipurile de aur ale Bulgariei şi putem înţelege cum decizia nu s-a lăsat aşteptată.
Situaţia este destul de delicată având în vedere că nu demult un demnitar NATO a declarat că în momentul de faţă, dacă Rusia ar ataca ţările baltice, nu se poate face nimic pentru a le proteja. În tot flancul estic, aceste ţări reprezintă călcâiul lui Ahile. Putin a autorizat plasarea de rachete balistice Iskander şi de bombardiere TU-22M în zonele de tensiune. Trebuie să precizez că ambele variante au capabilităţi nucleare. Desigur nu este o mare problema decât pentru noi; în eventualitatea sumbră în care un conflit mondial s-ar declanşa, puterea militară a Rusiei nu se comparăcu cea a SUA, darămite cea a alianţei, iar noi am ieşi de partea învingătoare (cel puţin teoretic). Eu pun însă problema altfel: dacă un conflict chiar s-ar declanşa între cele două tabere, sau tensiunile ar creşte la un nivel extrem de înalt, ce îi opreşte să nu facă învoieli?! Nu ar fi prima oară, americanii, ruşii şi britanicii au împărţit lumea pe foaie ultima dată, de ce nu ar face-o şi acum?
Sunt de părere că România s-a pripit în a accepta, ba chiar mai mult, a cere şi a organiza sporirea efectivelor militare. Yevgeny Lukyano, Adjunctul-Şef al Consiliului de Securitate al Rusiei, a declarat că odată cu aceste acţiuni, România tocmai a devenit o posibilă ţintă nucleară pentru ruşi în cazul unui conflict. S-a pripit pentru că nimeni nu o să ne ţină partea în scenariul prezentat mai sus. Uniunea Europeană? Uităm uneori că o uniune nu presupune decizii bune pentru toată lumea, ci doar pentru majoritate. Că să îşi scape pielea, noi am putea deveni, iarăși, mondeda de schimb. NATO? La fel. ONU? Organizaţia Naţiunilor Unite nu are nici o putere, decât teoretică. De foarte multe ori asemănăm alianţa în care ne aflăm cu un „jandarm mondial”, dar acest organ de securitate mondial ar trebui să îl constituie o eventuală armată a ONU. NATO reprezintă doar o tabără, iar în acest moment, mare parte din deciziile NATO sunt influenţate de SUA, iar nimeni nu îi poate opri pentru căau baze peste tot. La scenariul acesta nu ne gândim, că păstorul să fie în fapt, lupul.
Ecourile cu tonuri joase, sumbre şi grave din exterior nu răzbat însă în România, unde aproape tot audio-vizualul este acaparat de către ciripitul şi găinăriile, cu tonuri subţiri şi înalte, prestate de către clasa politică. Gălăgia naţională ne face surzi şi orbi la ce se conturează în jurul nostru. Miciile noastre furtuni în pahar sunt nimic pe lângă vâltoarea în care ne-am băgat fără colac de salvare. Noi nu avem nici o monedă de schimb pe care să o jucăm că să nu fim jucaţi. Nu avem nici o pârghie, măcar să ne spânzuram cu ea, nici măcar asta nu avem. Sunt curios câţi români ar mai fi de acord cu servitudinea în exces de care dăm dovadă în relaţiile cu Uniunea Europeană şi în cele cu NATO, dacă s-ar face linişte aici, chiar dacă nu se face.
Cel mai probabil deznodământ al summitului de săptămâna aceasta, îl va reprezenta un plan de acţiune pentru sporirea efectivelor militare din România, Polonia, Turcia şi ţările baltice. Bulgaria rămâne totuşi un aliat NATO, pe teritoriul căreia se află baze militare ale alianţei, dar din frica unui declin economic, va refuza acţiunile propuse de România. Răspunsul Rusiei nu se va lăsa aşteptat, mai ales că aceştia au în plan fabricarea a patru nave de luptă superioare celor NATO la momentul actual. Acestea au capabilitatea nucleară triplată în raport cu cea mai bună navă a SUA în prezent.