Un continent de ipocriţi
Odată ce norii confuziei creaţi de piesa de teatru din Turcia au început să se risipească, mediul internaţional a început să observe cum regimul lui Erdogan nu îndeplineşte tocmai toate cerinţele pentru un guvern democrat. Încălcări flagrante ale drepturilor omului se întâmplă, iar Erdogan a început să fie mustrat de tot mai mulţi lideri internaţionali pentru metoda de represalii aleasă. Ultima dată cifrele vorbeau despre peste 10.000 de arestaţi, cei mai mulţi din rândurile armatei, magistraturii şi ale poliţiei. Erdogan este un Stalin contemporan prezentului! Diferenţa este că turcii măcar au reuşit să stârnească o revoltă. În această situaţie, în jur de 1500 de persoane cer liderilor din România să adopte o poziţie fermă legată de evenimentele din Turcia. ONG-uri din diferite arii sociale şi mai mulţi cetăţeni au adresat o scrisoare deschisă preşedintelui Klaus Iohannis, premierului Dacian Cioloş şi ministrului de la Externe, Lazăr Comănescu, în care condamnă abuzurile comise de regimul de la Ankara şi cer o poziţie oficială şi fermă a ţării noastre.
„Semnatarii scrisorii deschise solicită liderilor diplomaţiei româneşti (preşedintele, premierul şi ministrul de Externe) să ia poziţie faţă de „evoluţiile alarmante din aceste zile din Turcia” şi să acţioneze în concordanţă cu valorile care stau la baza comunităţii transatlantice, din care România face parte. În scrisoare deschisă se reaminteşte că epurarea judiciară a precedat lovitura de stat din 15 iulie – peste 45,000 de poliţişti şi 2,500 de magistraţi au fost transferaţi în 2014 de la posturile lor, o mişcare pe care mulţi au considerat-o o încercare de stopare a investigaţiilor de corupţie şi subminare a independenţei justiţiei”, se precizează într-un comunicat de presă transmis de Uniunea Naţională a Judecătorilor din România (UNJR). Aceştia mai subliniază că ”până în acest moment, adresanţii au exprimat public doar speranţa că ordinea publica va fi restabilită în cel mai scurt timp, amintind faptul că Turcia este un partener strategic al ţării noastre şi nici un oficial roman nu a exprimat vreo poziţie cu privire la necesitatea respectării drepturilor omului şi a principiilor statului de drept în procesul de stabilizarea a situaţiei din Turcia. Se atrage atenţia că regimul Erdogan a trecut la represalii şi ameninţări care încalcă drepturile omului şi ridică grave semne de întrebare legate de democraţia turcă, în condiţiile în care, oricum, şi anterior evenimentelor de la sfârşitul săptămânii situaţia din Turcia era îngrijorătoare”.
Această solidaritate mă uimeşte şi mă scoate din sărite în acelaşi timp. De ce nu se implică această entitate mult mai activ şi în mizeriile politico-administrative de la noi?! În timp ce un ochi îmi plânge pentru turci şi ce au în faţa lor pe termen lung, nu pot să nu remarc faptul că mai rău îmi pare de mine şi de noi. UNJR-ul ar trebui să scoată la suprafaţă toate neregulile pe care le depistează. Nu trebuie să facă mai mult decât să le facă publice şi să explice populaţiei de ce nu este bine cum s-a procedat şi cum ar trebui să se procedeze. Acest lucru este valabil şi pentru organele de forţă ale ţării: degeaba îţi da poliţistul amendă dacă nu îţi explicăşi cum trebuia să faci că să nu o iei. Românii nu îşi ştiu toate drepturile, eu nu mi le ştiu pe toate (şi am un background adiacent). Spre exemplu: nici acum nu înţeleg de ce trebuie să fiu legitimat dacă ies la o plimbare noaptea. Chiar trebuie să ştie statul ce fac şi în momentele în care îmi doresc intimitate?! Nici acum nu ştiu dacă au voie să te percheziţioneze pe stradă şi în ce condiţii. Sau de ce avem carduri de sănătate, dacă tot trebuie să alergăm după documentaţie când avem o intervenţie medicală mai grea. În situaţia mea se află milioane de români care nu ştiu când agenţi ai diferitelor aparate de stat abuzează de ei. Aşadar, dragi judecători, dacă vreţi să va implicaţi civic, faceţi aşa!
Cât despre demersul lor vis-a-vis de Turcia nu pot spune că sunt optimist în privinţa deznodământului. Erdogan abia i-a băgat în seama pe americani în ulimele zile când aceştia făceau apel pe toate canalele diplomatice şi mediatice la respectarea democraţiei. Credeţi că dacă România va adopta o poziţie oficială care să condamne ce se întâmplă în fostul imperiu o să afecteze cumva cursul evenimentelor?! Nu! În primul rând noi avem schimburi comerciale cu ei valoroase, iar orice act care va irita guvernul de la Ankara (irascibil în prisma ultimelor evenimente) se va solda cu uşi închise, iar singurii care o să sufere o să fim noi. Aceste evenimente sunt rezultatul anilor de permisivitate de care a beneficiat preşedintele Turciei până acum. I s-au permis derapaje grave de la linia democraţiei, toate în scopuri strategice si militare. Nu înţeleg de ce există oameni uimiţi de cum a reacţionat Erdogan, mai ales că există precedent. Dacă ne dorim ca Europa să nu fie sufocată de valurile de imigranţi, trebuie să permitem Turciei aceste lucruri, numai că acest lucru ne face un continent de ipocriţi, nu?!
În concluzie, stimaţi magistraţi, eu va sfătuiesc să va centraţi atenţia pe locul unde trăiţi şi judecaţi, cred că este mult mai important. În eventualitatea în care cineva ia în considerare demersul vostru, nu vă puneţi intrbarea dacă România va fi băgată în seama de cineva la rândul ei?! Efortul vostru o să fie în zadar, muncă irosită (prea multă în România), când această energie poate să fie folosită pentru problemele noastre interne.