Cât valorează cu adevărat libertatea noastră ?
Principala problemă a fiecăruia dintre noi ar trebui s-o reprezinte libertatea noastră individuală. Pentru cineva ca mine, care a trăit un număr de ani într-un sistem dictatorial (regimul Ceaușescu) și care am avut onoarea să gust și din sfârșitul guvernării Adrian Năstase, când presa era pusă cu botul de labe, lătrând la comandă în intervale de timp clar desemnate, este vital interesul pentru eradicarea din fașă a tuturor tentativelor de limitare a libertăților individuale. În momentul de față există în România organizații neguvernamentale care monitorizează cu atenție activitățile instituțiilor predispuse la derapaje în acest sens.
De aceea mi se pare relevant interviul pe care l-am realizat cu doamna Maria Nicoleta Andreescu, director executiv în cadrul Asociației pentru Apărarea Drepturilor Omului Comitetul Helsinki, pe scurt APADOR-CH. În centru atenției se găsește o structură a statului, SRI-ul, care prin unele dintre activitățile sale atentează la viața personală, publică și privată, a fiecărui cetățean român, și acest lucru n-ar trebui să ne lase indiferenți pe niciunul dintre noi. Acest subiect ar trebui să fie în centrul interesului fiecăruia dintre noi. Odată pierdută libertatea noastră individuală, pentru dobândire căreia s-au sacrificat mulți tineri în decembrie 1989, va fi foarte greu de redobândit, dacă nu imposibil.
SRI se constituie într-un veritabil stat în stat care acționează neîngrădit. În principal pentru că, așa cum veți putea să constatați din acest interviu, nu există nici un control eficient care să se exercite asupra sa din partea societății civile.
Cu alte cuvinte s-ar părea că SRI-ul are independență totală de acțiune. Aparent, totuși. Pentru orice observator atent al interferențelor și subordonărilor care există în societatea românească este evident că SRI-ul se supune în prezent la două feluri de subordonări. Pe de o parte SRI-ul se subordonează CIA și structurilor informaționale ale SUA, conecte cu rețeaua informativă NSA, fapt de altfel recunoscut pe față de către diverși oficiali români în diverse circumstanțe. De altfel, George Maior, fostul șef al SRI-ului, este în momentul de față ambasadorul României în SUA. Iar cealaltă subordonare se suprapune peste prima, ea fiind mai greu perceptibilă. Și anume ea se exercită prin intermediul unor membrii ai masoneriei printre care s-a găsit și se găsește în continuare susmenționatul George Maior deconspirat ca atare de Emil Hurezeanu pe la colțuri, care împreună cu alți angajați în SRI sunt simultan membrii în diverse loje masonice, pe care, paradoxal, SRI-ul ar trebui să le monitorizeze. Deci, nu masoneria din România este controlată de SRI, ci mai degrabă masoneria și-a racolat indivizi din cadrul SRI, indivizi care se constituie într-o minoritate integrată organic în cadrul acestei structuri informaționale a statului român. Ei reprezintă veritabile celule canceroase care infestează la nivel constitutiv deciziile și acțiunile care se iau în cadrul acestui serviciu care are drept principal deziderat acela de a proteja și deservi statul român și cetățenii acestuia. Acești membrii ai masoneriei constituie o minoritate determinantă, parte a SISTEMULUI, acea minoritate pe care o menționa recent într-un mod abscons Octavian Morariu, membru al CIO (Comitetul Internațional Olimpic) în scrisoarea sa dată recent publicității pe care o puteți lectura aici.
Această minoritate este suficient de puternică datorită infiltrării indivizilor ce o compun la diverse niveluri de comandă în cadrul Serviciului Român de Informații. Există nenumărați angajați ai Sistemului Român de Informații care știu exact la ce mă refer. Evident că această minoritate, veritabil cancer cangrenat pe organismul SRI, deranjează o majoritate a angajaților din SRI care cu adevărat își fac treaba și nu doresc să fie implicați, respectiv angajați în diverse jocuri murdare de culise. Din nefericire acestă „minoritate” parte integrantă din SRI mânjește reputația instituției în ansamblu, datorită statutului indivizilor ce o compun, acela de subordonare față de masonerie prin jurământul pe care l-au depus.
Acest al doilea tip de subordonare este tot de natură suprastatală, având în vedere ramificațiile și extinderea acestor structuri masonice, mult dincolo de teritoriul României. În mod cert deciziile în ceea ce privește politicile de exercitare a controlului se iau în centre de putere care nu se găsesc pe teritoriul României. Politica, serviciile secrete și mediul de afaceri incluzând aici mediul financiar-bancar formează un conglomerat mixat sub raport masonic. Adică masoneria dispune indivizi infiltrați în toate aceste structuri, indivizi care le deservesc scopurile, generează trend-uri participând din plin la crearea de evenimente pe care la trăim fiecare dintre noi în realitatea curentă. Toate aceste aspecte evidențiate aici pot fi verificate cu precizie. Vedeți și verificați apartenența unor indivizi din toate mediile sus menționate la aceste structuri de tip masonic. Astfel veți putea decide singuri dacă acest fapt este doar o coincidență sau parte a unui proces mai amplu care se derulează sub ochii noștri și pe care nu știm sau nu vrem să îl decriptăm corect. Prin integrarea în rândurile sale a acestei minorități de sorginte masonică SRI devine o armă letală care poate fi orientată în orice direcție în vederea anihilării oricărei persoane indezirabile a cărei poziție periclitează obiectivele și scopurile acestei veritabile structuri oculte de putere: masoneria.
Indubitabil, SRI-ul a construit cu banii noștri, un sistem hipereficient de supraveghere și control a fiecăruia dintre noi. Paradoxal s-au găsit unii care să spună că toate acestea s-au făcut spre binele nostru, pentru protecția noastră. În privința mult invocatelor atentate teroriste posibil să se deruleze pe teritoriul României, protecția noastră nu are nici o legătură cu demersurile de a ne supraveghea și controla în masă. Aș dori să precizez clar, negru pe alb, aici și acum, că în România nu o să poată avea loc niciodată, nici un atac de natură teroristă fără un colaboraționism din partea acelei minorități masonice integrate în cadrul Serviciului Român de Informații. În acest fel prin punerea în funcțiune a acestui sistem de supraveghere se încalcă un drept juridic inalienabil și anume prezumția de nevinovăție. În acest fel suntem suspecți în masă, potențiali infractori, teroriști în germene, cu toți categorisiți și etichetați ca dinainte vinovați, meritând prin urmare cu să fim ascultați și interceptați în permanență, în calitate de inamici ai statului.
Adăugând aici infiltrarea justiției numită inspirat (dar ilegal) câmp tactic operativ, ceea ce este deosebit de grav corelat cu acțiunea de infiltrare a mass-mediei cu o sumedenie de de jurnaliști, ofițeri sub acoperire, avem astfel amploarea pe care o luat-o acest fenomen care vizează controlul societății românești la toate nivelurile sale.
Biserica Ortodoxă a fost și ea penetrată prin preluarea informatorilor de la fosta Securitate și nedeconspirarea lor, prin racolarea pe scară largă a anumitor prelați începând de la Patriarhie, continuând cu diverse Mitropolii din țară, până la stareții diverselor mănăstiri. Acest fapt s-a realizat prin racolarea de către SRI, în paralel cu diversele loji masonice a fețelor bisericești Astfel există prelați care deservesc simultan cele două instituții antemenționate. Cum mai pot, în aceste condiții aceștia să servească lui Dumnezeu, vă las pe dumneavoastră să decideți.
BNR-ul este și el ticsit de masoni și de ofițeri sub acoperire ai diverselor servicii secrete din România, Universitățile din țara noastră având și ele o cotă de acoperiți și astfel avem imaginea globală a ramificațiilor tentaculare pe care și le-a creat masoneria, SRI-ul și celelalte servicii de informații în societatea românească.
Mediul de afaceri și sfera politică sunt și ele aservite diverselor interese, a se vedea aici cazul Hexi Pharma și al patronului ei, Dan Condrea.
Dacă ar fi să utilizăm un instrument din sociologie care să reda cu acuratețe structura societății, acesta ar fi acela ar rețelelor sociale care presupun că în fiecare nod al acestor rețele se află un individ interconectat cu alții prin relații specifice (de subordonare, de supraordonare sau de egalitate), individul fiind integrat în diverse structuri de forță și putere, mai sus menționate.
Dacă aveam până acum oarecare dubii în legătură cu rolul și statutul SRI-ului în societatea românească, aceste dubii ne-au fost risipite și prin intermediul informațiilor obținute prin intermediul acestui interviu. Acestă veritabilă instituție de forță, SRI, este deținătoarea unor informații deopotrivă legal și ilegal obținute. Datorită accesului nemijlocit la ele, aceste informații pot fi implicit alterate (modificate) prin mijloace specifice. Respectiv datele din aceste baze de date stocate în înregistrări cum se numesc ele în limbaj informatic, pot fi modificate de către cei care le accesează. Un scenariu posibil ar putea să fie următorul: datele noastre medicale: spre exemplu faptul că suferim de diabet, acestă informație poate să fie modificată și chiar ștearsă de către alții decât medicii de familie care le-au consemnat ca atare. Pur și simplu ștergând această informație din dosarul nostru medical, în cazul în care ne vom găsi în cazul unei internări în regim de urgență vom beneficia de un tratament care să includă medicamente contraindicate diabetului de care suferim, și astfel acestea ne pot înrăutății starea de sănătate, cauzându-ne chiar moartea. Astfel, pe nesimțite, fără să ne dăm seama vom putea fi cu ușurință controlați prin accesul la toate, repet la toate datele personale, incluzând, aici viața publică și privată. Accesul la acele baze de date de către diverse persoană nu reprezintă altceva decât o posibilitate cât se poate de reală de a le putea modifica după bunul plac, incluzând acolo date care sunt false, și care ne pot incrimina, cum ar fi de exemplu cazul unui control judiciar. Cineva îți poate pune întrebarea legitimă ”de ce ar face cineva aceste lucruri”? Foarte simplu, pentru că poate, mai precis pentru că i se permite.
De fapt SRI-ul nu minte când afirmă că a accesat fonduri destinate e-guvernării. Având la dispoziție un instrument (mijloc) atât de puternic și eficient constituit dintr-o infrastructură IT, respectiv echipament hardware – servere, terminale (stații de lucru) și dispozitive de analizare, interceptare, prelucrare și stocare a informației constituite din programe (software) și dispozitive (hardware) specializate – TAP-uri, SRI-ul se poate substitui statului de drept și exercită asupra noastră o e-guvernare prin e-supraveghere facilitând astfel un e-control în masă. Prin intermediul SRI-ului se instituie în România în momentul de față o veritabilă dictatură informațională, știindu-se astfel că cel ce deține informația deține puterea.
După cum ați putut să constatați lecturând cu atenție acest interviu, fiecare în parte va beneficia de atenție în calitate de potențial suspect; toate datele despre fiecare individ în parte vor fi stocate într-o bază de date dedicată. În acest fel nimeni și nimic nu se va mișca la nivelul fiecărui individ, fără știrea SRI-ului, noul Frate mai Mare (Big Brother), expresia statului totalitar din romanul 1984 a lui George Orwell. Astfel se va institui Noua Ordine Românească, aceasta fiind cu succes integrată în mult clamata Nouă Ordine Mondială.
SRI-ul va deține controlul deplin și absolut la nivelul vieții noastre sociale. Cei care spun cu inconștiență că ei nu au nimic de ascuns dau dovadă de o imbecilitate acută și le spun să se uite la regimurile instituite în decursul istoriei de Stalin, Hitler și Kim Jong Il. Dacă nu plângi cum și când trebuie, acestea reprezintă un afront adus Conducătorului iubit și se pot sancționa cu internarea în lagăr sau chiar cu moartea, vezi cazul Coreii de Nord.
În privința vieții spirituale nu-mi fac nici o problemă, de altfel deși este ignorată de cei mai mulți, aceasta nu s-a găsit, nu se găsește și nu se va găsi niciodată sub incidența vreunei instituții pământești.
SRI-ul în integralitate ar trebui să se supună legilor acestei țări și tratatelor internaționale care impun respectul pentru viața privată a fiecărui om. Fiecare dintre angajații SRI ar trebui să se gândească la jurământul pe care l-a depus pentru a-și apăra țara și pe fiecare dintre noi, în calitate de locuitori ai acesteia.
Mai există dealtfel un aspect pe care mi l-a dezvăluit un ofițer SRI. Și anume că această infrastructură mixtă software-hardware este datorată și statutului pe care România și l-a asumat și anume de stat tampon care asigură securitatea cibernetică în această zonă geopolitică. România se află în linia întâi (I) a războiului cibernetic susținut cu Federația Rusă. Nu am nici un motiv să mă îndoiesc de acest lucru. Totuși această supradimensionată infrastructură IT este destinată și altor aspecte mai puțin ortodoxe pe care le-am menționat anterior.
Să acordăm SRI-ului și o circumstanță atenuantă, nu pentru a ne pune bine cu cei de acolo, ci pentru a respecta munca unei majorități oneste care activează în cazul acestei structuri. Faptul că există nenumărate cazuri de corupție care au ajuns în instanță și acolo judecătorii au dat verdicte de condamnare s-a datorat și muncii operative a celor din SRI. Este un mare merit care nu li se poate nega. Dacă există o frică de a fura a clasei politice în acest moment dat ea se datorează și binomului SRI DNA care a mai stopat din furturile masive. Că și aici funcționează anumite interese, acest aspect este mai mult decât evident. DNA are în interior grupări care sunt colorate politic, PSD și PNL se află la loc de cinste, cum și MPR a fostului președinte Traian Băsescu mai are unele slabe conexiuni, datorită numirilor făcute în timpul mandatului său. Dar comparând cu alte țări învecinate, Moldova, Ungaria, Bulgaria, în această luptă anticorupție putem afirma că stăm mult mai bine. Chiar în comparație cu așa zisele democrații consolidate din vestul Europei Franța, Germania, Italia avem statistic o rată de condamnări care este mult superioară procentului similar din țările sus menționate.
Altă sarcină care a fost relevantă este cel al asigurării securității la festivalul „Untold” care în ciuda codului de alertă teroristă la nivelul țării, și anume acela de albastru precaut, a beneficiat de codul de roșu-critic. Cei de la SRI s-au achitat excelent de sarcinile operative destinate protecției și împiedicării derulării oricărui eveniment cu potențial terorist, în cadrul acestui festival de anvergură. Contrar unor aparențe, la care a achiesat și autorul acestui articol, există și motive de altă natură pentru care acest festival a fost scutit de incidente nedorite. Ele se regăsesc expuse cu lux de amănunte în articolul „Untold: dincolo de aparențe” și care se supun dictonului ultracunoscut: corb la corb nu-și scoate ochiul.
Libertatea în cadrul societății românești este un fapt care ne apare în momentul de față de la sine înțeles. Dar libertatea se constituie într-un aspect fragil care poate să dispară din existența noastră, în anii ce vor veni, dacă nu adoptăm o atitudine fermă vizavi de toate tentativele de limitare a ei. Maria Andreescu, director executiv în cadrul APADOR-CH, se constituie într-un veritabil avertizor de integritate pentru noi ceilalți, iar interviul prezentat în acest material o dovedește cu prisosință.
Vă prezint mai jos acest interviu în integralitatea sa:
O să încep direct cu întrebările pentru ca dialogul nostru să fie mai concret. Prima mea întrebare vizează dreptul de a presta activități de natură economică a Serviciului Român de Informații, mai precis în ce măsură statutul său îi permite sau nu să realizeze acest lucru.
Maria Andreescu: Are, din câte știu eu. Da.
Și eu știu același lucru. Practic ei pot să acceseze fonduri europene.
Maria Andreescu: Nu este același lucru. Accesarea de fonduri europene nu este echivalentă cu cea a derulării activităților economice care să producă venituri. Spre exemplu, avem alte instituții, cum ar fi Avocatul Poporului care nu are nici o interdicție de a accesa fonduri europene, însă nu poate presta activități economice. Activități economice înseamnă să prestezi servicii de consultanță sau, cum e cazul SRI, ar putea să facă, pentru anumite firme auditări de securitate, chestiuni de genul acesta.
Deci Serviciul Român de Informații poate presta astfel de activități?
Maria Andreescu: Da, poate presta. Da, dacă doriți mă apuc și citesc în lege, dar există sigur posibilitatea aceasta.
E în regulă.
Maria Andreescu: Acestea sunt veniturile provenite din activitățile economice. Se pot presta contra cost, anumite activități, care evident nu contravin misiunii și statutului SRI, deci nu mă apuc să urmăresc soția cuiva la cerere, deci desfășor doar activități care sunt în conformitate cu statutul de funcționare, dar care pot aduce venituri.
Acum am dori să ne referim la ultimul demers făcut de ei (cei din cadrul SRI), pentru care dumneavoastră i-ați incriminat, sau, mă rog, i-ați adus în atenția opiniei publice, legat de acea apelare (achiesare) a fondurilor europene, pentru constituirea unei structuri tehnologic-informaționale în vederea unificării anumitor baze de date. Oricum aspectele sunt destul de neclare. Dacă dumneavoastră ați putea preciza mai bine despre ce este vorba?
Maria Andreescu: Nu e doar vorba, nu sunt foarte neclare, e adevărat că atunci când e vorba de SRI, anterior dumneavoastră ați precizat despre ultimul demers al SRI, dar de fapt, este vorba despre ultimul demers al SRI despre care știm noi.
Da, bine precizat.
Maria Andreescu: Aici în acest demers este vorba de SII ANALYTICS, pentru că așa se numește acest proiect. Acest proiect, pe o platformă de baze de date care există de mulți ani, înființată într-un alt proiect care s-a numit SII INFRASTRUCTURĂ dă posibilitatea SRI să utilizeze la valoare maximă și practic să integreze acele baze de date, baze de date pe care, în acel proiect SII INFRASTRUCTURĂ le-a accesat de la mai multe instituții, de la ANAF, de la Evidența Populației ș.a.m.d., și acum SRI are posibilitatea să exploateze la maxim aceste baze de date, practic prin această posibilitate, dată de achizițiile de acum din SII ANALYTICS bazele acelea de date devin una singură integrată.
Deci, practic se constituie acea bază de date integrată, și nu cum spun ei ci se achiesează informații din baze de date preexistente. Deci practic, din informații care există, inclusiv cele care vizează aspectele din sănătate, n-ați menționat acest lucru. Astfel se poate crea fiecărui individ în parte câte un profil psiho-somatic, care poate fi utilizat într-un sens sau în celălalt.
Maria Andreescu: Chiar dacă bazele de date sunt separate să zicem, dar știm că SRI le face, modul cum cu aceste noi tehnologii achiziționate ele pot fi accesate de fapt le transformă în una singură. Atâta vreme cât eu pot să caut, spre exemplu, cine și-a cumpărat mașină în ultimul an în zona cutare și are venit între și între, identificând trei oameni, după care aflu despre ei tot, și dacă și-au plătit impozitele și informații legate de starea de sănătate ș.a.m.d. și atunci chiar dacă ținem bazele acestea de date separate, ele fiind în gestiunea SRI și având posibiltatea – și nici nu știm noi cum le țin ei, separate sau nu -, având această posibilitate dată de noile achiziții să facă orice cu ele, practic devin o singură bază de date, mamut integrată.
Am înțeles. Anterior, mi-am întrebat și eu mai mulți prieteni din domeniul IT și mi-au spus că este foarte interesant pentru că s-a achiziționat un echipament hardware care are o valoare considerabilă, respectiv pe undeva pe la 1 miliard de euro, care înglobează anumite servere pe care le au doar giganții Google, Facebook, și și-au exprimat stupefacția în legătură cu scopul și destinația acelui echipament hardware, care înțeleg că s-a cumpărat în decursul timpului prin intermediul unui proiect anterior, și, implicit pe banii care au provenit de la statul român.
Maria Andreescu: Eu nu pot să estimez valoarea achizițiilor de la SRI, singurele chestiuni pe care le putem știi cu siguranță sunt cele legate de accesarea fondurilor europene, pentru că acestea având niște reguli de transparență, nu pot fi ascunse total, dar, de fapt, dacă vă uitați cum s-a ajuns la discuția aceasta despre SII ANALYTICS, a fost practic o întâmplare, cineva a găsit cererea de ofertă pe sistemul public de achiziții publice, pe e-licitație.
Am înțeles, deci pe SEAP s-a văzut această achiziție.
Maria Andreescu: Și dacă acel cineva nu era un om foarte priceput în domeniul IT, nu-și dădea seama ce înseamnă asta, pentru că eu la prima vedere, m-aș fi uitat acolo ca un profan, nu înțeleg ce înseamnă denumirile acelea de echipamente, unele dintre ele ulterior am aflat, TAP-urile (tapping devices dispozitive de înregistrare) de exemplu, sunt niște sisteme care pot intercepta, dar și căuta după conținut, după orice comunicație electronică și au capacitatea de a intercepta și filtra volume foarte mari de date, adică, dacă ne referim la un singur echipament din acela, dacă este mufat undeva la un mare furnizor de servicii de internet ISP (Internet Service Provider) și de comunicații electronice în general, incluzând aici furnizorii de telefonie fixă și mobilă, practic poate accesa și căuta în conținutul mesajelor.
Deci, practic în momentul de față, acest demers al lor (SRI) de accesare a unor fonduri europene în vedere realizării unei supravegheri în masă este sau va putea fi stopat în urma intervenției dumneavoastră publice? Care a fost feedbackul din partea Serviciului Român de Informații în urma acestor dezvăluiri ale dumneavoastră ?
Maria Andreescu: Serviciul Român de Informații a venit cu niște așa zise explicații, printr-un comunicat de presă, explicații care mai mult ne-au întărit convingerea că ceea ce am identificat noi ca fiind periculos așa este pe de o parte, iar pe de altă parte tot în acel comunicat al SRI, că proiectul respectiv nu are nici o legătură cu e-guvernarea, adică cu linia de finanțare de pe care au fost accesate fondurile. Noi acum avem speranța că va fi analizat modul de finanțare.
Și pot ei ridica acum bănuții care să le deservească scopurile? Nu că nu ar încerca ei să facă rost de bani din altă parte, cel mai simplu ar fi prin finanțarea directă a statului român. Există vreun feedback, sau vreo informație pe care o aveți că în urma acestui demers s-au stopat acei bani, pentru că, bănuiesc că din acest punct de vedere și statul ar trebui să participe cu ceva, nu ?
Maria Andreescu: E adevărat dar, din punctul nostru de vedere, speranțele sunt la Comisia Europeană, cea care finanțează întreaga linie.
Deci acolo v-ați adresat și acolo ați sperat să se rezolve problemele?
Maria Andreescu: Și acolo, deoarece nu este normal să se finanțeze din fonduri europene un proiect care are potențialul de a aduce atingere unor drepturi și valori fundamentale pe care Uniunea Europeană le respectă și ar trebui să le promoveze. Adică nu mă apuc eu Uniunea Europeană care am interzis pedeapsa cu moartea, nu mă apuc să finanțez pe cineva care lucrează pentru a reintroduce pedeapsa cu moartea. E aberant.
Și, analogic cu cele precizate de dumneavoastră, dacă eu, Uniunea Europeană, am dat niște legi care consfințesc drepturile și libertățile individuale care includ dreptul la viață privată, nu este normal să finanțez simultan un proiect care realizează contrariul.
Maria Andreescu: Există astfel de directive europene, există decizii CEDO, există decizii ale Curții de Justiție ale Uniunii Europene care scriu negru pe alb, că nu este normal să integrezi baze de date, că nu este rezonabil să utilizezi mijloace de supraveghere în masă, pentru că principiul în baza căruia utilizezi mijloacele de supraveghere în masă transformă toți cetățenii în suspecți se găsește în contradicție flagrantă cu prezumpția de nevinovăție, baza oricărui sistem juridic democratic, încălcând astfel total dreptul la viață privată.
Este justificat să-i supraveghezi pe aceia care reprezintă un real pericol și nu spunem că nu este normal să se desfășoare acțiuni operative, inclusiv de supraveghere, dar nu în masă. Nu suntem toți niște suspecți, niște infractori potențiali.
Să știți că a existat un film englez foarte bine făcut, un documentar de vreo cinzeci de minute, care chiar așa se și intitula „Suspect nation” și aborda acest aspect, al supravegherii în masă, fiind realizat de un jurnalist din Marea Britanie, care a purtat chiar un dialog cu primul ministru de atunci al Marii Britanii de la acea vreme: David Cameron. Acolo, în Marea Britanie se pare că funcționează acest dialog presă-putere în ambele sensuri, adică există o democrație viabilă, operantă, spre deosebire de noi, în România, unde acest dialog se transformă uneori într-un monolog ineficient al presei. Acestă democrație a funcționat și în cazul Brexit și în general la britanici lucrurile stau un pic altfel. La noi în România, în urma acestui demers pe care l-ați făcut împreună cu alte organizații împreună către Comisia Europeană, domniile lor or să vă dea un răspuns în direcția solicitării dumneavoastră, iar acest răspuns se va concretiza prin nefinanțarea acestui program deghizat în e-guvernare, de supraveghere în masă?
Maria Andreescu: Nu știu să estimez care va fi răspunsul.
Ei au un interval de timp în care ar fi necesar, sau ar putea să vă răspundă, sau ar trebui să vă răspundă?
Maria Andreescu: De regulă, în 95 % dintre mesajele transmise către Comisia Europeană, acestea primesc un răspuns. Nu neapărat unul care să te mulțumească, însă foarte rar se întâmplă să nu primești nici un răspuns.
În ce interval de timp procedural se poate primi un răspuns?
Maria Andreescu: Depinde de organismul căruia i te adresezi, de comisie. Depinde, regula generală este tot cea de 30 de zile, dar sunt anumite organisme care răspund în trei zile, altele mai mult. Dacă mă întrebați pe mine care este mecanismul de funcționare nu vă pot răspunde cu acuratețe la această întrebare.
Eu vă întreb concret dacă în urma scrisorii trimise de dumneavoastră ați primit un răspuns până în momentul de față?
Maria Andreescu: Nu, nu am primit.
Deci nu ați primit nici un răspuns din parte Comisiei Europene, singura în măsură să opereze acțiuni concrete de stopare a acestui demers?
Maria Andreescu: Ar trebui tocmai, așa cum văd eu mecanismul respectiv. Comisia ar trebui să intervină prin Direcția de Luptă Antifraudă care se ocupă cu problemele legate de accesarea, cu utilizarea nelegală a fondurile care provin de la Uniunea Europeană.
Deci practic, această Direcție Antifraudă este în cadrul lor sau e la noi?
Maria Andreescu: Există și organisme naționale și un organism european: OLAF și DLAF se numesc ele.
Deci, practic toate demersurile legale au fost făcute în acest sens a stopării finanțării europene pentru acest proiect de supraveghere în masă, deghizat în e-guvernare. Tot ce putem spera este că organismele europene se vor sesiza și proiectul european nu va continua în această formă. Nu că nu ar putea continua travestit în alte forme.
Maria Andreescu: Da și asta ne aduce la problema care dealtfel constituie esența, adică ne aduce la fondul problemei, pentru că modul în care sunt finanțate investițiile și acțiunile SRI sunt până la urmă o chestiune de procedură, de formă. Problema de fond o constituie de fapt lipsa reală de control civil asupra activității SRI, e adevărat că nu trebuie să-și bage cineva nasul în tot ceea ce face SRI pe partea operațională și așa mai departe. Pentru că de aceea SRI este un serviciu secret, însă dacă ne uităm că legea de organizare și de funcționare este din o mie nouă sute toamna, dacă ne uităm că multe dintre acțiunile pe care le întreprinde SRI, inclusiv aceste proiecte sunt sub umbrela unor hotărâri ale CSAT (Consiliul Suprem de Apărare al Țării), care nu sunt publice, dacă ne uităm la simulacrul de control pe care așa zis îl exercită Comisia de Control al SRI din Parlament, reiese foarte clar problema: lipsa de control civil asupra activității SRI!
Dar cred că acest lucru se întâmplă, mai în glumă, mai în serios și în alte state, nu suntem singurii care ne aflăm în acestă postură. Exemplu CIA în Statele Unite.
Maria Andreescu: Nu, hai să fim serioși, totuși.
Aceste structuri reprezentate de serviciile secrete au dat dovadă de-a lungul timpului de deviații, cazul CIA. Bineînțeles că până la urmă ele au fost aduse măcar formal, de ochii lumii, sub un control parlamentar aparent. Și NSA cu programul său de supraveghere în masă, de la care s-a inspirat SRI, a fost deconspirat de către Edward Snowden, în calitatea de avertizor de integritate, postură pe care și-a asumat-o cu riscurile de rigoare, și anume acelea de a cere azil politic în Federația Rusă. Poziția de insider pe care acesta a deținut-o în cadrul NSA, fiind angajat în acea instituție, i-a permis să acceseze documente secrete care, făcute publice, au dovedit fără putință de tăgadă intenția de colectare masivă de date cu caracter privat de la întreaga populație a SUA. Astfel, în urma dezvăluirilor sale, făcute public prin intermediul unor jurnale de maximă audiență, Patriot Act a fost modificat și, cel puțin la nivel declarativ, colectarea de date cu caracter privat în SUA a încetat. Evident putem să constatăm acum că SRI-ul a avut de la cine să se inspire în demersul său actual.
Maria Andreescu: La noi putem vorbi de o lipsă totală de control parlamentar. Dacă veți avea curiozitatea să vedeți care este compoziția Comisiei parlamentare de control al SRI, cred că mai este acolo încă prezent …, și nu dau nume.
Și domnul Sebastian Ghiță
Maria Andreescu: Da, sigur. Se poate pune problema foarte serios, cine controlează pe cine: comisia controlează sau SRI controlează comisia?
Am înțeles.
Maria Andreescu: Repet, o altă problemă o constituie aceea că multe acțiuni ale SRI, despre care se află ulterior, se realizează pe baza unor hotărâri CSAT, care nu sunt publice, deci poporul nu știe la ce să se aștepte. Dar uitați, vă dau alt exemplu, nu legat de situația de acum și anume problema legată de securitatea cibernetică. SRI a fost desemnat autoritate națională pe tema securității cibernetice printr-o hotărâre a CSAT dată demult, de care nu știa nimeni în momentul în care s-a ieșit cu prima propunere privind securitatea cibernetică. Acea lege din fericire a picat la Curtea Constituțională, a existat în primăvara acestui an un nou proiect care mai amesteca și alte autorități pe lângă SRI, dar tot SRI rămânea autoritate coordonatoare pe domeniul securității cibernetice. Și, la acel moment s-a aflat că de fapt era desemnată coordonatoare, printr-o hotărâre CSAT, din urmă, de nu știu câți ani. Deci avem mai multe probleme, cu legea care este foarte veche și evident nu poate fi în concordanță cu ce potențial are tehnologia din ziua de astăzi, lipsa de control parlamentar, și de aici ar trebui să se exercite un control civil efectiv asupra acestei instituții și faptul ca avem o grămada, adică majoritatea hotărârilor CSAT secrete.
Am înțeles. Deci peisajul la noi se prezintă în felul următor. SRI-ul la noi face ce vrea el. Și dacă întâmplător cineva se prinde pe sistemul de achiziții publice că ei deghizează un anumit proiect în e-guvernare și, în același timp, știind la ce deservesc acele echipamente atunci ne putem sesiza. Altfel, noi stăm liniștiți în banca noastră, în timp ce ei operează nestingheriți în background.
Maria Andreescu: Da, așa este.
Acum vă spun cum văd eu din punct de vedere jurnalistic lucrurile. Mai există un aspect destul de grav în care a fost interpelat domnul George Maior, fostul director al Serviciului Român de Informații și anume întrebarea care i-a fost pus acestuia vizează infiltrarea ofițerilor sub acoperire în structura aparatului de justiție și în mass-media. Aceste două tipuri de infiltrări reprezintă aspecte grave, fiind de altfel interzise prin legislația care se află în vigoare în România.
Maria Andreescu: Acest subiect este foarte vechi.
Domnul Maior a răspuns că aceste fapte sunt normale și de fapt, ca oricare alt sistem de informații, domnia sa că ar dori ca SRI să aibă cât mai mulți agenți infiltrați în orice domeniu de activitate în România.
Maria Andreescu: Declarația dumnealui a fost în felul următor: a precizat că România sunt același procent de infiltrați ca și în alte state. Cam așa a sunat declarația domnului Maior, dar, într-adevăr, declarația sa sugera așa cum ați interpretat-o dumneavoastră.
Pentru că, se pare că, la anumite evenimente. care ar avea un anumit potențial de dezvăluire, am observat că există o reacție din partea unor jurnaliști de la diverse publicații care generează un veritabil bruiaj în direcția neinvestigării sau conducerii în derizoriu a unor aspecte conexe cu respectivele evenimente. Și acest fapt se sesizează foarte clar. Unii jurnaliști chiar au găsit o denumire, respectiv Ion Cristoiu a botezat-o cu o denumire specifică și anume binomul SRI DNA conectat cu acoperiții din presă, care funcționează cum funcționează, adică în funcție de anumite interese.
Maria Andreescu: Da, n-aș vrea să interpretez opiniile jurnaliștilor, pentru că aici intrăm pe alt teritoriu, al drepturilor fundamentale și pentru noi, APADOR-CH, ca organizație pentru drepturile omului și libertatea de exprimare este un drept foarte important, la fel cum este și dreptul la viață privată și așa mai departe. Așa că nu aș dori să comentez opinii jurnalistice.
E în regulă.
Ceea ce vreau să vă întreb în momentul de față este în ce măsură este normală, firească, această infiltrare a agenților sub acoperire în diverse structuri din cadrul societății românești?
Maria Andreescu: Ea este foarte periculoasă. Clar. Mai ales că expresii de genul câmp tactic în sistemul judiciar pentru SRI, creează o neîncredere în acest sistem judiciar, chiar mai mare decât este la momentul de față, pentru că deja nivelul de neîncredere este îngrijorător, pentru că fără încredere în justiție societatea nu poate fi considerată una democratică. Și de asemenea și discuțiile acestea legate de mass-media. Ce pot să zic, este periculos. Cred că anumite fenomene și anumite comportamente istorice ar putea fi limitate, nu știu dacă pot fi complet eradicate, cel puțin încercări de infiltrare vor exista întotdeauna, atâta vreme cât lipsește, mă repet, controlul civil, asupra serviciilor secrete.
Am înțeles. Eu vă mulțumesc foarte mult pentru interviul pe care mi l-ați acordat.