Aceleași greșeli-istoria e ciclică – II – despre PSD și cum „alunecăm” la ruși
Politica izolaționistă pe care Donald Trump are de gând să o practice va slăbi considerabil Uniunea Europeană și mai ales NATO, iar acesta deja a declarat că nu știe dacă va interveni în cazul în care Rusia declanșează o agresiune asupra statelor baltice. Cu o Uniune Europeană divizată activiștii anti-UE devin tot mai mulți și mai organizați cu suportul Moscovei, iar pornirea acestor mișcări nici nu va dificilă mai ales datorită atmosferei generale din cadrul uniunii. După ce discursul anti-UE va căpăta amploare, vom observa cum în țările baltice, minoritățile ruse se vor „agita”, ca mai apoi, la fel ca și în Ucraina, Rusia o să intervină pentru „a-și apăra populația”. Următoarea mișcare va aparține statelor baltice, care cel mai probabil o să declare război „rebelilor”, aceștia o să fie susținuți de Rusia. De partea cealaltă, suportul o să fie acordat numai de unele state, în timp ce altele vor alege să nu se implice, iar altele o să se alăture Rusiei. Semnele deja se văd și știu că o să mi se spună că au mai fost momente tensionate și în războiul rece și după, dar toți uită un lucru esențial. Nici Federația Rusă și nici Statele Unite ale Americii nu aveau datorii așa de mari precum cele preconizate în următorii ani.
Cele de mai sus se adăugă unei Uniuni Europene în care „petrecerea” de abia a început. După Brexit, vom avea cel puțin încercări asemănătoare în Franța și în Italia, ca să nu mai amintim de Grecia, unde am văzut cu toții răspunsul opiniei publice la adresa SUA zilele acestea; o altă țară care o să pice rușilor, săracii, nu știu ce îi așteaptă, dar dacă plebea vrea, plebea primește până la urmă. În spațiul public circulă încă de înainte de Brexit ideea de destrămare a Uniunii Europene și știm cu toții ce se întâmplă cu ideile, timpul și perseverența – și ieșirea Regatului Unit era doar o idee acum ceva ani. Noi suntem oameni și ideile noastre prind viață, e un atu, un dar primit de la zei și este cât se poate de normal ca fiecare să se lupte pentru ideea lui. Ca să câștigi cu adevărat, victoria supremă, o reprezintă convingerea celuilalt că ideea ta e mai bună și nu impunerea ei doar pentru că democrația este puterea celor mulți, dar să nu uităm că democrația mai înseamnă și înțelegere pentru cei puțini, pentru că altfel nu o mai poți numi democrație. Așadar, ideea destrămării dacă nu este contracarată la timp și făcut ceva în privința aceasta, să nu le mai fie oferite motive să apară. Personal, cred că în ritmul acesta noi nu o să mai ajungem să deținem președenția. Alegerile din Franța și din Germania sunt esențiale pentru viitorul Uniunii Europene, iar în acest punct nu mai cred în sondaje, pentru că este clar că votul anti-sistem o să predomine, mai ales în state precum cele enumerate mai sus, state „forjate” de atacuri teroriste și valuri de imigranți, iar surprizele nu prea mai sunt surprize e regula ultimelor evenimente. În acest context, statele baltice deja cu părți ocupate de rebeli și „forțe de pace” rusești vor declara război, alt scenariu (alternativă la cel din Orientul Mijlociu) în care o să ne dăm cu ciocanu-n … deget.
Revin la ideea esențială, anume cea a felului în care privim aceste situații și este clar că greșim undeva, de vreo câțiva ani buni încoace o facem. Sincer, nu mai văd o soluție folosind aceste tipuri de politici, în care doar anumite state folosesc cea mai mare parte din resurse, în timp ce altele sunt îngropate în sărăcie ca și efect advers. Nu ne place să ne gândim la aceste lucruri, copiii din Africa au devenit o glumă, nu e rău că se fac glume, dar e rău că doar cam atât se face. Tot sistemul este greșit, mai ales cel economic, iar găsirea soluției nu este chiar așa de dificilă. Am fost orbiți de dreptul de a te dezvolta, dar am uitat de moralitate, de bunătatea de modă veche. Totul a dus la monopol, iar acum banii și puterea se află în mâinile a câtorva oameni, câțiva. O să fiu numit conspiraționist – exact ce vă spuneam mai sus: cei care deschid ochii sunt marginalizați, batjocoriți – dar realitatea când vă uitați în spatele oamenilor politici și ce conglomerate îi susțin, sau dacă vă uitați la contractele companiilor care produceau în timpul celui de-al doilea război mondial, o să vedeți cine conduce lumea și acum. Sunt date publice, trebuie doar să le căutați, să le citiți și să le puneți cap la cap, faceți acest lucru înainte să îmi spuneți că sunt nebun.
Soluția acum o reprezintă crearea a câtor mai multe legături culturale între țări, cât mai mult ajutor și înțelegere care implicit trebuie să se răsfrângă în social, unde divizarea își va pierde din esență cu timpul. Evident că nimeni nu ne vrea uniți și trăind în armonie, că doar acest lucru nu le face bani-o să spună că e o utopie, că sunt prea multe variabile de luat în calcul, dar în realitate avem mai mult decât o soluție practicate în prezent, care funcționează foarte bine, chiar și în aceste condiții internaționale vitrege. Avem cazul țărilor nordice unde politicile de integrare încep să aibă succesul dorit, avem Canada peste ocean unde de asemenea, găsim unul din statele cele mai mixte din punct de vedere etnic și totuși, au parte de bunăstare și stabilitate. Avem un potențial incredibil, dacă ne-am canaliza energia pe a căuta soluții și a ne dezvolta tehnologic, cultural și intelectual (care automat s-ar răsfrânge în nivelul nostru de trai), dar noi ne pierdem energia pe lupta pentru teritorii, resurse și bani. În stilu-mi caracteristic, trebuie să remarc faptul că dacă alor noștri le spun bișnițari, îmi dau seama că defapt, la nivel mondial, nu prea am progresat de la nivelul de trib – încă ne dăm cu pietre-n cap pentru balta cu pește, în loc să facem două bălți.
Așadar, eu spun să ne bucurăm de această perioadă și să o prețuim pe cât de mult posibil pentru că oricât am fi de pesimiști, ceva ne ține relativ stabili aici în zonă. Nu îmi vine să cred că spun acest lucru, dar ceva, cumva merge bine în sistemul nostru datorită căruia noi încă suntem pe linia de plutire în timp ce alte țări din zonă o iau încet spre partea de restrângere de drepturi și politici izolaționiste care o să le cauzeze instabilități. Idioții ăia de la PSD, ALDE sunt în „cârdășie” cu BOR-ul (care nu știu de ce nu se pune pe listele electorale, că la cât e de înfiptă în politic o să ne închinăm la Dragnea în scurt timp); revenind: idioții aia de la PSD și ALDE (m-am repetat pentru efect) se folosesc acum de discursul de familie tradițională, cu referendumul, când la noi în societate nici nu se punea o astfel de problemă, iar până la urmă, oricum trebuia să ne afiliem directivelor UE și ONU în ceea ce privește drepturile omului sau iarăși facem selectiv treburile și dacă se poate cu duble standarde, că am devenit țara dublelor standarde. Dacă vor câștiga și vor ajunge să facă acest referendum, speculând valurile de antipatie față de minorități, vom deveni o societate restrictivă, pentru că după cum spuneam mai sus: un lucru mic duce la unul mai mare. După ce vom pune la zid toate minoritățile, vom începe să ne punem la zid unii pe alții, cum era „pe vremuri” când doi din trei vecini erau informatori la securitate. Acolo ajungem cu propuneri din acestea cretinoide venite de la imbecilii aceștia.
Alegerile din această iarnă vor reprezenta viitorul țării, acestea vor reprezenta tabăra pe care noi o vom alege – pentru că țările cu politici publice asemănătoare tind să se asocieze, iar noi vom avea de ales dacă vom alege să devenim o societate restrictivă (nu că acum ar fi atât de liberă) sau vom alege să fim o societate „șchioapă”, dar liberă. Spun „șchioapă” pentru că Cioloș și trupa încă nu au o experiență și un rodaj temeinic pe scena politică, iar semnalele de început au fost promițătoare (deși finalul a dezamăgit total), dar e loc de mai bine. Prefer alternativa lor ca să nu ajung în tabăra rușilor împins de vânt. Toți pesedeii o să îmi sară acum în cap, dar ideologic și la nivelul valorilor promovate în prezent, după ce aplicăm filtrul puterii care o să le întărească esența și totodată tăria cu care implementează aceste valori în viitor, vor ajunge să fie mai aproape de Moscova decât de Washington, dar o să fiți în stare să vedeți acest lucru dacă chiar știți politică și fenomenul, nu precum intratul vostru în partid pentru o funcție în schimbul căreia cotizați cu bani sau voturi – aceea nu e politică, e bișniță, troc.
Ne așteaptă vremuri tulburi…