Iohannis și clasa politică – porcul și dinamita
În primul rând trebuie să justific titlul articolului ca nu cumva să creadă lumea că jignesc Președintele, în acest punct părerea de rău este mai degrabă îndreptată spre acesta. Folosesc o zicală derivată din cele tradiționale precum „te uiți ca vițelul la poarta nouă”, care caracterizează situația prezentă: Iohannis se uită la clasa politică precum porcul la dinamită. Porcul este un animal subapreciat, care după părerea mea ar trebui să merite mai mult respect; spre exemplu, acesta este o sursă de hrană de bază pentru români, da, unii s-ar lega de părțile murdare și de comportamentul lui natural, dar eu văd altfel situația, cu milă. În ochii necuvântătoarelor, dacă ați asistat la vreo sacrificare „live”, parcă se poate observa de înainte cu ceva timp că e speriat, ca mai apoi când își dă seama ce se întâmplă cu el, privirea devine tragică, iar deznodământul îl știm cu toții. În aceeași situație este și Iohannis după gafa cu invitațiile la parada de ziua națională. Aduceți paiele și pălinca, voia bună și grătarul, ne vom „distra”. Da, la prima vedere suntem tentați să spunem „Da, foarte bine!”, dar nu este chiar așa – vă invit să privim altfel situația.
Prin această mișcare, într-o zi a unirii, acesta a dat de o parte niște politicieni cu „bube”, dar poporul nu o să vadă acest lucru, votanții PSD, ALDE și așa mai departe o să vadă că reprezentanții lor au fost înlăturați din spectrul public, ascunși, cenzurați. Pe de-o parte mă bucură acest lucru, chiar dacă răul ce va fi să vina în urma lui este mare, iar șansele să „jalonăm” aceste aspecte negative sunt slabe. De ce mă bucură? Foarte simplu, personal sunt un adept al liberalizării societății, unde avem parte de un stat puternic, care colaborează cu mediul economic de pe o poziție puțin superioară (pentru a controla eventualele derapaje la care este predispus economicul), iar unde social, libertatea de exprimare trebuie să se răsfrângă automat în legislație și în direcțiile valorice ale țării – vorbim de tradițional, dar în România și maghiarii sunt parte din tradițiile noastre, parte din noi, la fel și rommii și putem continua așa cu toate minoritățile, fie ele religioase, etnice și așa mai departe, pentru simplul fapt că trăiesc în țară și plătesc taxe și participă la fenomenul social, activ. PSD și ALDE sunt militanți ai traditionalului, pentru că s-au agățat de sau au creat (rămâne de văzut) Asociația pentru Familie, care au strâns cele trei milioane de semnături, care ulterior se vor transforma în voturi. Prin această mișcare ei vor marginaliza o comunitate, minoritate, pentru că limitând prin lege, vor limita și social, iar aceștia vor fi persecutați peste tot, dați de o parte și nerecunoscuți. Lăsându-i de o parte la paradă, Iohannis le-a arătat ce rău este să fi lăsat de o parte și marginalizat, cenzurat, dar nu prin acest fel reformam clasa politică.
Această mișcare a Președintelui arată cât de slab este acesta, cât de prost consiliat și cum nu a calculat deloc această mișcare. Este slab pentru că putea să îi invite și găsea o soluție prin discurs, de a rezolva acest aspect, să inspire poporul (românii sunt infometați după inspirație și măreție, nu mai avem – dar ajung mai târziu la acest subiect), să îi „dojenească” public printr-un discurs care să atingă toate păturile sociale și toate culorile electoratului, iar acest lucru mă duce la cât de prost este consiliat. Pe lângă acest aspect, consilierii nu au luat în calcul implicațiile unei astfel de mișcări: este clar că Iohannis îl susține pe Ciolos, iar acesta la rândul lui este promovat și s-au agățat de el cei de la PNL, iar aceștia nu stau prea bine în sondaje. PSD și ALDE se vor folosi de acest lucru pentru a își mobiliza votanții și o vor face mult mai ușor și eficient, pentru că omul când se simte dat la o parte, se revoltă. Așadar, cum porcul nu știe ce e dinamita și nu ar fugi de una aprinsă, la fel și Iohannis cu trupa, nu știu ce e aia persuasiune și politică, nu că ceilalți ar știi mai bine.
Mă întristează că în loc de fericire, speranță și împăcare, de ziua națională vom avea parte de huiduieli și mizerii și balcanism. Tradițional, nu?! Ne-am obișnuit cu aceste „românisme”, iar acum le vedem ca fiind tradiționale și din disperare, orbire, vom alege calea ușoară, ne vom întoarce la ce știm cel mai bine: jugul. Pentru cei care nu știu, acesta este harnașamentul care vine pus pe boi sau cai atunci când trag la plug. Este mai ușor așa, limitând libertăți și limitând paleta socială din mai multe puncte de vedere. Aveam nevoie de măreție acum, de un Președinte care să îi adune pe toți laolaltă și să alegem în sfârșit un drum coerent și stabil. Nu avem însă parte de acest lucru, iar la 11 decembrie vom alege să închidem ochii și să ne mai batem un cui în sicrie. Știți de ce, bișnițari de prin partide, de ce mulți români încă tânjesc după perioada comunistă? Știți, știu acest lucru sigur, dar nu vă pasă. Atunci aveam parte de securitate, stabilitate și previzibilitate. România era un stat sigur, cel puțin propagandistic, ceea ce liniștea societatea și creștea încrederea în stat. România avea parte de stabilitate în politici, nu este greu de înțeles de ce, iar nu în ultimul rând, avea parte de previzibilitate și puteai să îți faci planuri bazându-te pe fundații solide. Acum nu mai avem nici unul din aceste aspecte! Nu ne simțim siguri pentru că suntem slabi diplomatic (ca să nu mai menționez militar), suntem slabi diplomatic pentru că nu avem stabilitate pe plan intern, nu am găsit un ritm care să ne aducă beneficii, iar ritmul nu a fost găsit pentru că oamenii care se perindă pe la conduceri sunt oameni de moravuri și pregătiri îndoielnice care iau decizii proaste.
În ultimul rând vreau să mai adaug un avertisment, ceva sumbru ne poate aștepta cu un asemenea discurs. Discursul promovat, pe lângă faptul că ne dezbină, duce și la o creștere a tensiunilor în societate, iar în aceste momente statul este slab și poate fi atacat prin manipulări externe sau interne. Să nu care cumva să pățim și noi ce a pățit Iugoslavia (deși calculele sunt altele), nu ar fi prima dată când se încearcă în România o asemenea mișcare. În acest moment nu mai am nici un dubiu că PSD-ul va câștiga majoritatea, iar numai o minune, un iepure scos din pălărie, mai poate întoarce balanța înspre cealaltă tabără. Am urmărit din diferite surse media dezbaterile politice și am fost atent la discursul pesedeilor și am depistat deja câțiva care au un discurs nu neaparat pro Moscova, dar oarecum împăciuitor pe principiul: „nu e Dracu` atât de negru”, uneori e și „de treabă”. Aveți grijă, dragi români, aveți grijă! Totul începe de la o idee, un cuvânt. Am ales un drum occidental, european în 2007 și ne-am asumat că vom urma un anumit set de politici, am primit susținere pentru acest lucru, mai ales financiară. Credeți că salariile s-au mărit (așa puțin cât s-au mărit) pentru că au fost politicienii noștri eficienți? Nicidecum! Fondurile, politicile și supravegherea Uniunii Europene – alături de mediul economic – au tras căruța numită România. Dacă pesedeii ne vor îndrepta ușor, lin, dar sigur către Moscova, vor pleca corporații străine, UE-ul își va retrage din suport, iar noi vom avea de suferit. Cu siguranță o să mi se spună că se pot găsi soluții și astfel, dar vă invit să citiți ce am scris mai sus printre rânduri: clasa politică din România nu este în stare, suntem o căruță!
Votați această cale, o să vedeți cum minoritățile o să fie marginalizate încet, după aceea corporații internaționale se vor muta pe baza unor sancțiuni, sabotări, sau pentru simplul fapt că nu prea o să mai fim în tabăra lor, acestea o să plece din țară, iar centre economice puternice precum Cluj-Napoca, Timișoara, București vor începe să aibă mai mulți șomeri. Votați jugul, dragi români, sunteți obișnuiți cu el!