Politica la nivel înalt, politica adevărată, este departe de noi, iar ceea ce se petrece și ce urmează a se petrece în jurul nostru nu poate fi (cel puțin în stadiul în care ne aflăm) influențată în vreun fel de orice tip de guvern rezultat din gașca adunată în urma ultimelor alegeri. Ne tot mințim că avem stabilitate politică, dar până la urmă ce este aceea? Trei sau patru ani de guvernare înseamnă stabilitate? Nu avem nici un proiect politic care să reziste mai mult de atât, luați toate alianțele de-alungul timpului și veți observa. Ceea ce se întâmplă este de fapt o deformare a valorilor politice care poate fi corectată prin educație, dar l-am auzit astăzi clar pe Dragnea: nu există bani pentru 6% pentru educație. Își victimizează județul acum prin diverse declarații, dar ce nu înțelege el e că nimeni nu are ceva cu oamenii, nu este vina lor că nu există cultură în județ, că poate de aceea a tot ieșit Dragnea pe acolo. Ce, Dragnea?! Te temi că dacă vei da 6% pentru educație scade PSD-ul în sondaje? Nu măi, papagal ajuns șef ce ești, dacă dai 6% pentru educație vom avea variante mai bune de la PSD pe care să le alegem în locul tău. Nu scade partidul în sondaje, crește calitatea țării, a tot ceea ce facem.
Este amuzant circul care se desfășoară pe scena noastră în aceste zile și de o parte și de cealaltă, iar bine nu face nimănui. Klaus Iohannis cu PNL-ul cad în penibil la fiecare pas făcut, parcă se află într-un nisip mișcător al alegerilor proaste; cu aproximativ două săptămâni înainte de 1 decembrie parcă au luat-o razna și s-au întrecut în care își poate da cel mai tare cu ciocanu-n deget. Sunt într-o degringoladă totală, după un eșec a cărui cauză au fost însăși ei, felul lor de a fi ca oameni. Spun acest lucru pentru că lăsând de o parte strategii de campanie (eficiente sau mai eficiente sau în cazul de față – catastrofale), PNL-ul era și încă este scindat pe interior, oamenii nu se înțeleg între ei, sunt doi lideri peste tot (informali), cel puțin două fracțiuni, iar acolo unde se întâlnesc condițiile anterior prezentate, avem rezultatele prezente.
De partea cealaltă m-am amuzat astăzi la auzul cum Putin a băgat frica în Sarkozy la Summitul G8 din 2007. Nu la mult timp după ce Nicolas Sarkozy a ajuns președintele Franței a avut loc întâlnirea între cele mai puternice opt țări ale lumii. În cadrul întâlnirii, Vladimir Putin a făcut demersuri intense pentru a rămâne la o convorbire privată cu noul președinte francez. În acea perioadă, Nicolas Sarkozy era un vehement critic al Rusiei și politicilor acesteia asupra cecenilor, drepturile homosexualilor, abuzuri comise asupra drepturilor omului și așa mai departe. Odată aflați în aceeași cameră, Sarkozy a început să îi enumere toate acestea lui Putin în timp ce acesta tăcea adânc urmărindu-l cu privirea, ceea ce l-a făcut pe francez să se simtă incomod. După aceea Putin i-a arătat din mâini, gesticulând, dimensiunile Franței și cele ale Rusiei, ca după aceea să îl amenințe că îl va distruge dacă i se va opune. Nicolas Sarkozy a ieșit din acea întâlnire privată speriat și în stare de șoc, cu un comportament ce semăna al unui om ce consumase alcool, presa marcând momentul la vremea respectivă. Așa se face politica la nivel intalt.
Faceți un exercițiu de imaginație și luați figurile politice aflate pe scenă la momentul actual, puneți-le în locul lui Sarkozy și distracție plăcută. Iohannis nu prea vorbește el, dar cred că după o asemenea întâlnire ar amâna conferința de presă cu trei zile, iar Dragnea ar lua poziția ghiocelului și ar saluta cu „d`ale partidului” că doar sunt rude. După ce o să reușiți să vă distrați cu toate variantele posibile, o să vă rog să vă gândiți bine. Eu am zis că penibil este cuvântul cel mai potrivit, deși înclin mai degrabă spre inconștient.
În acest moment sper să se găsească un guvern cât mai repede, care de preferabil să nu îl implice pe Dragnea ca și șef. Să refacem cât de cât stabilitatea firavă de care ne bucurăm pentru că în față se anunță ape tulburi în care serviciile secrete ale Statelor Unite ale Americii au acuzat oficial Rusia de implicare în campania prezidențială. Cei mai mulți au trecut cu vederea această declarație și această concluzie, dar asemenea titluri în ziare și asemenea dezvăluiri aveau loc prin anii `50. Avem nevoie de minți limpezi în fruntea țării, iar acum mai mult că niciodată, avem nevoie de liniște și coerență, două aspecte/nevoi pe care PSD-ul este în stare să le ofere doar cu costul măririi datoriei externe.
