Credeam că Alexandru Ioniță, un fanatic suporter, este singurul ciudat din această perioadă. Plânge ca o fată mare părăsită când Steaua câștigă, rupe poze cu Steaua, în fine, devieri pshihice grave. Însă, m-am înșelat!
Nebunia malefică cu drepturilor homosexualilor a atins cote alarmante. Susținătorii de serviciu a acestei idei de libertate soră cu nebunia patolgică și clinică au lansat recent ideea că alăptatul la sân ar trebui interzis în public pentru că îi deranjează pe homosexuali. Adică, ăia nu pot alăpta, pentru că așa i-a lăsat natura firii, să fie bărbați, cel puțin teoretic. Și atunci, iubițica lui Cocoloș, sa-i zicem Giovani, ar putea să facă o criză de nervi, să își dea foc, să își taie venele, să se arunce în fața mașinii, să încerce să oprească cu trupul său firav o locomotivă care vine cu o viteză uraganică, în fine, ar putea face multe nasoale și să moară ca un cretin, pardon, cretină, pentru că pieptul lui sau al ei nu produce lapte.
Imbecilitate mai mare nu am mai întâlnit. Oengiștii care clamează cu gura până la urechi că societatea trebuie să se schimbe, că trebuie să umble în curul gol pe stradă și să se vopsească cu lavabil în culorile CURcubeului sunt plătiți să facă asta. Ei nu cred că alăptatul e o problemă gravă mondială, ei fac astfel de afirmații și le aruncă în eter pentru că asta este meseria lor. Să manânce rahat, fără efort și pe bani…
Propaganda agresivă din ultima vreme este una nesănătoasă și dubioasă pentru un om cu scaun la cap. Paradele vomitive ale acestor elgibidiști sunt grobiene și comportamentul ăsta microbian dăunător face ca societatea zdravănă să reacționeze ca un antibiotic puternic.
Alăptatul la sân este o povară pentru acești indivizi așa cum invocarea dreptului la căsătorie între persoane de același sex a devenit lozinca pentru aceiași oengiști. Desele dezbateri în care, reprezentanți ai acestei mase bacteriene nocive vorbesc cu voci feminizate despre dreptul la căsătorie pentru Cocoloș și Giovani sunt manipulatoare și fără substanță. Nimeni nu le ia dreptul acestora la iubire, la dragoste fizică și la conviețuire în doi, în trei, în patru, etc.etc.etc! Disprețul față de ei, venit din rândul majorității sănătoase s-a născut din scârba pe care aceștia o revarsă pe străzi.
Profesorul universitar Virgiliu Gheorghe afirma că în timp ce s-a concentrat pe redefinirea căsătoriei și consacrarea prin lege a „dreptului” cuplurilor unisex de a avea copii, mișcarea LGBT a introdus de asemenea, în mod tacit, procese juridice militând pentru ca legea să recunoască percepția personală, și nu realitatea biologică, drept adevăr. Odată ce Curtea Supremă a redefinit căsătoria, concentrarea presei asupra mișcării LGBT a început ușor să se transfere asupra genului și transgenismului. „Vor să distrugă cu totul conceptele de masculin și feminin”, a avertizat Rob Dreher de la The American Conservative. „Asta urmăresc și nu se vor opri până când nu vor obține.”
Pare clar dar dacă mai adăugăm și spusele profesorului Morabito putem să înțelegm și mai multe : „Distincțiile dintre sexe sunt germenul tuturor relațiilor umane. Prin abolirea lor se abolește, practic, autonomia familiei. Or, acesta este un act de violență asupra copiilor, întrucât poate servi, la un anumit punct, la separarea acestora de originile lor. Prima întrebare transcendentală a fiecărui copil este: «Eu de unde provin?» Dacă legea nu îi va permite copilului să își recunoască originile și integritatea în chipul unei mame și al unui tată, aceasta destabilizează sentimentul de sine al copilului. Creează o disfuncție personală a copiilor și, practic, sfârșește prin a răspândi mai multă disfuncție și chiar o distopie în societate.”
Portalul culturavieții.ro subliniază într-un articol bine documentat și de substanță că CEDO confirmă inexistența unui „drept” la căsătoria între persoane de același sex.
- Problema căsătoriei între persoane de același sex este „subiect al legilor naționale ale Statelor contractante” (§ 36, cu ref. la decizia din cauza Schalk și Kopf c. Austria (nr. 30141/04);
- Articolul 12 confirmă conceptul tradițional de căsătorie, care este uniunea între un bărbat și o femeie și „nu impune asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie„ (§ 36, cu ref. la decizia din cauza Gas și Dubois c. Franța, nr. 25951/07, § 66);
- Articolul 12 „nu poate fi interpetat ca impunând asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie” (§ 39). Această reamintire a recentelor decizii din cauzele Hämäläinen c. Finlanda (nr. 37359/09) și Oliari și alții c. Italia (nr. 18766/11 și 36030/11) are un impact puternic deoarece recunoaște limitele teoretice ale interpretării dreptului la căsătorie;
- Cu privire la dreptul la respectul pentru viața privată (garantat sub art. 8) și la principiul non-discriminării (art. 14), „Statele sunt (…) libere (…) să restricționeze accesul la căsătorie la cuplurile de sexe diferite”, (cu ref. la decizia Schalk și Kopf, § 108 și Gas și Dubois, § 66);
- Statele „se bucură de o anumită marjă de apreciere cu privire la statutul exact conferit de mijloacele alternative de recunoaștere” a relațiilor de același sex și a diferențelor între acestea și drepturile și obligațiile conferite de căsătorie (§ 58).
Aceste puncte reprezintă câteva argumente CEDO legate de acest subiect paradoxal despre căsătoriile între persoanele de același sex.
Prin urmare, un drept internațional, obligatoriu, care să reglementeze o astfel de uniune sau parteneriat nu există, fiecare stat în parte având dreptul de a decide individual dacă accept sau nu o astfel de masdcaradă.
Și iată de unde a început isteria și asediul elgibidiștilor asupra țărilor rezervate vis-à-vis de visul lor sodomic. Țările estice sunt cu siguranță ținta principală.
“Țările din estul Europei păstrează încă un puternic caracter creștin, un echilibru social și un respect profund pentru instituția numită familie. Cultura și tradiția acestor state a rămas neatinsă și de aici a apărut și ura propagandistică a unor ONG-uri vis-a-vis de acest conservatorism. Vedem prea bine că ura viscerală a persoanelor plătite să arunce cu noroi în estul Europei este îndreptată înspre Biserică, tradiție și familie. Atacurile au fost, sunt și vor fi violente pentru că în aceste locuri, oamenilor le este greu să accepte faptul că un copil poate fi înfiat de doi bărbați care vor fi recunoscuți ca fiind soți și deci, familie. Ceea ce vor ei să facă și am mai spus asta este eliminareaa conceptului de familie, impunerea Bisericii de a accepta căsătoriile între persoanele de același sex ”, spuse profesorul Gheorghiu.
Sunt bani mulți în joc iar unii oameni ușor de cumpărat. Prin urmare, homosexualii și mica masă de fanatici “elgibidiști” nu sunt decât o masă de manevră pentru păpușarii planetei care vor o nouă ordine mondială, o unică religie și un alt concept de viață. Cine nu acceptă să se scalde în lăturile lor sunt imediat catalogați ca rusofili, primitivi și oameni îndărătnici. I-aș întreba însă pe lefegii oengiști care și-n sculare și-n culcare stau cu homosexualitatea în gură: v-ați lăsa bă ipocriților copiii pentru o zi, două, trei într-o frumoasă familie de homosexuali atunci când voi o ardeți prin concedii, pe afară, din banii câștigați din apărarea libertăților FUNDamentale ale oropsiților sexual?
