Aflu de pe pagina de Facebook a amicului jurnalist Dan Horea, că un oarecare tânăr revoltat se pronunță vizavi de trecutul cultural din timpurile ”Epocii de aur”, după cum urmează: ”bah bosorogi comunisti, cacavati pe cenaclu flacara a vostru, tineri liberi au untold nu comunisti ca paunescu”. Acesta este un citat din acest tânăr, pe care nu-l cunosc absolut deloc și nici măcar numele nu i-l cunosc, dar vorbesc despre un tânăr care face parte din viitorul nostru comun. Vorbesc despre un tânăr care aparține unei generații care cum-necum, prin prestația lor profesională și socială va trebui să ne asigure pensiile. Mie mai puțin, pentru că vă spun sincer nu mai am încredere, cel puțin la acest moment, că țara aceasta își va mai permite să-și respecte cetățenii și să acorde pensii celor care au trăit și muncit în ea. Nu includ în această lipsă de speranță pensiile speciale sau cele din aparatul de justiție sau ale polițiștilor, pentru că sunt destui descurcăreți în sistemul de justiție și cel al aparatului polițienesc care să-și fi asigurat deja singuri viitorul. Nu mă leg nici de semianalfabetismul acestui tânăr, pentru că treaba mea e să-mi învăț copilul unde să pună cratima și cum să facă acordurile gramaticale pentru ca limba română să sune frumos și curat, sau precum un ”foc ce arde” după cum spunea Alexei Mateevici. Nici faptul că el vede în generația vârstei a doua niște ”boșorogi” nu este deranjant pentru mine, dar această abordare spune multe despre el și cei aidoma lui. Clar eu aparțin generației de vârsta a doua, cu al tip de educație primită, cu alt timp de implicare parentală vizavi de viitorul profesional al copiilor, cu un acces restrictiv la ceea ce înseamnă tentații în ziua de azi. Aparțin generației care avea la îndemână pentru timpul liber biblioteca, parcul și cofetăria din cartier. Ascultam muzica pe casete BASF, AGFA și ORWO, făceam audiție muzicală la câte un prieten acasă, un prieten mai răsărit care avea un magnetofon Tesla sau Kashtan, ascultând cu mare bucurie un Pink Floyd, Whitesnake, Jethro Tull, Yngwie Malmsteen, AC/DA sau BB King. Alții erau cu Depeche Mode sau cu Sandra, Bad Boys Blue, CC Catch, Pet Shop Boys sau Modern Talking. Fiecare cu gusturile lui. Muzica atunci era mai simplă, mai puțin sofisticată și sintetizată cum este în vremurile noastre. Sunt diferențe evidente, pentru că viața evoluat, tehnica a evoluat, ca atare și muzica a evoluat. Nu am ascuns niciodată că nu includ în gusturile mele muzicale genul de muzică care se practică și se cântă la un festival de genul Untold, dar asta nu înseamnă că nu pot înțelege și respecta gusturile festivalierilor. Singurul deranj pentru mine, vizavi de Untold, se rezumă la decibelii necontrolați de pe stadion, muzica urcând zvâcnind urlându-mi în tâmple și timpane. Este singurul motiv pentru care am fost mereu împotriva acestui festival, mai precis faptul că se ține în inima orașului. Clar că există și beneficii pentru Cluj și pentru România, în sensul că aduce turiști festivalieri mulți și ca atare festivalul este și aducător de venituri la bugetul local. Nici faptul că festivalierii sunt majoritar agramați sau semianalfabeți, că sunt câțiva scăpătați care trag pe nas sau se-nțeapă în venă sau că se mai întâmplă să vezi câte un grup răzleț încercând să experimenteze ”revelațiile” comei alcoolice, nu mă deranjează. Eu consider că fiecare este liber să gândească și să procedeze în acord cu prezența sau lipsa discernământului și să-și asume consecințele acțiunilor sale (treaba cu asumatul este de o raritate absurdă, dar mai găsești pe ici pe colo). Cât despre faptul că festivalierii sau fanii Untold se ”reproduc” scriptic și ideologic pe rețele de socializare?! Pentru mine este teribil de amuzant în timp ce pentru ei viitorul este redundant. Ei vin la distracție, organizatorii fac bani (munciți de altfel, chiar dacă asta înseamnă a exploata slăbiciunile și gusturile festivalierilor) și totul se termină într-o feerie de culori și note muzicale.
Ce ne-au adus ultimele aproape trei decenii? Păi să vedem: generația Pro, generația Emo, generația Hipster, generația Hater, generația ”#rezist” și generația Untold. Să vină pensiaaaaaaaaaaaa!…
PS: Când am început editorialul eram foarte hotărât să rup bucăți festivalul Untold și festivalierii. Apoi am realizat că nu merită, nici nervii și nici un potențial conflict cu festivalierii odihniți de pe rețelele de socializare. Pentru cei care speculează aiurea am un mesaj: nu există nici un conflict, nici măcar unul al generațiilor. Sunt mult mai preocupat de ceea ce am de făcut decât să stau să aprofundez studiul prostiei festivaliere, mai ales că prostia lor tine spre infinit iar timpul meu liber undeva spre zero! Mai țineți minte vorba ghidușă românească ”dacă ești prost de mic, când ești mare numai te joci”? Sincer, nu am nici timp, nici chef de joacă!…
