În fiecare sfârșit de săptămână văd și revăd aceiași știre: aglomerație în drumul spre munte. Mii și mii de mașini merg bară la bară. Turism. Dar când vezi ce lasă în urmă miile și miile de mașini la munte după săptămânala invazie de weekend te apucă groaza. Barbarism. Tone de gunoaie, poteci de munte inundate de cutii de bere goale, hârtii, pamperși, bidoane, pungi, resturi alimentare… Drumul până la Gura Diham este pigmentat cu gunoaie. Gunoaie în locul în care turiștii mașiniști fac grătare. Gunoaie peste tot. Văd o avertizare în drumul spre Gura Diham: Atenție, urși!! Aș schimba cu…atenție, cocalari de weekend! Ăia cu mașini care nu se simt bine dacă nu mănâncă o halcă de carne într-o poiană de munte.
Vrem autostrăzi ca să putem să mâncăm la munte. Să aruncăm gunoaiele printre brazi și în apele de munte. Ne-am plictisit să le aruncăm prin orașele noastre împuțite. Aș interzice accesul mașinilor în parcurile naturale din țară. Aș înființa niște gărzi ecologice care să se plimbe prin aceste parcuri și să aibă dreptul să dea amenzi pentru lăsarea gunoiului la întâmplare. Aș pune bariere la intrarea în fiecare parc național. Nu intri cu mașina în parc. O lași la intrare în parcare. 100 de euro, ora de staționare. Aaaa, e mult? Păi șmechereala se plătește! Că e munte și nu prea se gustă poluarea pe aici. Mergeți pe jos.
Bă’ boilor din ministerul mediului, parcelați dracului Parcurile Naționale, nu mai frecați menta prin birouri. Zace ministerul de funcționari mediocri care stau cu curul pe scaune citind cu ochii beliți ce mai scrie Mărioara sau Gigel pe rețelele de socializare. Găsiți soluții viabile pentru stoparea acestui barbarism unic în lume. Vrei să te plimbi, lași buletinul la intrare. Vrei să mănânci în parc, ok, foarte bine. Uite un sac unde sa îți pui mizeria și ia și un număr de ordine pe care scrie locul unde o să stai. Când vrei să pleci, venim și verificăm cât de curat este locul unde ai stat, locul unde ai campat. Dacă ești mizerabil te întorci să faci curat și mai iei și o amendă. Amenda pentru șmechereală și râgâială în natură. Este soluția de avarie într-o țară sufocată de cretinism și șmechereală ucigătoare.
Și totuși, cât de masochist să fii ca la fiecare final de săptămână să mergi cu mașina la munte? Când știi că este aglomerație. Mergeți cu trenul iubitorilor de munte și natură! Este mai ecologic. Luați în spate grătarul ăla. Și pachetele cu carne! O sa fie tare cool, o sa vedeți!!! Și strângeți-vă dracului mizeriile hepatice după ce râgâiți ca porcii mici prin munții patriei. Pentru hoarda asta isterică nu aș face nici o autostradă. Nici acum și nici peste 100 de ani. Aș face autostradă spre munții patriei când România va da semne de însănătoșire. Când potecile montane nu o să mai fie sufocate de cancerul plasticului și al gunoaielor umane. Când munții vor respira civilizație. Până atunci, trenul este o soluție ecologică. Un compromis. Măcar și pentru simplul fapt că în genți se pot căra mai puține gunoaie!!!
PS: Tot respectul pentru adevărații iubitori de natură. Tot respectul pentru cei care în drumețiile lor își găsesc timp să curețe mizeriile făcute de primitivii de weekend!
