Cu modestie, de praznicul Adormirii Maicii Domnului Maria, am vernisat la Institutul Cultural Român din Beijing o expoziție de fotografie dedicată martirilor neamului românesc intitulată „Moștenirea Brâncovenilor”. Un proiect dedicat Centenarului Marii Uniri a României, la care am trudit vreme de mai multe luni și care, iată, a fost acceptat de ICR și primit de publicul chinez. Expoziția include imagini ale frescei Mănăstirii Surpatele din județul Vâlcea, ctitorie a Mariei Brâncoveanu, lucrările fiind tipărite pe mătase apoi prinse în sistemul tradițional chinez huazhou/画轴 (rolă specifică mesajelor imperiale, ulterior tablourilor tradiționale).
Credit foto: Song Xiaofeng/宋晓峰
Vreme de peste o oră și jumătate, alături de invitați, am prezentat chinezilor, între care și un grup de elevi, despre jertfa martirilor Brâncoveni, despre moștenirea culturală și religioasă, despre sacrificiu, onoare, curaj și demnitate în spațiul românesc.
Au vorbit în cadrul vernisajului: Constantin Lupeanu – directorul ICR Beijing, Zhang Wenxiang – pictor, Wan Tieshan – președinte al Asociației de Prietenie China-România, Luo Dongquan – vicepreședinte al Asociației de Prietenie China-România și subsemnatul, cu toții evidențiind personalitatea și moștenirea domnitorului Constantin Brâncoveanu.
„Avem bucuria de a vernisa o expoziție specială, dedicată unuia dintre cei mai importanți voievozi români din toate timpurile, un promotor al culturii, credinței și sacrificiului, Constantin Brâncoveanu. În anul Centenarului României Mari, Dan Tomozei oferă publicului din China ocazia de a cunoaște o parte din valoroasa cultură a românilor, Cultura Brâncovenească, dar și să descopere istoria tragică a familiei care a ales să se sacrifice pentru a nu renunța la credință.” – Constantin Lupeanu
„Fac o comparație, raportat la aceea epocă, între Constantin Brâncoveanu și Împăratul Kangxi (n.m. 1654-1722) care, la rândul lui a făcut foarte mult din punct de vedere politic, economic, al relațiilor externe, al promovării culturii și artei. De asemenea, la fel ca Brâncoveanu, a fost un mare patriot.
Sunt unul dintre chinezii care a studiat și lucrat în România și am avut ocazia să vizitez multe dintre mănăstirile și palatele brâncovenești, unul dintre acestea fiind Palatul Mogoșoaia, care a găzduit multe delegații oficiale chineze și evenimente importante bilaterale.
În numele Asociației de prietenie România-China, felicit și admir autorul pentru că a putut să realizeze această expoziție și să o aducă în fața publicului chinez, ceea ce este foarte important.” – Wan Tieshan
„Expoziția îmbină stilul cultural tradițional românesc brâncovenesc, cu stilul cultural tradițional chinez, lucrările fiind realizate din imagini imprimate pe mătase apoi prinse în sulurile chinezești. Mai mult, subiectul expoziției, reprezintă un subiect comun România-China: Constantin Brâncoveanu a luptat, ca și alți voievozi români, pentru libertatea românilor, împotriva invaziilor străine, similar poporului chinez. De aceea, vizionând această expoziție regăsesc cu sinceritate apropierea celor două culturi” – Luo Dongquan
Expoziția „Moștenirea Brâncovenilor” cuprinde 17 lucrări (cinci de mari dimensiuni) reprezentând fresca Mănăstirii Surpatele (sec. XVI-XVII), Judeţul Vâlcea, ctitorie a Mariei Brâncoveanu.
La data de 15 august 1714, la Istambul, Constantin Brâncoveanu a fost omorât prin decapitare. Înainte de a fi executat, în faţa sa i-au fost omorâţi cei patru fii: Constantin (31 ani), Ştefan (29 ani), Radu (24 ani) și Matei (11 ani), dar și întâiul sfetnic, Ianache Văcărescu.
Fiul cel mic, Matei, de numai 12 ani, a fost cuprins de groază văzând cum frații lui au fost decapitate. Cu lacrimi în ochi, înainte de execuție, domnitorul Constantin Brâncoveanu le-a vorbit fiilor săi spunând:
„Iată, toate avuțiile și orice am avut, am pierdut! Să nu ne pierdem încai sufletele… Stați tare și bărbătește, dragii mei! să nu băgați seamă de moarte. Priviți la Hristos, mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit. Credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința voastră pentru viața și lumea aceasta … .” – Andrea Memno, plenipotenţiarul veneţian la Ţarigrad (Constantinopol)
Matei, fiul cel mic, cuprins de groază în fața morții, a cerut tatălui său să fie lăsat să renunțe la credința creștină ca să fie iertat de pedeapsă. Cu lacrimi în ochi, voievodul Brâncoveanu l-a încurajat spunând:
„Din sângele nostru n-a mai fost nimeni care să-şi piardă credinţa. Dacă este cu putinţă, mai bine să mori de o sută de ori, decât să-ţi renegi credinţa strămoşească, pentru a mai trăi câţiva ani pe pământ.” Atunci, Matei a privit călăul și a spus: „Vreau să mor creştin! Loveşte!” – Anton Maria del Chiaro
* * *
Resturile omenești ale martirilor Brâncoveni au fost aruncate în apele Golfului Bosfor, de unde au fost recuperate de creștini. Cu ajutorul lui Anton Maria del Chiaro, secretarul personal al Voievodului, Maria Brâncoveanu a aflat unde au fost îngropate trupurile fiilor și soțului său, în Mănăstirea cu hramul Adormirii Maicii Domnului din Insula Halki.
După un an şi jumătate în exil, doamnei Maria i s-a permis să se întoarcă în ţară, unde a început pregătirile pentru repatrierea rămăşiţelor voievodului.
La șase ani de la tragicul eveniment, în 1720, după îndelungi eforturi, osemintele lui Constantin Brâncoveanu au fost aduse în țară și îngropate în Biserica Sf. Gheorghe Nou din Bucureşti.
Totul a fost făcut în secret, taina fiind cunoscută de Maria Brâncoveanu, fiice şi preoții bisericii. Pentru a nu se pierde taina, Doamna Maria a comandat o candelă din argint, pe care a aşezat-o deasupra mormântului domnitorului, lipsit de orice înscris, însă decorat în stilul brâncovenesc şi cu stema ţării.
Pe candelă, în partea de sus, a lăsat un mesaj cu litere chirilice: “această candelă, ce s-a dat la Sfântul Gheorghie cel Nou, luminează unde odihnesc oasele fericitului domn Constantin Brâncoveanu Basarab Voievod”.
La nouă ani după această faptă, în decembrie 1729, Maria avea să moară fiind îngropată alături de Constantin Brâncoveanu.
* * *
După 200 de ani de la moartea voievodului, în 1914 a fost descoperit mesajul lăsat de Maria Brâncoveanu pe candela amplasată deasupra mormântului lui Constantin Brâncoveanu.
În decembrie 1932 au fost efectuate cercetări care au atestat că sub lespedea de marmură fără înscrisuri se află osemintele voievodului Constantin Brâncoveanu. Nu a fost găsită nici un fel de îmbrăcaminte, doar înspre căpătâi s-a gasit un pacheţel cu frunze uscate de merişor. O comisie de medici specialişti, condusă de către Prof. Dr. Mina Minovici şi de Prof. Dr. Francisc Rainer, a confirmat că moartea celui îngropat a survenit prin decapitare.
Raportul final confirmă existența rămășițelor domnitorului Constantin Brâncoveanu în mormântul fără inscripţie, însă decorată cu stema ţării.
* * *
Astăzi românii comemorează un mare înaintaș. Tot astăzi, o prăznuiesc pe Sfânta Maria Mare – Ziua Adormirii Maicii Domnului, iar mâine, 16 august, pe Sfinţii Martiri Brâncoveni – canonizaţi la 20 iunie 1992.
Mulțumesc bunului prieten Song Xiaofeng pentru imaginile alăturate.
Dan Tomozei
