Când nu crezi în Dumnezeu, orice știre te tulbură, orice zvon te sperie.. „Ai auzit.. există riscul cutărei infecții dacă bem cutare apă sau mâncăm cutare carne”.. „Ai auzit, criza economică va mai dura doi ani”.. „Ai auzit, se preconizează creșterea inflației și a ratei șomajului, plus scăderea puterii de cumpărare a monedei naționale”.. Mai ales cei care stau numai cu nasul în telejurnale, ca să mai vadă „cum merge lumea asta”, aceia sunt teribil de speriați și de pesimiști.. Lipsită de sprijinul puternic al credinței în Dumnezeu Cel Atotputernic, mintea omenească se pierde în logica ei simplă, iar inima omului devine sclava instinctului de conservare..
„Zice” la televizor că va fi mai rău, în mințile noastre nu găsim ajutorul necesar, iar instinctul de supraviețuire dă semnale de alarmă inimii: „Pericol! Pericol!”. În momentul acela, biata inimă ce face?.. Începe să tremure de frică! Păi altceva nu știe, decât să bată mai repede și mai tare, înaintea unui pericol.. Știm și motivul: când ne este frică de un câine, secretăm adrenalină, care accelerează bătăile inimii, furnizând un surplus de sânge mușchilor noștri. Astfel suntem pregătiți ca să fugim repede, încercând să scăpăm de câinele cel rău..
După această schemă reacționează ființa noastră ori de câte ori se simte amenințată și complet neapărată. În Cartea lui Iov din Vechiul Testament aflăm că „frica este LEPĂDAREA ORICĂRUI AJUTOR DE LA DREAPTA JUDECATĂ”. Adică în fața pericolului nu ai de ce să „te agăți” cu rațiunea ta, intrând automat în stare de panică.
Oare cum se petrec lucrurile când omul are credință în Dumnezeu?.. Total diferit, bineînțeles. Dumnezeu a venit pe pământ, cum zice Sfântul apostol Pavel, mai întâi să-i izbăvească pe „cei ce zăceau toată viața în robia fricii de moarte”. Ați auzit? Hristos, Învierea și Viața, ne-a smuls din inimi mai întâi cea mai rea frică, FRICA DE MOARTE.
El Însuși ne învață: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, dar sufletului nu au ce să-i facă. (..) Cel ce crede în Mine, CHIAR DE VA MURI, VA TRĂI”.. Dar Domnul nu se limitează doar la această frică a noastră, ci El ne alungă toate „fobiile”, aceste frici și griji cuprinse de vocabularul modern într-un singur cuvânt, cuvântul „stress”. „Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, zicând ce vom mânca, sau cu ce ne vom îmbrăca. Știe Tatăl vostru Cel ceresc că aveți nevoie de acestea”.
Domnul Hristos promite că El Însuși va avea grijă de ucenicii Săi, protejându-i până la sfârșitul lumii: „Iată, EU RĂMÂN CU VOI PÂNĂ LA SFÂRȘITUL VEACURILOR”. El este mereu în mijlocul grupurilor de persoane adunate „în numele Său”, adică în scopuri religioase. Nu înseamnă neapărat că ucenicii Domnului Iisus Hristos nu vor pătimi niciodată nimic rău; înseamnă altceva: înseamnă că Domnul, Cel prezent în mijlocul ucenicilor, aduce curaj, răbdare și tărie în suferințe și în necazuri. Iar mai presus de toate, Domnul le dă ucenicilor Lui PACEA SA: „Pace vouă, pacea Mea vă dau vouă, nu cum dă lumea vă dau Eu”.
Cu pacea lui Iisus în suflete durerea este suportabilă, pericolul este neimportant.. Cu pacea lui Iisus în suflet voievodul Constantin Brâncoveanu și-a privit copiii murind și și-a așteptat propriile chinuri.. Cu pacea Domnului în suflet Sfântul arhidiacon Ștefan murea privind spre ceruri: „Văd cerurile deschizându-se”.. Cu pacea Domnului în suflete primii creștini așteptau în arenele circurilor leii care răgeau, pregătindu-se să-i mănânce.. Așteptau să fie mâncați de lei, privind cerul cu zâmbet și cântând..
Ei, dragii mei, spuneți voi, cât suntem de departe noi de acei fericiți creștini?.. Cât sunt de departe credința și râvna noastră de cele ale lor?.. Dar pentru că nu îi urmăm în credință, nici în pace nu-i putem urma! De aceea, noi, creștinii de azi, suntem slabi și fricoși.. De aceea ne plângem toată ziua de câte ceva, pentru că nu mai avem pacea lui Hristos în inimi, pacea Lui care să ne ajute să privim zâmbind leii fioroși..
Să ne ajute bunul Dumnezeu ca să o luăm încetișor pe urmele primilor creștini, să îi imităm și în credință și în fapte și în pace și în curaj, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia)
