Muşeţelul, medicamentul sistemului digestiv

0 13

Denumirea ştiinţifică a plantei este Matricaria chamomilla. În genul Matricaria există 64 specii erbacee, cu sau fără miros, originare din regiunile meditaraneene şi răspândite în flora spontană din Europa şi Asia, cu excepţia regiunilor arctice şi tropicale.

În România există patru specii, cu mai multe varietăţi şi soiuri, răspândite în flora spontană, pe marginea drumurilor şi a căilor ferate, în apropierea locuinţelor săteşti, de la câmpie până la limita făgetului de la munte. În pâlcuri întinse se găseşte pe locuri necultivate sau în lanuri de cereale, pe pajişi, vii şi liziere, mai ales pe soluri uşor sărăturoase, acolo unde alte plante cultivate nu dau rezultate bune.

La muşeţelul adevărat, Matricaria chamomilla, receptaculul este conic, bombat, gol în interior, degajând o aromă de mere coapte, deosebit de plăcută. Prin aceste caractere se deosebeşte de celelalte specii înrudite.

Muşeţelul prost (Matricaria inodora) are tufele mai mari şi receptaculul plin în interior, lipsit de mirosul caracteristic. Muşeţelul cu flori verzi (Matricaria matricarioides) are flori mult mai mari, receptaculul plan sau semiglobulos, lipsit de mirosul aromat şi are efecte bune în combaterea viermilor intestinali.

Muşeţelul balcanic (Matricaria tenuifolia) este tot lipsit de aroma caracteristică. Înflorirea începe din luna mai şi continuă până la sfârşitul lunii iulie, în funcţie de condiţiile ecologice ale zonei naturale. Recoltarea se face în momentul când florile sunt complet dezvoltate şi dispuse orizontal, eventual aplecate, iar receptaculul floral capătă forma de con, gol în interior.

Florile se adună cu un pieptene special, pe timp însorit, la orele de amiază. Uscarea florilor se face la umbră, în strat subţire sau artificial, în uscătoare cu aer cald. Produsul obţinut păstrează mirosul specific, puternic aromat şi gust amărui-aromat. Dacă uscarea se face în condiţii optime, florile îşi vor păstra calităţile timp de un an. Din multitudinea de componente biochimice, existente în florile de muşeţel, cel mai important rol terapeutic îl prezină uleiul eteric, aflat în proporţie de 0,3-1,5%.

Uleiul eteric are bune efecte antispastice

Muşeţelul are o gamă largă de efecte vindecătoare, corelate cu componentele bioactive din flori: – antiinflamatoare, antispastice, imunostimulatoare; – bacteriostatice, fungicide, antiseptice, antitoxice; – sedative, decongestive, relaxante, antialergice; – cicatrizante, epitelizante, emoliente, analgezice, vulnerare; – gastrice, antiulceroase, antidiareice, carminative, stomahice; – tonic capilare.

Preparatele din flori de muşeţel sunt cele mai frecvent utilizate în tratamentele diferitelor afecţiuni, cu efecte excelente în boli ale aparatului digestiv, respirator, renal-genital şi în dermatologie.

În bolile digestive, muşeţelul administrat pe stomacul gol are acţiuni deosebit de bune în tratamentul unor stări inflamatorii acute sau cronice ale mucoasei gastrice, ajutând la prevenirea gastritelor hiperacide, a ulcerului gastric şi duodenal şi a ulcerului provocat de stările de stres şi exces de alcooluri tari, grăbind vindecarea leziunilor provocate.

Uleiul eteric are acţiuni antispastice favorabile în enterocolite, crampe intestinale, colici abdominale la adulţi şi copii, uşurarea digestiei, infecţii gastro-intestinale, diaree, balonări, stimularea funcţiilor hepatice şi inactivarea toxinelor bacteriene, îndeosebi stafilococi.

La nivelul plămânilor şi al căilor respiratorii superioare, muşeţelul reduce spasmele de bronşită şi astm bronşic şi acţionează asupra iritaţiilor şi inflamaţiilor apărute în afecţiunile provocate de gripă şi răceli în sezonul rece al anului sau în caz de laringite, traheite, sinuzite şi rinite. În sistemul nervos favorizează somnul şi calmează stările tensionate.

În afecţiunile gurii, muşeţelul este neîntrecut în diferite afecţiuni de suprafaţă, cum ar fi paradontoze, gingivite, afte bucale şi la durerile apărute după extracţii dentare.

La ochi prezintă efecte bune în caz de conjunctivită. În afecţiunile dermatologice preparatele cu muşeţel (infuzii, tincturi, uleiuri, creme) sunt cele mai eficiente în regenerarea ţesuturilor lezate, plăgi infectate, eczeme, furuncule, arsuri, zona zoster şi în diferite inflamaţii ale pielii.

Bune efecte se constată în tratarea tenurilor înroşite, uscate şi iritate, precum şi la întărirea rădăcinii părului.

Forme de administrare în uz intern

– infuzie dintr-o linguriţă de flori uscate la 200 ml apă clocotită; se infuzează acoperit timp de 5-10 minute, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi, după mesele principale, cu efecte în tratarea unor afecţiuni abdominale (colici intestinale, gastrite, ulcer gastric şi duodenal, diaree), în stimularea funcţiilor hepatice şi a poftei de mâncare, gripă, guturai şi boli renale-genitale (infecţii urinare, cistită);

– infuzie din amestec de muşeţel (două linguri), fenicul (două linguri), frunze de mentă (4 linguri), rădăcini de lemn dulce (4 linguri); din acest amestec se iau două linguri la 250 ml apă clocotită, se infuzează 5 minute, se strecoară, se îndulceşte şi se bea fracţionat în 3-4 reprize pe zi în cazul balonărilor de stomac;

– infuzie din amestec de muşeţel, coada şoricelului, mentă, salvie şi pelin; se iau două linguri din acest amestec la 200 ml apă clocotită, se infuzează acoperit timp de 15 minute şi se bea neîndulcit pe stomacul gol, în două reprize pe zi, cu efecte în gastrite, colici la copii şi diaree;

– tinctură de muşeţel, din care se iau câte 20-30 picături de 2-3 ori pe zi, diluate în puţină apă;

– ulei de muşeţel, din care se consumă câte 10-15 picături de trei ori pe zi.

Gargara cu decoct de muşeţel combate paradontoza

Tratamente de uz extern: – băi locale cu infuzie concentrată, utilizate în răni şi bube dulci;

– spălături în urechi cu efecte antiseptice (otită, infecţii superficiale);

– cataplasme cu decoct de muşeţel în caz de hemoroizi externi, ulcere varicoase, eriteme fesiere la sugari;

– comprese cu ulei din flori de muşeţel aplicate pe răni, arsuri, eczeme, acnee, infecţii; – comprese cu infuzie de muşeţel în tratarea conjunctivitei şi a iritaţiilor oculare;

– gargară cu decoct călduţ sau infuzie concentrată, care se ţine în gură 3-5 minute, de 4-5 ori pe zi, cu efecte în paradontoză, gingivită, stomatită, amigdalită, afte bucale, faringită, dureri de dinţi şi de gât; – inhalaţii cu infuzie de muşeţel cu puternică acţiune antitoxică în afecţiunile căilor respiratorii superioare, a sinuzitei şi a rinitei.

Alte utilizări – aromatizarea unor băuturi alcoolice (lichioruri, vermuturi);

– preparate cosmetice şi de parfumerie cu acţiuni antimicrobiene, antifungice şi antiinflamatoare (lapte demachiant, ulei demachiant, apă de muşeţel, şampon pentru păr blond, măşti pentru tenuri uscate şi normale), cu efecte calmante şi nutritive;

– odorizant în săpunuri, şampoane şi loţiuni de ten, având rol antiseptic şi antiinflamator.

Leave A Reply

Your email address will not be published.