Postul Nașterii Domnului: De ce începe cu o zi mai devreme

0 212

Postul Nașterii Domnului începe anul acesta cu o zi mai devreme întrucât 14 noiembrie 2018 este miercuri, zi de post.

În mod normal postul începe în data de 15 noiembrie. Însă, potrivit rânduielilor bisericești, dacă data de 14 noiembrie coincide cu o zi de post, se lasă sec cu o zi înainte, adică pe 13 noiembrie.

Postul Nașterii Domnului

Postul Nașterii Domnului nu este la fel de aspru ca Postul Sfintelor Paști, dar „este un post al rugăciunii și al milosteniei”, a amintit Patriarhul României.

Postul Nașterii Domnului durează patruzeci de zile, până în Ajunul Praznicului, 24 decembrie.

Postul Crăciunului amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia – Izbăvitorul.

Prin durata lui de 40 de zile, acest post aduce aminte și de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când acesta aștepta să primească cuvintele lui Dumnezeu, Decalogul, scris pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii, se menţionează în Liturgica generală, a Pr. Ene Branişte.

Primele mențiuni despre respectarea acestei perioade de înfrânare provin din secolele IV-V, de la Fericitul Augustin și de la episcopul Leon cel Mare al Romei, care a rostit nouă cuvântări despre acest post, numit postul din luna a zecea.

La început, nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile. Unii posteau numai șapte zile, alții șase săptămâni; unii țineau un post mai aspru, alții unul mai ușor. Însă, Sinodul local din Constantinopol, întrunit în anul 1166 sub conducerea patriarhului Luca Chrysoverghi, a uniformizat durata Postului Nașterii Domnului în Bisericile Ortodoxe, hotărând ca toți credincioșii să postească timp de 40 de zile, începând cu data de 15 noiembrie.

Cum postim?

Postul este o poruncă dumnezeiască (Facerea 2, 16-17) și are „aceeaşi vârstă ca şi omenirea, fiindcă el a fost instituit în paradis”, menționează documentul despre importanța postului adoptat de Sfântul și Marele Sinod întrunit în Creta, citându-l pe Sfântul Vasile cel Mare.

„În timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală”, spune Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Referitor la practicarea postului, Sfântul și Marele Sinod recomandă să fie legată de rugăciunea neîntreruptă, pocăinţa sinceră și faptele de binefacere.

De asemenea, postul adevărat se referă la ansamblul vieţii credincioşilor în Hristos şi se încununează prin participarea lor la viaţa liturgică şi, mai ales, la Taina Sfintei Euharistii.

În timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală – 11 cuvinte despre post ale Părintelui Patriarh Daniel

  1. Nu postim pentru a fi văzuţi sau lăudaţi de oameni, ci postim ca să ne apropiem mai mult de Dumnezeu.

  2. Postim pentru că Îl iubim pe Dumnezeu mai mult decât darurile Lui materiale pe care le consumăm.

  3. Iertarea este începutul bun al perioadei de post. Nimeni nu poate intra în post, ca luptă duhovnicească pentru curățirea de păcate și de luminare a sufletului, fără iertare.

  4. Postul susţine rugăciunea omului credincios care consideră legătura sa cu Dumnezeu ca fiind centrul, lumina şi hrana sufletului său.

  5. Postul adevărat nu este numai abținere de la bucate de origine animală, ci și înfrânare de la orice lăcomie materială și poftă de stăpânire egoistă asupra altora, înfrânare de la orice gând, cuvânt sau fapte care diminuează iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.

  6. Dacă este însoţit de fapte plăcute lui Dumnezeu, postul face din omul postitor lumină între oameni şi vas ales al slavei lui Dumnezeu.

  7. Postul este nu numai material, ci și spiritual, adică postul ochilor, al gurii, al inimii.

  8. Postul este o stare spirituală de jertfă sau ofrandă a celui care postește, stare cultivată în mod liber și după pute­rea fiecăruia.

  9. În timpul postului se diminuează cantitatea hranei materiale și sporește hrana spirituală.

  10. Postul susține rugăciunea, iar postul fără rugăciune nu este o lucrare duhovnicească.

  11. Postul pacifică patimile egoiste, luminează mintea, sfinţeşte simţirile, schimbă atitudinea şi comportamentul faţă de oameni şi faţă de natură, înţelegându-le pe toate în lumina prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu.

Leave A Reply

Your email address will not be published.