Venezuela, cap sau pajură?

0 169

Dacă la începutul acestui an opțiunea invaziei Venezuelei era pe locul 1 sau 2, acum SUA evita s-o mai menționeze. În schimb derulează scenarii penibile care simulează o lovitură de stat. Ce s-a întâmplat ?

Sateliții militari ai Rusiei

Unii din sateliții militari ai Rusiei evoluează pe orbite eliptice alungite, cu apogeul situat la înălţimea de 39.700 km și perigeul la câteva sute de km. Sateliții  ținând sub observare aproape permanent o anumită zonă geografică de mărimea unui continent. Un astfel de satelit are diametrul de  2,7 m, lungimea de 7 m și o masă de 5-6 tone. Satelitul mai dispune de sisteme de orientare în spațiu și de motoare rachetă, cu care își poate modifica traiectoria inițială.

Odată cu aterizarea la Caracas a contingentului militar rusesc, s-a observat modificarea orbitei traiectoriei mai multor sateliți militari ai Rusiei. Experții ruși lucrează în centrele venezuelene de control a sateliților de la Bamari și Luepa, construite împreună cu China.

O parte din sateliți aparțin rețelei care monitorizează emisiile electromagnetice ale mijloacelor de luptă terestre și navale ale SUA. Totodată, sateliții dispun și de echipamente radar care identifica tipul țintei și transmite permanent coordonatele  ei.

Alți sateliți fac parte din rețeaua de cercetare optică, dispunând de telescoape de mare rezoluție, în spectrul vizual și în infraroșu. Acești sateliți depistează lansarea rachetelor de croazieră de pe submarine aflate în imersiune. Ei urmăresc traseul rachetei determinând obiectivele probabile ale acestora.

Echipamentul de mare precizie a satelitului urmărește continuu și mișcarea tuturor avioanelor de generația a V-a, F-35, F-22, B-2 de pe bazele lor aeriene.

Vulnerabilitățile rachetelor de croazieră

Rachetele de croazieră ale marinei americane sunt lansate de la peste 1.000 km față de țintă și zboară cu viteză de 850 km/h. De regulă, ele au același punct de intrare de pe mare pe uscat pentru că până la acest punct, rachete de croazieră zboară la înălțimea de 25-50 m și nu pot executa manevre.

Distanța de descoperire pe radar a unei ținte aeriene care evoluează la mare înălțime este de 300 km. Raza maximă de acțiune al unui sistem S-300 PMU2 este de 200 km. Intervalul între sistemele S-300PMU2  este de 120-150 km, adică 60-75 % din raza maximă de acțiune.

Numai că rachetele de croazieră pot fi descoperite de radar de la 30-40 km și punctele de intrare de pe mare pe uscat ale rachetelor de croazieră sunt alese la jumătatea intervalului dintre două baterii antiaeriene.

Odată previzionat punctul de intrare de pe mare pe uscat, cu ajutorul sateliților de cercetare optică, o baterie antiaeriană mobilă are la dispoziție 60 de minute pentru a se poziționa în acest punct, pentru a ataca rachetele de croazieră.

Motivul modificări parametrilor orbitali ai acestor sateliți au fost acela de a ține sub observație bazele navale ale SUA, navele militare care ar putea participa la invazia Venezuelei și aliniamentele de pe care pot fi lansate rachetele de croazieră. Acest fapt fără precedent are semnificația de a atenționa SUA că atacarea Venezuelei va primi o replică militară susținută în diverse moduri de Rusia.

Vulnerabilitățile trupelor SUA

Datorită interpunerii canalului Panama, SUA nu-și poate transporta tehnica militară grea pe continent, pe căile terestre. De aceea, blindatele SUA, vor fi pre-pozitionate în baza de plecare la ofensivă din Columbia, cu nave din clasa Watson, special construite.

Aceste convoaie de nave comerciale vor fi depistate din faza îmbarcării, în porturile SUA și monitorizate de sateliții rusești pe tot traseul. De menționat că porturile Columbiei sunt în raza de acțiune a actualelor rachetele anti-navă Bastion și Kh-59MK2 ale armatei Venezuelei. În plus, există posibilitatea ca Venezuela să primească in secret din Rusia și rachete de croazieră anti-navă Kalibr, în cazul unei invazii iminente. Rachetele Kalibr au o rază de acțiune de 1.500 km.

Scufundarea a 5 nave din clasa Watson înseamnă pierderea a 5 x 16.000 tone cargo, adică eliminarea a 2 divizii americane mecanizate și de tancuri. Din cele 4 divizii americane necesare reușitei invaziei.

(Valentin Vasilescu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.