Cum e când vrei să faci ceva și nu te lasă alții

0 163

Împotriva voinței mele a trebuit să plec azi în oraș.

Motivul, spectacolul de la Teatrul de Comedie. Zis și făcut. Doar că două piedici mi s-au pus în cale, mai ceva ca cele la care a fost supus Făt Frumos. Scuze, n-am găsit altă comparație și oricum o fi îmbătrânit și el ca orice om! Bref.

Piedica 1. Un maraton. Nu se știe cine pe cine și de ce alerga. Bun mi-am zis, fii calm Nea Nicule, în fond e de bine că poporu’ e sportiv, e sănătos, e cu mintea zdravănă. Ajung cu greu, prin bunăvoința unui tânăr domn polițist de la circulație la Banca Națională.

Aici piedica 2.

Poliția locală. 3 la număr, cam de vârsta și dimensiunile mele, adică bătrâni și grași, dar importanți.
Salut respectuos, mă prezint cu nume și prenume, explic că am spectacol la Teatrul de Comedie, că mașina-i plină cu instrumente. Mi se spune s-aștept, să-l întrebe pe șefu’. Toți 3 încep să vorbească la telefoane, probabil între ei.

După un timp se rostogolește unul spre mine și dă din cap de la stânga la dreapta, adică invers decât ar fi spus da. În spate o mașină, mai mașină ca a mea, mă claxonează și întră în centru vechi. Am auzit doar atât: „am legitimație!”. Eu n-am, așa că, la drum cu mine.

Unde să parchez eu oare ca să car în cârcă chitările până la Teatrul de Comedie, unde? Bună întrebare!
Așa că mi-am băgat toate picioarele în pedala de accelerație și m-am dus acasă. Să cânte ăia 3 polițiști în locul meu! Prin urmare m-am făcut de baftă lăsând în urmă niscaiva spectatori dezamăgiți și câțiva prieteni, cum ar fi George Mihăiță, Ioan Cristescu, Victor Coman nedumeriți, poate chiar mirați de căpoșenia mea.

Cine-o mai pune picioru’ în centrul vechi, ca mine să pățească!

Nu-mi rămâne decât să-mi cer scuze spectatorilor de la Teatrul de Comedie și domnilor George Mihăiță, Ioan Cristescu și Victor Coman pentru cele pricinuite în cea mai proastă duminică din viața mea.

(Nicu Alifantis)

Leave A Reply

Your email address will not be published.