Sfântul Ilie, tradiții și obiceiuri

0 338

În fiecare an, în ziua de 20 iulie creştinii ortodocşi prăznuiesc marea sărbătoare a Sfântulului Prooroc Ilie.

Sfântul Ilie este cunoscut ca ocrotitor al recoltelor și aducător de ploi, de asemenea poate arunca grindină sau provoca fulgere și tunete. Tot el alungă canicula şi seceta de pe ogoare şi răcoreşte pământul.

Cunoscut în credinţa ortodoxă ca fiind un Sfânt drept, corect, bun la suflet, acesta a fost ispitit de diavol pentru a-şi ucide părinţii. Căindu-se, Sfântul Ilie i-a cerut lui Dumnezeu puterea de a lupta împotriva lor. Dumnezeu i-a ascultat rugăciunile si daruindu-i un car tras de cai albi l-a făcut puternic şi biruitor în faţa acestora.

Când tună şi fulgeră, Sfantul Ilie pleacă la vânătoare de demoni. Fulgerele sale cad pe pământ, dărâmă copaci şi incendiază acoperişurile caselor. Se spune că acolo unde loveşte fulgerul este ascuns un demon şi Sfântul îi vine de hac. Tunetul este provocat de roţile carului şi de viteza cu care trăsura sa aleargă.

Tradiţia ne spune că, datorită puterii imense ce-i fusese dată pentru a-i înlătura pe demoni, atunci când mergea cu carul prin cer, Sfântul Ilie zguduia tronul lui Dumnezeu. Din acest motiv, Dumnezeu i-a luat puterea dintr-o mână și dintr-un picior.

De Sfântul Ilie, tradiţia ne relatează că se mănâncă primele roade ale verii, nuci şi mere, al căror consum este interzis până în această zi, pentru a nu aduce grindina asupra pomilor şi pentru a nu primejdia recoltele.

De Sfântul Ilie, femeile de la sate culeg busuioc şi îl duc la Biserică, aşezându-l la icoane. Tot ele pregătesc pachete pe care le dau de pomană pentru sufletul copilaşilor morţi devreme. De asemenea, se pot împarți fructe, apă, flori de câmp şi alte bucate.

Printre obiceiurile care dăinuie de Sfântul Ilie, putem aminti:

  • purtarea ramurilor de salcie pentru a-i feri pe oameni de trăznete;
  • în ziua de Sfântul Ilie oamenii nu lucrează pentru a nu-l mânia pe acesta şi a nu-l face să arunce fulgere asupra lor şi grindină şi prăpăd asupra recoltelor;
  • oamenii nu trebuie să plece la drum pentru a nu fi loviţi de fulgere;
  • tot în aceasta zi, vrăjitoarele culeg plantele cu ajutorul cărora fac farmece;
  • oamenii trebuie să îşi facă cruce, pentru că Dumnezeu i-a poruncit Sfântului să lovească în toate, numai în cruce nouă nu, ştiute fiind puterile nemarginite ale Crucii Sfinte in lupta cu diavolul;
  • dacă va ploua în această zi, pomii îşi vor strica roadele şi recolta va fi săracă;
  • plantele medicinale, de leac, au puteri mai mari dacă sunt culese în această zi;
  • fetele tinere, nemaritate, îşi pot visa alesul de Sfântul Ilie.

De ziua Sfântului Ilie se organizează bâlciuri și târguri, în diferite părţi ale ţării:

  • la Muzeul Ţăranului Român, meşteri populari de pretutindeni îşi prezintă produsele şi îndeletnicirile meşteşugăreşti;
  • în Alba, pe Muntele Găina, se organizează târgul de fete;
  • la Polovragi se organizează anual la această dată, un târg, cu spectacol folcloric, cu voie buna şi bucurie, la care participă toţi sătenii şi oameni veniţi din alte colţuri ale ţării.

În această zi sfântă, oamenii se pot ruga Sfântului Ilie pentru sănătate, pentru pace sufletească, pentru ajutor. Este un moment al rugăciunii şi al întoarcerii către Dumnezeu si credinţa poporului nostru creştin ortodox

Totodată, ziua Sfântului Ilie este și un motiv de sărbătoare pentru români, deoarece mai mult de 100.000 de oameni îşi serbează onomastica.

Cum ţineau sătenii sărbătoarea

De ziua Sfântului Ilie, oamenii nu lucrau, ca să nu cadă grindina; nu mâncau mere, ca să nu aibă grindina boabele cât merele; tot în această zi, cei care aveau albine scoteau mierea din stupi, iar femeile mergeau la biserică şi dădeau pomană pentru morţi din roadele gospodăriei, mere, covrigi, miere şi lumânări.

Fenomenele meteorologice de vară

NORII: Soarele încălzeşte apa şi o transformă în vapori; vaporii de apă se adună în atmosferă; acolo, în straturile mai reci de aer, se condensează şi se transformă în picături de apă. Norii sunt alcătuiţi din milioane de picături de apă; dacă aerul este prea rece, picăturile de apă îngheaţă, transformându-se în fulgi, ace de gheaţă sau boabe mai mari de gheaţă, numite grindină.

TUNETUL: La producerea fulgerului, din cauza căldurii mari, aerul se dilată brusc, ca la o explozie. Atunci se produce un zgomot puternic. Acesta este tunetul. Tunetul se produce simultan cu fulgerul, dar noi îl auzim cu câteva secunde mai târziu decât vedem fulgerul, pentru că viteza cu care sunetul se îndreaptă spre noi este mult mai mică decât viteza cu care ajunge lumina fulgerului către ochii noştri. De aceea, cu cât fulgerul se produce mai sus, cu atât auzim tunetul mai târziu.

FULGERUL: Dacă a fost foarte cald şi umed, aerul se ridică cu viteză mare. Atunci se formează norii de furtună. Picăturile de apă şi cristalele de gheaţă se ciocnesc între ele, încărcându-se cu sarcină electrică. Când se descarcă sarcinile electrice, se produce o lumină foarte puternică şi o căldură foarte mare. Acesta este fulgerul. Fulgerele au forme diferite: unele seamănă cu nişte ramuri de copac, cu multe rămurele mici, altele au o formă globulară. Fulgerele sunt foarte, foarte lungi; se întind pe o distanţă de 1-2 kilometri, dar, pentru că sunt foarte departe de noi, le vedem mici.

TRĂSNETUL: Când descărcarea sarcinilor electrice este foarte mare, a avut loc un trăsnet. Trăsnetul poate avea loc în nor sau pe un copac, o clădire înaltă, pe pământ sau prin paratrăsnete. Paratrăsnetul a fost inventat tocmai pentru a feri clădirile înalte de trăsnete. Copacii loviţi de trăsnet mor, deoarece sunt arşi de căldura foarte mare a fulgerului, iar lemnul lor se usucă.

Copiii se jucau cu ploaia…

Înainte, când ploua cu soare, copiii cântau:

„Fugi, ploaie,

Fugi, ploaie,

Că te-ajunge soarele

Şi-ţi taie picioarele!“

Ca să alunge ploaia, strigau:

„Cărămidă lucitoare,

Dă, Doamne, să iasă soare,

Cărămidă rea,

Dă, Doamne, să stea!

Cărămidă veche,

Dă, Doamne, să-ncete!“

Tu mai ştii vreun cântec de alungare a ploii?

Ghici ghicitoarea mea

Săgeata-mpăratului

Sparge casa dracului.

Picăţica,

Mărunţica,

Înverzeşte

Şi-nnegreşte,

Şi prieşte,

Şi beleşte.

(Ghicitori alese din Artur Gorovei, Cimiliturile românilor, Editura Eminescu, Bucureşti, 1972)

– Multe legende spun să Sfântul Ilie nu şi-a încheiat viaţa şi misiunea pe pământ, căci a fost ridicat cu trup cu tot la cer şi aşteaptă acolo sfârşitul lumii. Atunci va trebui să lupte cu starostele dracilor, duşmanul lui Dumnezeu şi al oamenilor, şi sângele lui va arde pământul, curăţindu-l de păcate, pregătindu-l pentru o nouă lume, mai bună.

– În ziua de după Sfântul Ilie, pe 21 iulie, oamenii îl sărbătoresc pe Ilie-Pălie, vizitiul care conduce carul Sfântului? Şi aceasta, tot de frica incendiilor provocate de fulgere sau secetă, de frica arşiţei sau a grindinii. Unii mai cred că „Pălie“ vine de la „a se păli“, adică „a se usca, a se veşteji din cauza secetei“.

Leave A Reply

Your email address will not be published.