Să gândim limpede în vremuri tulburi…
Totul a început cu niște zvonuri despre o boală care face ravagii în China. Boală provocată, bineînțeles, de oameni. Apoi frică, panică.. Instinctul de supraviețuire care a început să-și îndeplinească datoria lui principală, anume activarea tuturor capacităților avute la dispoziție în scopul conservării vieții.. Informare, dezinformare, știri de-a valma, cele adevărate amestecate cu cele „fake” (false) ..
Bieții oameni n-au mai știut ce să creadă la un moment dat.. Și astfel lumea s-a trezit oscilând între două extreme opuse: de la groaza totală, frica disperată de moarte, la nepăsarea totală. Între frica de a respira aerul propriului apartament și tupeul asociat cu lipsa oricărei precauții..
Și iată știrea fatală, știrea aceea pe care presa din toată lumea o aștepta cu sufletul la gură, pentru că avea să devină un izvor nesecat de subiecte de dezbatere pentru jurnaliști: virusul Covid, „coronavirusul”, a ajuns în Europa! În Italia, mai precis. În nordul Italiei, și mai precis. De ce acolo și nu în altă parte? Pentru că Italia a abordat mereu o politică a liberului schimb și a liberei circulații.
Economia italiană se bazează pe circulația persoanelor și a mărfurilor. Numai așa celebrul brand „MADE IN ITALY” poate ajunge în toate colțurile lumii. Oamenii de afaceri italieni, fel de fel de manageri și dealeri sunt foarte activi pe plan mondial și asta se vede în final în cifrele de afaceri rezultate din export, de-a dreptul impresionante.
O țară cu o suprafață destul de mică, dar cu o economie competitivă, mai puternică decât cele din țări mult mai mari decât ea. O Italie „închisă în casă” ar pierde tot ceea ce a câștigat în ultimele decenii. S-au tot întrebat analiștii de toate culorile cum de a fost posibilă pătrunderea virusului pe teritoriul Italiei. Dar răspunsul este la îndemâna tuturor. În Italia, cu toată această circulație a persoanelor, întrebarea nu era DACĂ va ajunge epidemia, ci CÂND va ajunge. Și.. a ajuns destul de rapid.
Despre boala asta nu se știau mari lucruri. Știri adevărate, făcute cu profesionalism, erau puține. De aceea despre pneumonia interstițială, adică despre boala despre care este vorba – fiindcă virusul COVID este cauza, nu efectul – nu se știa nimic. Mulți am crezut la început că-i vorba despre o „gripă zdravănă”. Apoi am zis cu toții că-i doar o „amărâtă” de pneumonie..
Ca să descoperim cu mare surprindere mai târziu că este vorba despre o boală foarte gravă.. Pneumonie da, dar o pneumonie de care să ne ferească Dumnezeu pe toți! O pneumonie care te face să mori asfixiat în câteva zile.. O boală care îl privează pe om de cel mai elementar drept al său: dreptul de a respira oxigenul dăruit de Dumnezeu întregii omeniri!
Datele situației s-au schimbat urgent. Guvernul italian a luat măsuri drastice, limitând circulația și contactul peroanelor pe cât a putut.. S-au permis ieșirile din casă și deplasările numai în cazurile considerate esențiale pentru supraviețuirea națiunii și a economiei: poți ieși din casă, dacă locuiești în nordul Italiei, zona „roșie”, adică cea mai infestată de coronavirus, pentru a merge la serviciu, pentru a merge la cumpărături esențiale pentru supraviețuire (nu te apuci să-ți schimbi mobila în plină epidemie de pneumonie interstițială!) și pentru a merge la doctor. Atât.
S-a vorbit mult pe tema limitărilor impuse. Câte drame au apărut deodată, așa, de azi pe mâine.. S-au văzut ruinate dintr-o dată milioane de persoane ale căror afaceri depindeau de libera circulație a persoanelor. A căzut turismul, restaurantele, cinematografele, muzeele, sălile de sport, câte și mai câte sectoare de activitate care acum nu-mi vin în minte. Au rămas fără muncă mii de români care își câștigau pâinea cinstit, muncind în Italia ca îngrijitori de familii sau de bătrâni, ori în sectoarele amintite deja.
Peste toate acestea, a apărut o altfel de dramă: s-au închis bisericile, interzicându-se practic orice formă de cult public! Viața religioasă a oamenilor a fost călcată în picioare! Dreptul constituțional al persoanelor umane de a-și practica propria religie printr-un cult obștesc a fost spulberat..
Căci dacă s-a permis deschiderea bisericii, dar i s-a interzis credinciosului să meargă la ea, întrucât mersul la biserică nu este considerat un motiv valabil pentru ieșirea din casă, atunci ce fel de cult religios a mai rămas? Are voie să săvârșească Sfânta Liturghie preotul singur, și întrucât Ortodoxia impune ca la Sfânta Liturghie să fie măcar o persoană în biserică în afară de preot, practic preoții mai pot sluji această minunată Taină a mântuirii, Liturghia, doar în casele lor private, ajutați de către doamnele preotese.
S-a protestat mult pe marginea subiectului. De ce în marile centre comerciale („mall-urile” de la noi) să se poată merge, iar la biserică nu? Vedeți dumneavoastră, statele de azi sunt laice, noțiunile de Dumnezeu și de credință au fost excluse din vocabularul legislativ și atunci, în vreme de pandemie viața religioasă este considerată NE-IMPORTANTĂ pentru supraviețuirea umanității, în timp ce cumpărăturile prin mall sunt considerate vitale pentru perpetuarea speciei.. Personal consider că ar fi trebuit să se limiteze la maxim orice formă de comerț, dacă se dorea oprirea contagierii persoanelor. Dacă doreai cu orice preț să ții lumea în casă, o țineai. Și atunci eu, creștin practicant, nu m-aș fi ofensat că mi-ai închis biserica.
Dar văzând eu că mall-urile sunt pline de oameni iar eu nu pot să merg la biserică, m-am ofensat teribil, fiindcă tu, cel ce ai putere de decizie, ai considerat viața mea religioasă mai puțin importantă decât dreptul oamenilor de a-și face cumpărăturile în magazin. Știi ce-ai făcut, dragul meu guvernant? Mi-ai spus-o în față că trupul este mai important pentru tine decât sufletul. Mi-ai spus-o în față că nu crezi în Dumnezeu și în existența sufletului nemuritor, asta ai făcut! Dar eu lucrurile astea le știam mai demult, tu doar mi le-ai confirmat din nou. O Europă atee, o Europă care L-a trimis pe Dumnezeu în exil.. S-au confirmat din nou profeticele cuvinte ale Sfântului Ioan Teologul: „Și Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât Lumina”. O lume în care Lumina nu Și-a avut niciodată locul. O lume în care oamenii întunericului i-au prigonit mereu pe „fiii Luminii”..
Care ar fi concluziile mele? Păi nu sunt multe concluzii de tras. Înainte de toate îi rog pe cititorii din România să ia în serios gravitatea bolii care se transmite prin virusul Covid. Ascultați-mă pe mine, care trăiesc într-o țară infestată greu cu acest virus. Nu-i de glumă, nu-i ciumă, nu-i holeră, dar este o boală grea ce poate deveni oricând și la orice pacient mortală. Nu vă revoltați pentru măsurile de îngrădire a cultului religios, sunt absolut normale. Revoltați-vă în privința neimpunerii unor astfel de măsuri și în cazul celorlalte sectoare! Stați acasă, postiți frumos, rugați-vă frumos. Pandemia o să treacă, nu o să dureze veșnic.
Dar dacă vreți să vă bucurați de o viață post-COVID, păziți-vă, protejați-vă, nu o faceți pe eroii! Dacă vă îmbolnăviți, nimeni nu vă va pune cunună pe frunte, nimeni nu o să vă scrie în calendar. Solomon spunea că „CEL CE IUBEȘTE PRIMEJDIA VA CĂDEA ÎN EA”. În Italia mor oamenii, îi bagă în niște sicrie etanșe, nici numele nu se mai scriu pe ele. Gata! La cimitir, ai dispărut. Și ce te faci când în sicriele acelea sunt, poate, mama ta, tatăl tău, copilașul tău, soțul ori soția ta?.. La ce-ți folosește să o faci pe grozavul pe Facebook?.. O faci pe grozavul pentru că încă nu te-ai lovit de realitatea aceasta, dar încet, încet vine și peste tine, frate, molima asta spurcată.
Da, știm cu toții că oamenii au inventat aceste microscopice arme mortale, biologice. Dar dacă nu suntem atenți și o facem pe eroii când nu trebuie, în curând vom ocupa unul din acele groaznice sicrie.. Așa că vă rog ca un prieten: fiți precauți.
Dumnezeu să ne păzească de toate relele și de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți, macro sau microscopici, amin!
Preotul Sorin Croitoru de la Mantova (Italia).