Ion Agârbiceanu, preot si scriitor român, membru al Academiei Române

0 309

Scriitorul Ion Agârbiceanu a fost preot într-un sat din Munţii Apuseni, Bucium-Saşa, apoi paroh al Clujului şi Canonic al Diecezei de Cluj-Gherla.

Facultatea de Teologie a urmat-o la Universitatea Regală din Budapesta. Au fost anii în care şi-a desăvârşit cultura, dar şi anii în care a continuat să scrie. Părintele Agârbiceanu a preluat crezul Scolii Ardelene şi i-a dat viaţă, fapt ce se regăseşte în opera sa, prin omul, preotul şi scriitorul care a fost.

Toți marii oameni ai culturii noastre, care l-au cunoscut, au rămas tulburaţi de prezenţa Părintelui Ion Agârbiceanu, nu aceasta era imaginea preotului cu care erau obişnuiţi. Eugen Lovinescu îşi aminteşte:,,Zărisem deodată pe Calea Victoriei, în mijlocul lumei cunoscute, un om de aiurea, străin în port şi în chip. Era Părintele Ion Agârbiceanu, descălicat din munţii lui în cetatea grijelor , trufiilor şi năzuinţelor noastre. Îl vedeai stângaci în vorbă necunoscând oamenii ce-l înconjurau , dar mergând cu fruntea sus, odihnindu-şi seninii lui ochi peste măririle noastre, ce nu-i speriau sfiiciunea pe care i-o puteai ceti totuşi în suflet. Si l-am primit ca pe un sol venit dintr-o lume dragă, atât de aproape de sufletul nostru…” În perioada primului război mondial s.a refugiat în Moldova, prilej cu care a vizitat si Episcopia Romanului.De aici a plecat voluntar, ca preot militar al Corpului dd voluntari ardeleni, pana in Rusia.

Cititorul de azi are în faţă opera unui preot care cunoaşte satul transilvănean, oamenii şi suferinţele lor, cunoaşte sufletul omului, întunericul şi lumina în toată profunzimea lor, durerea şi zbuciumul, conştiinţa greşelii şi a păcatului, zguduitoarea părere de rău.

Ion Agârbiceanu este singurul scriitor din literatura noastră care le aduce, din viziunea celui ce slujeşte la altar, în pagina scrisă, în artă. In atenţia prozatorului este morala creştină spre care, cu deosebit tact, îndreaptă sufletul omului, ca să fie salvat, pentru că ,,în creştinism esenţialul nu e de câte ori cazi înfrânt în drumul idealului, ci de câte ori te ridici, nici dacă ai ajuns la piscul suprem, ci dacă ai voit să ajungi şi ai asudat sudori de sânge să ajungi’’.

Nu putem enumera toate titlurile prozei lui Agârbiceanu: articole, schiţe, povestiri, nuvele şi romane, scrise timp de 60 de ani, amintim doar câteva: ,,Două iubiri”, ,,In întuneric”, ,,Vâlva băilor”, ,, Fefeleaga”, ,,Luminiţa”, ,,Vârvoara”, ,,Ceasul rău”, ,,Iarnă grea”, ,, Baba Ilina se găteşte de drum”, ,, Moartea clopotarului”, proze care cuprind intensa suferinţă omenească cunoscută ca preot în Munţii Apuseni ; volumele de nuvele ,, Popa Man”, ,,Chipuri de ceară”, ,,Spaima”, ,, Prăpastia”, ,, Singurătate”,, Primăvara”, ,,volumul de proze scurte cu observaţii asupra corespondenţei om-natură, ,,File din cartea naturii” şi romanele ,, Arhanghelii”, ,,Licean…odinioară”, ,, Domnişoara Ana’’, ,, Legea trupului”, ,, Legea minţii” etc.

Azi şi oricând, opera Părintelui Agârbiceanu trebuie citită şi recitită, căci legile moralei creştine pe care le susţine sunt valori eterne, nu sunt legate de un anumit timp.

(Preot Florin Tucsanu)

Leave A Reply

Your email address will not be published.