Ce e asta? Școală sau închisoare?!

0 159

O dezorganizare de proporții apocaliptice. Una se spune și alta e realitatea concretă despre acest an școlar început în plină pandemie de frică și Covid-19. Situația se pare că este la nivel național. Patologia lipsei cuvântului de onoare al guvernanților noștri ar merita să fie tratată în saloanele de anestezie-terapie intensivă. Tulburarea de personalitate a gândirii acestor oameni a fracturat complet un sistem întreg care, de altfel, niciodată nu a fost bine calibrat pe nevoia elevului sau a profesorului. Am auzit de școli unde fiecare clasă are propria ei pauză, cei de a 12-a sunt într-o clădire, gimnaziul în alta și restul în alta. La orele 12 vezi profesori albi ca varul, în prag de leșin de la mască, oboseală, stres și cele 5 minute pauză pentru fiecare profesor în parte. Îi ustură gâtul de la vorbitul cu mască, de la purtatul non-stop al acesteia. Nici medicii nu stau opt (8) ore pe zi non-stop cu mască. Dacă zici că nu e bine cu mască, se crizează părinții prea grijulii că le îmbolnăvești copiii. În pauzele scrise pe tablă, iei copiii și îi scoți în curte, în mijlocul orei, pentru a nu se intersecta cu ceilalți. Chiar mă întreb dacă la iarnă se va proceda la fel?! Desigur, platforma online nu este pusă la punct, aspect care enervează copiii deoarece nu pot urmări orele, pentru că ori nu se aude, ori nu se vede. Și mai sunt copiii care nu au de pe ce să urmărească lecțiile online. Despre părinți nu mai are sens să amintesc.

Pe de altă parte, vă spun altfel, că poate vor vedea și cei preaneclintiți: au trecut doar primele zile de școală, primele zile în care s-a tras cortina pentru a începe circul. Un spectacol cu măști, sub care ne prefacem că deținem controlul, sub care trebuie să ne înghițim neputințele, durerile, fricile. Pe scena școlii apar personaje care, după ce au muncit pentru o viață demnă, se transformă în bufonii unui sistem care le strangulează orice urmă de speranță că ,,totul va fi bine”. Nu va fi bine! Nu atât timp cât suntem constrânși să purtăm un căluș în gură pentru a ne îmblânzi adevărul sau pentru a ne ține în frâu spiritul social, civic. Uniți?! Nu, domnule, distanțați! Da, distanțați de valori, de cuvânt, de moralitate, distanțați de un sprijin real din partea unui sistem care îi face pe bieții profesori să își repete în gând ,,să rezist, să rezist, să rezist”! Trăiesc într-o țară în care profesorii trebuie să preia umil, în genunchi și cu fața în pământ atribuțiile celor care nu pot coborî în realitatea bolnavă, murdară! De ce? Din comoditatea de a nu-și păta privirea cu figurile unor oameni care trebuie să renunțe la o viață decentă pentru le a asigura celor uitați de cei de sus dreptul la educație. Da, acești oameni-roboți multifuncționali sunt profesorii, cei care zugrăvesc școli, cei care spală podele, cei care umblă bezmetici cu ochii umflați de nesomn să scrie nopți la rând planșe, lecții (pentru că licitațiile de manuale au devenit sursă de umplut buzunarele celor flămânzi), cei care trebuie să aibă temperatura optimă după ce și-au căutat prin pușculița copilului de acasă ultimul leu ca să-i ajungă de o pâine după ce au lăsat salariul la serviciu pentru a cumpăra școlii un laptop. Da, învățământ online! Da, profesor! Da, părinte! Asta înseamnă! Asta înseamnă să fii în momentul actual profesor în România! Să fii îngropat în hârtii, în aplicații care mai de care la modă,  să tremuri că la ora ,,x” nu e gata situația ,,y” solicitată de sistemul înscăunat,  fără ca ,,domniile lor” să privească mai jos de nasul pe care și l-au luat la purtare doar pentru că nu i-a tras nimeni de mânecă să le spună: PÂNĂ AICI!

Poftiți în celule!

(DANIEL DĂIAN)

Leave A Reply

Your email address will not be published.