Islanda – România 2-1 / ADIO EURO!!! MĂMĂLIGARII!

0 391

”Măi Marine păr de câine, mai ții vaca de la mine?

No mai țin găsi-o-ar boala, că mi-a spart strachina și oala!”

Arhaică, de la țară, cu opinci luate la mâna a doua de la ciobani mai înstăriți, cu traista peticită și toiag făcut dintr-un lemn rupt din gard…Ăsta este jucătorul echipei naționale de fotbal a României. Nefericit, mereu bun, cu pretenții, elevul care a citit toate cărțile din bibliotecă, doarme nu pe pernă ci pe cărți, mânâncă cu cartea în față, joacă fotbal dar alege să stea în poartă pentru că, rezemat de bara porții mai are ocazia să citească o pagină, două, trei…Tocește bă, învață de rupe masa sub el..Dar, la naiba, când e să dea examen transpiră de emotii chiar și în talpa piciorului. Emotiv săracul..Și la final, când se citesc notele…4, paaatru băăă…cum dracu? Și cât a citit săracul! Și în ploaie, sub umbrelă citea că vroia mă-sa să-l trimită la calculator să se joace și el ceva cu împușcături ca să se mai relaxeze.

Fotbalistul român. Pretențios, cu ochii după Barcelona sau Borussia dar șchiop când dă examene. Visează să joace la cluburi care stau pe munți de bani în speranța că va ajunge acolo și își va reînnoi parcul auto personal cu o nouă fiară de import. În Islanda, nimic nou. Am revăzut același film care ni se servește de mulți ani. O echipă națională foarte bună pe hârtie, dornică de performanță…Pe teren, o zdreanță, nimic special, o foaie de cort prin care ploaia își face loc ca printr-o sită.

Ianis Hagi, Pușcaș, Keșeru și gașca, au arătat cât de ușor poți să mimezi că vrei să joci fotbal. Ultima pasă, acea sclipire de geniu care să lase atacantul singur cu portarul, a lipsit cu desăvârșire. A încercat ceva Burcă pe alocuri, cu pase de 30-35 de metri dar de multe ori execuția a fost previzibilă. Iar când mingea a ajuns la atacanți, s-a rupt totul. Preluări aiuristice, manevre greoaie, lipsă de inspirație. Mitriță, după 35 de ore prin avion și alte 6-7 ore prin aeroporturi avea nevoie de vreo 3 zile de odihnă, de somn continuu ca să își revină. Nu a contat pe teren. Alibec la fel, un cavaler rătăcit printre luptătorii islandezi. Deac, atitudine de cofetar, parea că vrea să împletească mingea ca pe un colac în secția patiserie… iar Crețu, daaaaa, Crețu, nefericit personaj al acestei echipe, omul de care Tătrușanu nu avea nevoie în special la faza primului gol.

Suntem mici, neînsemnați. Naționala asta cameleonică naște mereu speranțe și lumea se agață de ele ca un păianjen beat. Și atunci când totul pare frumos vine eșecul. Se rupe tot, se umple de noroi mantia albă a fotbalistului român. Organizăm 4 meciuri la Euro dar stăm la televizor, în sufragerie. Poate Ungaria, poate Islanda ne va lua locul pe Arena Națională. Și la final, Rădoi. Antrenorul care atunci când are în față meciuri capitale clachează, se pierde, nu are luciditate. Este ca pasionatul de loz în plic care atunci când ia chenzina cumpără 100 de lozuri în speranța că o să-i pice lingoul de aur din cer și apoi, trist, trăiește din împrumuturi până la chenzina următoare. Logica selecției este simplă, la națională vin mereu jucătorii care sunt în formă, care joacă la echipele de club. Aducând fotbaliști purtători de nume dar ieșiți din ghete nu faci altceva decât să dărâmi și mai rău șandramaua.

Fotbalul nostru este o sticlă goală de bere în care soacra pune niște bulion. O varză, un ghiveci neatractiv. Iar noi sperăm, sperăm mereu că într-o sticlă de bere amărâtă vom găsi la un momentdat șampanie rece, de calitate. Gustul victoriei. Trec anii și cam atât. Ce rămâne? Sticla goală de bere și mămăliga din depărtare și o voce care spune: hai bă, lasă fotbalul, hai la masă!!!

Pentru conformitate:

Islanda – România 2-1 (2-0)

Islanda: Halldorsson – Palsson, R. Sigurdsson, Arnason (Ingason ’86), Magnusson – Traustason, Gunnarsson, Bjarnason, Gudmundsson (Sigurjonsson ’83) – G. Sigurdsson, Finnbogason (Sightorsson ’75). Selecţioner Erik Hamren;

România: Tătăruşanu – Manea, Burcă, Bălaşa, Camora – Stanciu (Cicâldău ’87), Creţu, Maxim (Keşeru ’80) – Deac (Iancu ’46), Alibec (Puşcaş ’46), Maxim (I. Hagi ’46). Selecţioner Mirel Rădoi.

Cartonaşe galbene: R. Sigurdsson ’62 / Maxim ’36, Iancu ’90+5

Arbitri: Damir Skomina – Jure Praprotnik şi Rober Vukan – Rade Obrenovici (toţi din Slovenia);

Arbitri VAR: Juan Martinez Munuera (Spania) şi Slavko Vincici (Slovenia).

Leave A Reply

Your email address will not be published.