Niță și restul clasei

0 447

Mai țineți minte întrecerea pe clase din anii 80? Când trebuia să înveți de rușine măcar ca să nu tragi clasa în jos. A fost un episod de genul ăsta și în filmul Liceenii. Ei bine, așa a fost la România – Germania. Ai noștri au venit la școală cu ce au putut, unii cu Armani, alții cu salopetă, fiecare  după posibilități. Tocilari, aroganți, distruși. Tocilarii, Niță, Tănase, Ovidiu Popescu. După ce că a învățat pe rupte, Niță s-a mai apucat să șteargă și parchetul cu petrosin, șmotru frate. Ovidiu Popescu a trecut la curațat geamuri iar Tănase ștergea ca un tipicar becurile. Restul, pe facebook, cu telefonul în mână, să facă selfie să vadă gagicile și băeții ce tari sunt, ce freze mișto și-au făcut și mai ales cum le stau blugii în fața mașinilor personale parcate în cantonament. Marfă, defilare pe corso.

Atâta noroc nu am văzut nici la Barbu Barbugiu. Aveam un coleg în generală, unul Barbu Florian, campion la absențe,  aduce așa cu Pușcaș la freză. Ăla orice făcea dădea la zar 6-6, 6-5, te băga în boală. Ajungeai să promiți Celui de Sus că o să înveți la anatomie și la chimie și că nu o să o mai faci scro… că nu o să o mai jignești pe profa de bio care îți dădea cu 4 în cap ca la păcănele. Așa și ai noștri, noroc bă fraților, ratau ăia, nemții, ca Buzy la aruncarea la coș, toate se duceau pe lângă deși pe diplomă scria că sunt campioni.

Apărarea noastră cașcaval curat, șvaițer calitatea întâi, gălbior, aerisit, așa cum trebuie. Chiricheș, elev de serviciu veșnic somnoros. Lent, caaaalm, părea că nu e stresat de nimic. Noroc cu Toșca că se mai agita din când în când și mai striga câteodată de se mișca și firul de iarbă. Săracul Camora, strungar scos din schimbul trei de la strung după ce toată ziua a tăiat procul, l-a tranșat, a muncit din greu. Obosit, normal, fără vlagă, fără chef. Stanciu și Keșeru genii neînțelese, fix elevii care au citit 400 de cărți,  dar dacă îi pui să scrie trei fraze despre literatură desenează capete de iepuri din lipsă de inspirație. Emoția care blochează.

Am piedut cu 1-0. Mai știe posteritatea că ne-au făcut ăia postere pe iarbă după 90 de minute? Că au ratat ca la balamuc, in dușmănie? O să mai știe urmașii urmșailor lor că a făcut Camora otită de la curentul generat de viteaza adversarilor pe contraatac? Nu, și asta e  un scor de luptă, de echilibru. Și trebuie insistat pe ocazia mare a lui Stanciu care dacă era băiat salon centra și el în careu și poate ieșea de un egal. Cel mai nemeritat egal din istoria fotbalului. Dar era egal.

Suntem mici ca națională, jucătorii noștri, în marea lor parte, nu au calitate. Sunt 3-4 buni, demni de prima bancă, dar este prea puțin atunci când vrei să te duci la facultate direct din clasa a 4-a. Bun, vine meciul cu Armenia, echipă care a bătut Islanda. Pe armeni îi putem bate, serios. Sunt sub noi ca valoare și nouă ne plac deplasările cu clasa, in excursie.

Leave A Reply

Your email address will not be published.