Miștocarii de la echipa națională

0 499

Am impresia că jucătorii noștri iau meciurile naționalei la mișto. Arată de parcă i-ai scos din sala de mese de la cantina muncitorească de pe platforma IMGB, nervoși că tocmai atunci când le-ai dat trezirea se serveau sarmale în foi de viță. Și a mai rămas și berea Gambrinus nedesfăcută pe masă. De mămăliga aburindă ce să mai zicem…

Așa joacă, fără chef. Aleargă așa cum face strungarul când trece printre utilaje șeful de secție cu un funcționar de la centrală. După ce a jucat poker cu tovarășul de lângă el s-a apucat sa dea cu laveta pe bancul de lucru. Să vadă șefimea cum muncește. Își mai și toarnă o cană cu apă în cap ca să pară transpirat, curg sudorile pe el ca la cascada Urlătoarea. În realitate este o putoare neproductivă, nu face nimic. Este acolo pentru că dă bine la număr.

Să trăiți tovărșu de la centrală, am în secție 11 strungari, nu lipsește nici unul. Iar ăla, la costum, cu ochelari cu ramă fină, de activist de partid dă din cap mulțumit. Păcăleala asta că unii muncesc și alții coordonează merge de minune în fotbalul nostru mai ales când vine vorba de națională. Vin băieții de afară la lot. Cu freze și tatuaje respectând moda occidentală. Cu fotbalul e mai greu. Nu se leagă pase, jocul arată ca un un ghem de cabluri încurcat, fără nici o sansă de a scoate de acolo un fir de speranță.

Sunt câteva faze frumoase în tot meciul dar este prea puțin pentru o națională care gusta în trecutul îndepărtat din cupa învingătorului. Echipa de acum arată ca gospodina plină de silicoane care din 100 de sarmale arde 97 si se laudă la tot cartierul că a reușit 3 sarmale senzaționale. Le face poză. Le pune pe facebook și așteaptă like-uri în timp ce își vopsește părul mirosind a ars.

În fine, la fiecare meci al naționalei trebuie să depui eforturi uriașe să nu te enervezi. Să nu îți murdărești mintea cu înjurături și miros de fum. Am pierdut cu Georgia. Georgia băăăă, nu Franța sau Germania. În tot amalgamul asta format de jucători fără nici un pic de viață în ei atunci când calcă gazonul patriei rămâne o undă de speranță. Naturalizările. Am un prieten stabilit de mulți ani în Austria, cunoscător de fotbal german care îmi spune mereu că numai cu străini pricepuți în sportul ăsta putem să ieșim din mocirlă. Da Lică Mișcu, încep să îți dau dreptate. Vine meciul cu Anglia! Când aveam echipă, îi băteam. La tineret i-am bătut. Dar acum?

(Foto: Cristian Preda – GSP.ro)

Leave A Reply

Your email address will not be published.