Ce-i al Cezarului și ce este al Lui Dumnezeu…(ll)

0 518

V-am prezentat un mic istoric al pandemiei și al apariției vaccinurilor împotriva „molimei” Covid 19. Spuneam că netestate fiind aceste vaccinuri genice, nu ar avea nimeni dreptul să le impună nimănui cu forța. La orice medicament în foaia de prospect se precizează atât excipientele, adică substanțele principale din care acesta este alcătuit, cât și reacțiile adverse. Numai cunoscând cineva aceste lucruri poate decide să accepte tratamentul cu medicamentul respectiv.

Cum să te supui unor riscuri necunoscute, tocmai din dorința de a scăpa de probleme medicale cunoscute? Dacă întrebarea este logică în cazul unui medicament, în cazul unui vaccin ea devine de zece ori mai logică! Pentru că vaccinul se administrează în scop profilactic persoanelor sănătoase, nu celor bolnave. Și atunci întrebarea anterioară devine: Cum să te supui tu, om perfect sănătos, din cauza fricii de molimă unui vaccin care poate fi mai periculos decât molima însăși?.. Subliniez: „poate fi”, nu înseamnă că va fi. Dar pentru că reacțiile adverse la aceste vaccinuri nu sunt făcute publice, omul se teme. În spatele vaccinurilor POT FI grave tulburări de sănătate, pot fi dereglări ale normalelor funcții fiziologice ale corpului nostru, poate surveni chiar și moartea..

Din moment ce tu, producător de vaccin, nu spui nimic, lași spațiu imaginației mele, care bineînțeles că se lasă atrasă în vârtejul diferitelor frici născute din simțul de conservare a speciei. Am dreptul să mă tem? Dreptul aceasta îmi este garantat prin Constituție. Iar dacă am dreptul să mă tem, am și dreptul să refuz propunerile de vaccinare insuficient explicată. Am auzit voci spunând: „Ia uite la ei ce pretenții.. Parcă pe timpul lui Ceaușescu îți explica cineva ce conține un vaccin? Și toți se lăsau vaccinați fără comentarii”. Dar pe timpul lui Ceaușescu se plângeau cei de sus că nu ne prăsim suficient, pe când în zilele noastre se plâng miliardarii lumii că suntem prea mulți și ne promit fără rușine că ne vor „rări” așa cum știu ei. Deci frica noastră e perfect justificată.

Am auzit de asemenea voci în cadrul Bisericii care sugerează o supunere față de organele medicale competente, cu trimitere la îndemnul Mântuitorului nostru Iisus Hristos: „Dați cezarului ce-i al cezarului, iar lui Dumnezeu ceea ce este al lui Dumnezeu”. Se insinuează pe linie religioasă că pe creștin nu trebuie să-l preocupe decât realitățile duhovnicești, pe cele trupești trebuind să le lase în grija „cezarului”. Adică grijile față de propria sănătate nu ar face parte din preocupările unui creștin. De aceea m-am hotărât eu să intru puțin mai în profunzimea adevărului religios creștin, să vedem noi ce aparține cezarului și ce anume aparține lui Dumnezeu. Deocamdată vă îmbrățișez cu dragoste creștină. Nu vreau să vă obosesc prea mult.

Voi reveni. Domnul să vă binecuvânteze pe toți.

Leave A Reply

Your email address will not be published.