Parte integrantă a ştiinţelor socio-umane, istoria artei creştine studiază atât arhitectura şi arta plastică, precum şi simbolistica creștină, totodată căutând punctele de legătură dintre operele de artă de sorginte religioasă şi fenomenele istorico-sociale.
Înţeleasă ca educaţie vizuală, arta creştină (o componentă a educaţiei religioase) ne oferă o interpretare extrem de simbolică, prin împărtăşirea unor norme artistice dezvoltându-ne sentimentele, gândurile şi modurile de exprimare provocate de admirarea unei opere de artă.
Urmărind dezvoltarea capacităţii comunicative prin imagine cu valoare universală de transmitere, studiul artelor creştine depăşește frontierele lingvistice, axându-se inclusiv pe subînţelesuri și substraturi.
Venit din limba greacă, în traducere “ad litteram”, numele de “ortodoxie” (confesiune creștină care a păstrat neschimbate dogmele, tradiția, cultul și organizarea bisericească fixate prin cele șapte sinoade ecumenice sau, altfel spus, conformitate, concordanță cu principiile tradiționale ale doctrinei Bisericii creștine ortodoxe) înseamnă “dreaptă-slăvire”, cu înțelesul de “credință, opinie corectă” sau “dreaptă-credință”.
Cuprinzând câteva exemplare de carte ziditoare de suflet, cu un specific conținut moral, carte care contribuie la educația religioasă a celor care mărturisesc credința în Isus Hristos, expoziția “Cartea ortodoxă în Biblioteca O. Goga”. poate fi adrmirată în perioada 20.09.2024 – 20.10.2024.
Una dintre cărțile expuse (“Urme românești în răsăritul ortodox”, București, 1937), conținând o dedicație adresată cuplului Goga, conține un material inedit (inclusive o mulțime de fotografii) privitor la urmele românești în diverse regiuni ale lumii: la Muntele Sinaia, la Mănăstirea Sf. Sava, la Ierusalim, la Muntele Athos, în Cipru, la Meteora, la Istanbul, la Atena, în Epir, la Rodos și Paros, în Siria și Insula Patmos.
O altă apariție editorială (“Les icons russes”, Paris, 1927) reprezintă un studiu despre istoria picturii icoanelor rusești, studiu aparținând criticului de artă Pavel Petrovici Muratov (1881-1950), care în 1922 a emigrat în Franța. Prezentând istoria originii picturii icoanelor, decorată cu ilustrații color și alb-negru, antete gravate, terminații și inițiale, cartea studiază tradiția picturii icoanelor în Rusia veche și a picturii în frescă, examinând opera lui Andrei Rublev, Dionisius, ai maeștrilor epocii și ai sec. al XVII-lea.
