Exemplele de sfinți vindecători sărbătoriți în luna noiembrie continuă cu prezentare a 8 alți sfinți. Unii dintre ei, precum Sf. Grigorie Decapolitul, Sf. Stelian sau Sf. Ecaterina, sunt bine cunoscuți credincioșilor români, iar alții precum Sf. Olga de Alaska sau Sf. Ștefanida, au ajuns mai recent în atenția noastră.

Sf. Arsenie Capadocianul – 10 noiembrie

Sfântul Arsenie s-a născut în jurul anului 1840 în Capadocia. După terminarea studiilor și intrarea în monahism, a slujit în satul său natal, Farasa, unde îi învăța carte pe copiii orfani.

A fost tot timpul aproape de oamenii aflați în necazuri, iar cu darul lui Dumnezeu îi tămăduia în mod minunat. Îi ajuta atât pe compatrioții săi greci, cât și pe turci.

Căuta mereu rugăciunea cea mai potrivită pentru fiecare. Dacă nu o găsea în Molitfelnic, citea un psalm sau un fragment din Evanghelie. Ajunsese cel mai căutat „doctor” din Farasa.

Sfântul Arsenie refuza toate darurile care i se aduceau drept mulțumire, spunând: „Credința noastră nu este de vânzare”.

În zilele în care se închidea în chilie pentru a se ruga în liniște, cei care veneau să-i ceară ajutorul și găseau ușa închisă luau puțin pământ de pe prag și plecau vindecați.

A fost înzestrat și cu darul înainte-vederii și a prorocit alungarea grecilor din Asia Mică, contribuind la organizarea acestei plecări. A stat ca un adevărat păstor în fruntea poporului pe parcursul unui exod de 300 de kilometri.

Este cunoscută și relația duhovnicească cu Sf. Paisie Aghioritul, pe care l-a botezat, dându-i numele său.

A trecut la Domnul în exil, în anul 1924, și a fost înmormântat în insula Corfu. Sfintele sale moaște se află în prezent la Mănăstirea Suroti de lângă Tesalonic, unde este înmormântat Sfântul Paisie.

De la Sfântul Arsenie s-a păstrat o rânduială de citire a psalmilor pentru diverse nevoi.

Sf. Olga de Alaska – 10 noiembrie

Sfânta Olga a fost o nativă din Alaska, din tribul Yup’ik, care a trăit între anii 1916 – 1979.

La naștere a primit numele Arrsamquq, iar la botezul ortodox a primit numele Olga. A fost căsătorită cu un consătean care nu era apropiat de biserică, dar pentru rugăciunile ei, acesta s-a botezat și a devenit preot. Mai este cunoscută și drept „Matușca Olga”, nume dat în tradiția rusă soției de preot.

Cu toate că în familia lor erau lipsuri materiale, găseau mereu o modalitate de a-i ajuta pe cei mai săraci decât ei, pregătindu-le haine călduroase și încălțăminte. Trimiteau daruri și altor parohii, iar clericii aveau mânuși și șosete împletite de sfânta. Făcea prescurile pentru Liturghie și știa cântările sărbătorilor mari în limba tribului său.

A slujit comunitatea ca moașă. Ea însăși a avut 13 copii, dintre care doar 8 au supraviețuit. Putea spune dacă o femeie era însărcinată înainte ca aceasta să știe. De asemenea, Dumnezeu îi lumina mintea astfel încât să decidă când este cazul să trimită o femeie la spital să nască, pentru a evita complicațiile sau să o ajute ea.

Sfânta Olga a trecut la Domnul în 8 noiembrie 1979 și a fost canonizată de Sinodul Bisericii Ortodoxe din America (OCA) în data de 8 noiembrie 2023, cu data de prăznuire în 10 noiembrie.

A rămas cunoscută și pentru empatia și pentru grija pe care o avea pentru cei care suferiseră orice formă de abuz. După trecerea sa la Domnul, o mărturie importantă o constituie cea a unei femei din New York care suferise un abuz grav în copilărie. Pe când se afla la rugăciune, i-a apărut Sfânta Olga care a ajutat-o în procesul de vindecare. O situație similară a mai fost povestită de o femeie, astfel încât sfânta a fost luată drept ocrotitoare a celor care suferă în urma traumelor.

Sf. Mc. Ștefanida (Corona) – 11 noiembrie

Sfânta Ștefanida este o muceniță din secolul al II-lea, care a ajuns în atenția credincioșilor în anul 2020, când a izbucnit pandemia de coronavirus.

O întâlnim în sinaxare sub numele de „Ștefanida” sau „Corona”. Ambele variante înseamnă „cunună” în greacă, respectiv latină, și fac referire la cununa martirului pe care sfânta a primit-o.

Aceasta a suferit o moarte cumplită la o vârstă fragedă, într-o provincie romană de pe teritoriul Siriei. Mâinile și picioarele i-au fost legate de doi palmieri îndoiți care i-au sfâșiat trupul când au fost eliberați.

În timpul Cruciadelor, fragmente din moaștele sale au fost duse în catedrala din Aachen (Germania).

În secolul al XIV-lea, când epidemiile de ciumă dezastau Europa, spațiul germanic a fost ocrotit prin mijlocirea Sfintei Ștefanida. De aceea, în tradiția apuseană este considerată „izbăvitoare de epidemii” și „protectoare de boli infecțioase”.

Sf. Ioan cel Milostiv – 12 noiembrie

Sfântul Ioan a fost cipriot de origine și a trăit în secolele VI-VII. După ce a rămas văduv, a fost chemat să ocupe scaunul de Patriarh al Alexandriei.

Bunătatea sa a determinat felul în care avea să fie pomenit în istorie, drept „cel Milostiv”. Oferea ajutor material oricui venea să-i ceară, deoarece, după cum îi spunea ucenicului său, nu știa în chipul cărui om „se ascunde” Hristos.

A pus la dispoziția celor săraci averea bisericii, și cu toate că și-a atras numeroase critici, acțiunile sale i-au inspirat și pe alții. Îi vizita pe bolnavii din spitale de două sau trei ori pe săptămână, le slujea și citea rugăciuni la căpătâiul lor.

După ce a trecut la Domnul în țara natală, moaștele sale au fost aduse la Constantinopol și aduceau vindecare bolnavilor. În anul 1489, racla a fost dăruită regelui Matei Corvin al Ungariei, care a așezat-o într-o biserică din Bratislava.

În România, la Biserica „Postelnicu Fir” din Craiova, se află o parte din mâna dreaptă a Sfântului Ioan.

Sf. Grigorie Taumaturgul – 17 noiembrie

Sfântul Grigorie s-a născut într-o familie păgână, dar distinsă, pe teritoriul Turciei de azi. A fost un om al lui Dumnezeu, făcător de minuni și un „al doilea Moise”, după cum a fost numit încă din timpul vieții sale.

A studiat filozofia, dar dorind o cunoaștere mai profundă s-a orientat spre creștinism și a devenit ucenic al lui Origen, care l-a botezat.

A dorit să-și dedice în întregime viața lui Hristos și s-a retras în pustie unde a petrecut mulți ani. Faima virtuților sale s-a răspândit și a fost forțat să accepte hirotonia în episcop.

Cu puterea rugăciunii sale alunga demoni, poruncea munților și apelor, vindeca orice fel de boală și durere, devenea invizibil prigonitorilor săi, cunoștea gândurile altora și vedea evenimente întâmplate la depărtare.

A trecut la Domnul la o vârstă înaintată, în jurul anului 270. Când a venit ca episcop în Neocezareea, cetatea avea doar 17 creștini. La moartea sa, locuitorii erau majoritari creștini și mai erau doar 17 păgâni.

Sf. Grigorie Decapolitul – 20 noiembrie

Sfântul Grigorie este cunoscut drept un cuvios din secolele VIII – IX, din Asia Mică, care a căutat să trăiască o viață ascetică, în permanentă rugăciune.

A trăit și în obștea unor mănăstiri, dar harul dumnezeiesc l-a dobândit în pustie, unde s-a luptat cu vrăjmașii și a dobândit nepătimirea.

A fost trimis în lume unde a apărat cultul icoanelor. A ajuns la Roma, unde, după ce l-a vindecat pe un demonizat, a început să fie căutat de oameni. A mers apoi spre Siracuza și a făcut numeroase minuni. S-a stabilit la Tesalonic, unde au început să i se alăture mai mulți ucenici.

Spre sfârșitul vieții s-a îmbolnăvit de rinichi și dorind să-i urmeze lui Hristos în suferință, a cerut și boala hidropiziei. Cu toate că era grav bolnav, a mai călătorit la Muntele Olimp și la Constantinopol, unde a trecut la Domnul.

În jurul anului 1490, boierul Barbu Craiovescu a cumpărat de la turci moaștele Sfântului Grigorie, pentru a le dărui ctitoriei familiei sale, Mănăstirea Bistrița din județul Vâlcea.

De-a lungul secolelor, de când se află în această mănăstire, Sfântul Grigorie a înfăptuit numeroase minuni: a ocrotit lăcașul de cult de invazii, a vindecat demonizați și paralitici, iar în ultimele decenii a devenit cunoscut și drept grabnic ajutător pentru bolnavii de cancer.

Sf. Mc. Ecaterina – 25 noiembrie

Sfânta Ecaterina s-a născut în Alexandria, la sfârșitul secolului al III-lea, într-o familie nobilă.

Era o fecioară înzestrată cu frumusețe, inteligență și o educație aleasă, ajungând printre cei mai de seamă înțelepți ai vremii. Printre alte domenii, sfânta studiase și medicina prin scrierile lui Hipocrate și Galenus.

Căutând să se căsătorească cu un tânăr pe măsura ei, mama ei, creștină în secret, a dus-o la un părinte pentru a o povățui. Sfânta a ajuns să se boteze și să înțeleagă repede tainei credinței creștine. L-a descoperit astfel pe Mirele mult dorit, pe Mântuitorul Hristos.

Acesta i s-a arătat și i-a dat un inel, semn al statorniciei pe care tânăra trebuia să o arate în iubirea de Dumnezeu.

Dragostea ei pentru Hristos a ajutat-o să-i convertească pe mulți la creștinism, inclusiv pe 150 dintre cei mai învățați filozofi și retori.

Sfânta Ecaterina l-a mustrat pe împăratul Maximin Daia, care aducea jertfe zeilor și îi prigonea pe creștini. Pentru curajul ei, a fost supusă la chinuri sângeroase, din care ieșea nevătămată. În timpul mărturisirii sale, i-a convertit prin cuvintele și prin exemplul propriu pe soția împăratului și pe un general, împreună cu 200 de ostași, care au pătimit la rândul lor. În cele din urmă, sfintei i s-a tăiat capul.

Sfintele sale moaște se află la mănăstirea din Muntele Sinai care îi poartă numele, dar părți din ele au ajuns și în mai multe biserici din România.

Suferind martiriul de tânără nu a apucat să aplice cunoștințele de medicină, pe care le dobândise. Dar prin moaștele sale se fac multe vindecări minunate. Pelerinii care se închină la racla sa din Sinai primesc un inel care amintește de inelul primit de sfântă de la Hristos, dar care este și un mijloc de transmitere a harului vindecător.

Sf. Stelian Paflagonul – 26 noiembrie

Sfântul Stelian s-a născut în Paflagonia, Asia Mică, în secolele IV-V. De copil a avut chemare pentru viața monahală și și-a păstrat curăția sufletească și trupească.

După ce a intrat în mănăstire, s-a retras într-o peșteră unde primea hrană de la un înger. Acolo a primit darul vindecărilor. Cu rugăciunile sale îi tămăduia pe bolnavi, în special pe copii, care erau mai vulnerabili în timpul epidemiilor. De asemenea, le vindeca pe femei de infertilitate.

Era considerat un doctor fără de arginți, deoarece nu primea plată pentru ajutorul pe care-l oferea.

A rămas cunoscut drept ocrotitor al copiilor, de aceea este reprezentat în icoane ținând în brațe un prunc. Un fragment din moaștele sale se găsește la Biserica Sfântul Stelian – Lucaci din București.