AFACEREA RACHETELOR CU RAZĂ LUNGĂ DE ACȚIUNE / Ce urmărește SUA în conflcitul din Ucraina?
Statele Unite operează în mod tradițional în logica creșterii costurilor pentru adversar, încercând să exercite o descurajare prin convingerea adversarului că costurile pe care le va suporta, ca urmare a „activității sale ostile” vor depăși posibilele beneficii pentru el. În situația actuală, sarcina cheie pentru SUA este să mențină status quo-ul, fără a ajunge la conflictul armat direct. SUA estimează că aprobarea utilizării de către ucrainieni a rachetelor cu rază lungă de acțiune, în adîncimea teritoriului Rusiei nu va coduce la începerea unui război Rusia-NATO.
Care rachete sunt cele mai periculoase și câte are disponibile de livrare Statele Unite ale Americii ? ATACMS a intrat oficial în serviciul armatei SUA în ianuarie 1991.
Inițial, ATACMS, a adoptat INS ( Inertial Navigation System ) ca tip de ghidare dar ar modelele ulterioare au îmbunătățit precizia rachetei prin adoptarea suplimentară a GPS-ului. Se spune că împreună, aceste sisteme de ghidare oferă ATACMS un CEP ( eroare circularăprobabilă ) de 10 – 50 m. Racheta are o greutate de 1.670 kg, din care focos are 227 kg, zboară la o altitudine de peste 50 km. Caracteristica cheie a rachetelor ATACMS este coborîrea din straturile superioare ale stratosferei cu o viteză de aproximativ 850-1.100 m/s, la unghiuri de 75-80°. În unele cazuri, astfel de traiectorii se extind dincolo de sectoarele verticale de vedere ale radarelor de ghidare a rachetelor AA.
Printre variantele acestor rachete se remarcă două tipuri. Primul este MGM-140B ATACMS bloc 1A cu un focos cluster. În zbor, focosul începe să se rotească rapid și carcasa exterioară este desprinsă, dispersând o cantitate mare de submuniții pentru a lovi ținta. Al doilea este MGM-168A ATACMS Block 1A (QRU) cu focos puternic exploziv. Ambele versiuni au o rază de lansare de 300 km și sunt periculoase atât pentru instalațiile militare, cât și pentru cele industriale.
Începând cu anii 1900, în Statele Unite au fost produse aproximativ 3.500 de rachete ATACMS cu toate modificările. Aproximativ 600-700 de bucăți au fost deja folosite în luptă sau în antrenamente, inclusiv 414 de rachete în invaziei din Irak din 2003. În 2024, conform diverselor estimări, Pentagonul ar avea în stoc aproximativ 2.000 de bucăți, rachete noi și din cele vechi recondiționate. Cu toate acestea, o parte din ele pot fi indisponibile din cauza expirării combustibilului solid sau a altor factori.
Sistemele de apărare AA cu rază medie și lungă de acțiune S-350 Vityaz au un potențial ridicat în lupta împotriva ATACMS. Rachetele 9M96E/E2 ale acestui sistem nu au o rază prea mare de acțiune ( 120 km ), în comparație cu 40N6E ale sistemului S-400 ( 380 km ) dar sunt special proiectate pentru doborîrea rachetelor, avînd o viteză hipersonică de Mach 5.9 adică 2.000 m/s. Rachetele S-350 Vityaz pot doborî ATACMS chiar dacă execută manevre antirachetă cu cârmele gazo-dinamice. Acest sistem s- descurcat cel mai bine în respingerea atacurilor HIMARS în direcția Donețk.
În foto apare raza de acțiune a rachetelor cu rază lungă de acțiune și a dronelor ucrainiene.
